Puterea teatrului s-ar putea să fie diminuată, pentru că nu mai avem curajul să ne înfruntăm ochi în ochi. Oamenii preferă să vorbească pe net şi am întâlnit persoane care, atunci când s-au întâlnit, după ce au vorbit trei-patru luni pe facebook, au rămaţi mute, fiindcă nu ştiau ce să-şi spună.
Felix Alexa a pus povestea lui Hristo Boicev între coperţi: prima – Micul Prinţ, copilul bolnav al acestui veac vorbindu-ne zadarnic – şi ultima – William, maestrul scrisului, cel care amestecă realitatea cu toate formele imaginabile de non-realitate, vorbindu-ne zadarnic.
În fond, de ce e, domnule, Caragiale aşa de mare? Eu m-am cam săturat de genialitatea asta a lui. De o sută de ani ne tot învârtim în jurul cozii şi dăm din colţ în colţ să îl ridicăm în slăvi. Eu zic că e doar o gogoaşă umflată...
Din păcate, oameni cu adevărat talentaţi sunt puţini pe lumea asta. Iar cei lipsiţi de talent sunt nenumăraţi. Avem o vorbă în Rusia: Talentele trebuie ajutate, căci cei fără talent vor ajunge sus oricum.
Inutil să mai trag concluzii – „spectacolul s-a terminat, aceşti actori ai noştri au fost cu toţii spirite...” cum spune Shakespeare. Un Shakespeare când în alb strălucitor, când gri, după cum îl îmbracă regizorii.
Postat in 14 May 2012
Ana Maria Iordache, Teatrologie, Anul I L-am descoperit în „Uşi deschise” şi l-am căutat, fiind sigură că mă va ajuta să scriu o anchetă despre ce s-a întâmplat în acele trei zile, cât de utilă sau inutilă a fost toată munca noastră de a da brânci fiecărei uşi, a fiecărei secţii din facultatea de teatru. [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Dacă a ieşi din sala de teatru şi a monta în spaţii aşa-zis neconvenţionale este o modă sau o nevoie a acestei perioade e o întrebare al cărei răspuns este conţinut, de obicei, în însuşi spectacolul prezentat publicului. În cazul montării de la Teatrul German de Stat din Timişoara, care a ales pentru „CUPLUtoniu”, după [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Când părul lung îi aparţine lui Samson, evenimentele pot lua o întorsătură periculoasă, cum se ştie. Nu mai puţin atunci când, legat în interminabilă şi blondă coadă, este proprietatea frumoasei Rapunzel. Drept pentru care, utilizatorii ineditului ascensor imaginat de Fraţii Grimm evident ar trebui să se gândească de două ori înainte de a se servi [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Carmen Stanciu Prejudecăți foarte răspândite fac ca teatrul de păpuși să fie consideratdrept o artă destinată în exclusivitate copiilor. Nu e de mirare, în consecință, că e un domeniu mai rar abordat de teoreticieni. Și totuși, teatrul de păpuși s-a dovedit a fi mult mai mult decât o „artă surogat“. Și chiar dificultatea de a [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Vă ziceam eu acum câteva lunişoare, când dădea primăvara pe la Bucuresci, despre o revistă colorată şi lucioasă – cam ca cele care mie-mi spun îndeobşte noli me tangere – că a iţit capul din zăpadă, ca un ghiocel, dar unul pestriţ, în leşinata lume editorială din România, care de câţiva ani rezistă numai prin [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Cu această practică i-a obişnuit în ultimii ani criticul de teatru Mircea Morariu pe colegii de breaslă. Comentator de cursă lungă, obişnuit al festivalurilor de gen, observator care-şi asumă postura exterioară obiectului supus analizei, Mircea Morariu a îmbrăţişat atitudinea omului de ştiinţă, căruia microscopul îi este indispensabil. Şi, aplecat deasupra obiectului studiat, în dorinţa de [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Loredana Goagă, Teatrologie, Anul I Ce faci când eşti plictisit? Mergi la teatru,…aşa că am mers la teatru să văd „Ultimul Don Juan” de la Teatrul Nottara. Acolo l-am întâlnit pe Braney Daycash (Constantin Cotimanis), un tip şi el plictisit… Are o afacere proprie, un restaurant cu specific pescăresc, o soţie cinstită, bună şi cuminte, [...] Citeste in continuare
Postat in 14 May 2012
Sonet olimpian simbolist Indignatio facitaxiiii… De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece s-acuze! Surâsul să se stingă pe veştedele buze: N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii! Eu singur!… ş-apoi chorul întreg de nouă muze! Cu glasul invidiei să croncănească corbii, Eu am să strig, felibru trufaş, urbi et orbiaxivi A [...] Citeste in continuare
Postat in 07 May 2012
În această carte timpurile verbale sunt aproape întotdeauna la trecut. Pentru a spune ce anume fac, scriu: am făcut. Pentru a spune ceea ce gândesc, scriu: am gândit. Este incorect, dar necesar. Este evident de ce e incorect. Când spun am gândit, cititorul ar putea crede că mi-am schimbat opinia. Nu mi-am schimbat-o. E şi [...] Citeste in continuare
Postat in 07 May 2012
Textul lui Hristo Boicev, „Spitalul comunal”, este un pariu real pentru orice regizor. Nu pentru că ar fi un text contemporan neapărat complicat sau pentru că ar presupune soluţii regizorale complicate, ci pentru că e o poveste „alunecoasă”. E riscant să pui în scenă un text în care metatextele se insinuează cu o forţă care [...] Citeste in continuare
Postat in 07 May 2012
Simona Flueraru, Teatrologie, Anul I S-a încheiat Festivalul Shakespeare. 10 zile de teatru la Craiova şi Bucureşti. O proiecţie de film: „Richard III” în regia lui Al Pacino. Un om simplu, pe stradă. O replică: „Shakespeare ne învaţă să simţim”. Noi am uitat? Sau am uitat să exprimăm. Sau poate doar unii dintre noi au [...] Citeste in continuare
Postat in 07 May 2012
Ana Maria Iordache, Teatrologie, Anul I Dragă Yorick, De data asta am ales să-ţi scriu o epistolă şi trebuie să-ţi recunosc că am ales să fie aşa din motive pur subiective şi egoiste, dar totodată e rodul unui sentiment atât de ciudat, pe care niciodată nu l-am mărturisit atunci când am scris despre teatru şi [...] Citeste in continuare
Postat in 07 May 2012
Maria Seiculescu, Teatrologie, Anul I Prin construcția sa, spectacolul Romeo și Julieta în regia lui Oskaras Koršunovas din repertoriul OKT, Teatrul Municipal din Vilnius, reușește să ajungă la orice tip de spectator fie el vizat sau neavizat. Spectacolul ce a avut premiera pe data de 12 iunie 2003, la Hebbel Theater, Berlin, ajunge pe scena [...] Citeste in continuare
Postat in 07 May 2012
Loredana Goagă, Teatrologie, Anul I De multe ori, mergând la un spectacol de teatru bazat pe textele lui Shakespeare, îmi iau doza necesară de răbdare pentru că există riscul să mă revolt că nu mai regăsesc substanța poveștilor. Trebuie să recunosc, însă, că, după ce am avut ocazia să văd toate spectacolele din festivalul Shakespeare [...] Citeste in continuare