Interviu,

Este actriță a Teatrului Nottara, unde spune că se simte ca acasă. Provine dintr-o familie cu rădăcini adânci în teatru – este fiica regizorilor Andreea Vulpe și Cristi Juncu – și crede că mediul în care te formezi îți influențează alegerile în viață. Iubește teatrul de artă și musicalul și e de părere că există

Continuă să citești



Editorial

În urmă cu câteva săptămâni, am scris și publicat în cuprinsul revistei Yorick un editorial în care susțineam dreptul actorilor de a se manifesta politic. Ca orice alt cetățean al României, și slujitorii scenei au dreptul să se înscrie în partide, să candideze, să aleagă și să fie aleși, așa cum scrie Constituția. Să fie [...] Citește în continuare

Cronica

Montând la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” spectacolul intitulat Dansul Delhi, spectacol în a cărui gramatică sunt topite șapte piese într-un act și în cheie declarat post-modernă scrise de atât de originalul și mereu surprinzătorul Ivan Vîrîpaev, regizorul Radu Afrim se detașează pentru a doua oară în această stagiune de propria modalitate de a face teatru. [...] Citește în continuare

Reportaj, Special

La poalele Tâmpei și la început de mai, pentru al doilea an la rând, actorul Marius Cisar, directorul Centrului Cultural Reduta, a realizat un festival de teatru polemic față de conjunctură nu doar în sensul realității din jur, dar și a celei dinlăuntrul fiecăruia, ca parte a jocului civic: „Scenele memoriei – festival de teatru [...] Citește în continuare

Cronica

Odinioară, Leonida, savurosul personaj zămislit de condeiul și talentul lui Caragiale, își fundamenta discursul persuasiv ținut în fața Efimiței, între altele chiar și certitudinea că nu se poate, nu are cum să fie rivoluție, pe ceea ce fusese scris la gazetă. De vreme ce gazeta de aseară nu a scos și nu a scris o [...] Citește în continuare

Cronica

Știi că e timpul perfect de stat pe-afară atunci când auzi voci de copii (uneori și țipete) de pe străzile din jurul blocului. Se declanșează în acel moment un sentiment familiar, care apasă pe butoanele memoriei și te trimite în copilăria ta, când realmente uitai să te întorci când se înnopta. Cine spune că în [...] Citește în continuare

Editorial

În două numere succesive ale săptămânalului de mare impact care este și rămâne Dilema veche, cele din 18 și 25 aprilie 2019, dl. Andrei Pleșu și-a făcut cunoscută și motivat decizia de a-și limita aparițiile și implicările în viața publică din România. Cum dl. Pleșu va continua, totuși, să scrie în paginile revistei al cărei [...] Citește în continuare

Reportaj, Special

Poveștile de weekend de la Piatra Neamț sunt posibile grație unei disponibilități speciale a actorilor, în sensul irepetabilității și slalomului printre tentațiile manierizării. Sunt posibile însă și grație unui public al cărui orizont de așteptare e supus unui tip de educație ereditar, dar și vaccinal, ca să spun așa. Astfel, urmărirea pariului inițial, de acum [...] Citește în continuare

Cronica

S-a întâmplat să văd spectacolul intitulat Nori în pantaloni de la Teatrul „Kosztolanyi Dezsö”, invitat la cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Teatru Poimâine, care a avut loc în primele zile ale lunii mai în organizarea Teatrului Szigligeti din Oradea la foarte puțină vreme după ce am încheiat lectura cărții intitulate Umbre peste [...] Citește în continuare

Cronica

Cred că nu există pe lumea aceasta exeget cât de cât serios al Livezii de vișini care să nu fi văzut în capodopera cehoviană o superbă, copleșitoare metaforă a extincției. Într-o celebră carte (Livada de vișini, Teatrul nostru), George Banu scrie că piesa ar da seama despre experiența morții. Adică preț de câteva luni de [...] Citește în continuare