Nu “şansa” este cuvântul-cheie al Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “VIAŢA E FRUMOASĂ”. Şansele sunt, până la urmă, nişte “simple” circumstanţe favorabile care, dacă nu există, se lasă aşteptate. Or, nu cu asta se ocupă organizatorul festivalului, Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, care nu aşteaptă norocul să vină, ci îl creează. Prin tenacitate, continuitate şi disciplina de a dezvolta un proiect frumos şi din ce în ce mai valoros. În anul ce marchează un secol de la naşterea patronului spiritual al operetei româneşti, Ion Dacian, festivalul ajunge la cea de-a patra ediţie – cea mai bogată în evenimente de până acum: spectacole, concerte, conferinţe, ateliere, expoziţii, lansări de cărţi şi CD-uri, concursuri, programe radiofonice sau programe speciale dedicate copiilor, precum şi alte evenimente conexe – toate din domeniul muzical. Fără a fi ironici sau idealişti, organizatorii îşi propun să aducă, în această mare de probleme care ne înconjoară pe toţi, un pic mai multă bucurie şi un pic mai puţine griji, fie şi doar preţ de o melodie, de un concert sau de un spectacol – declară Răzvan Ioan Dincă şi Alina Moldovan, directori – General şi Artistic – ai festivalului. Programul se întinde pe zece zile, până pe 20 noiembrie, din care nu au trecut nici jumătate.
Două premiere absolute au avut, însă, deja loc. Vineri seară, la Teatrul Metropolis – spectacolul-lectură “Second Time Round”, coordonat de John Elsom, iar duminică, în foaierul TNO – prezentarea musicalului “Apocalipsa iubirii” de Ernest Fazakas. Actor al Teatrului Naţional de Operetă şi semnatar al traducerilor şi adaptărilor în română pentru musicalurile “Romeo şi Julieta” şi “Rebecca”, Ernest Fazakas se află la primul său proiect componistic, ce se anunţă deschizător de drumuri. Inspirat dintr-o povestire ştiinţifico-fantastică din anii ‘70, musicalul are ca temă dragostea şi relaţiile dintre oameni, cu alegerile şi deciziile lor, într-un scenariu apocaliptic. Cu siguranţă însă vom mai auzi de acest musical, căci se anunţă montarea sa în primăvara anului viitor, la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”.
În schimb, cealaltă premieră absolută a festivalului va fi urmată de o montare… londoneză, chiar dacă spectatorii români au avut parte de prima audiţie a musicalului “Second Time Round” (“A doua rundă”). Fapt pentru care publicul prezent în mica sală a Teatrului Metropolis chiar s-a simţit privilegiat. Coordonatorul proiectului este britanicul John Elsom, personalitate a vieţii teatrale internaţionale – profesor, istoric de teatru, scriitor, jurnalist şi, cu ceva timp în urmă, chiar politician. Cunoscut, poate, ca autor al piesei “Povestea bunelor intenţii” pusă în scenă la Teatrul Naţional Craiova în anii 2000, sau, pentru teoreticieni, prin lucrarea “Mai este Shakespeare contemporanul nostru?”, replică la “clasicul” volum al lui Jan Kott. Fin cunoscător al realităţilor româneşti din ultimii douăzeci de ani, John Elsom a trecut prin varii faze ale scrierii piesei “Second Time Round”. Concepută în Anglia ca parte dintr-o trilogie, aceasta s-a transformat într-o poveste de dragoste româno-britanică, apoi a căpătat ceva accente politice, până când, într-un final, personajele au devenit atât de nerăbdătoare, încât s-au răzvrătit şi au decis să îşi termine singure povestea – mărturiseşte însuşi autorul. Ca în Pirandello – am completa noi.
Urmarea: o piesă de teatru despre oameni aflaţi deja în a doua rundă a bătăliei cu viaţa, de fapt – în căutarea celei de-a doua şanse. Cine va ieşi învins, cine învingător? Sau altfel: vor exista învinşi, vor exista învingători? Poveste ideală pentru a căpăta forma unui gen contemporan, de care scriitorul recunoaşte că este profund atras: Îmi plac musicalurile şi operetele, dar nu când sunt prea fanteziste, exagerate, de prost gust. Îmi plac dramele muzicale care au o bază reală în viaţa de zi cu zi – uşoare şi deschise improvizaţiei. Aşadar: aici şi acum; nu despre conţi sau contese, ci despre Londra sau Bucureştii din ziua de azi. În proiectul său, John Elsom este susţinut de doi colegi cu instincte teatrale apropiate: compozitorul şi orchestratorul Wayne Warlow, binecunoscut în lumea britanică pentru muzicile sale de teatru şi film, dar aflat la primul său musical, şi regizorul Philip Parr, australian, dar cu experienţă profesională la Covent Garden şi în alte teatre de renume.
Şi astfel, festivalul “VIAŢA E FRUMOASĂ” ne-a oferit o experienţă inedită. Căci dacă la spectacole-lectură am mai asistat, când vine vorba despre musical, lucrurile stau cu totul altfel. Dacă în cazul unei piese de teatru, textul şi interpretarea acestuia – fie ea şi la nivel de lectură – sunt suficiente pentru a ne da o primă idee despre viitorul produs scenic, în cazul musicalului, sunt necesare şi câteva repere despre celelalte elemente principale ale produsului finit, în special muzica şi coregrafia. Or, asta a reuşit spectacolul-lectură cu “Second Time Round”, după nici o săptămână de repetiţii cu actorii şi instrumentiştii selectaţi dintre artiştii Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian”. Un grup instrumental condus de însuşi compozitorul Wayne Warlow a dat viaţă cântecelor: de la balade până la ritmuri de jazz, sau piese cu miros de hit fredonabil, în buna tradiţie a musicalurilor de oriunde. Spectacolul nu a avut coregraf, dar aceasta nu i-a împiedicat pe actori să improvizeze câţiva paşi de dans, ba chiar şi un mic moment coregrafic. E drept că londonezii din “Second Time Round” nu mai sunt cei din “My Fair Lady”, dar rezultatul este cu atât mai lăudabil în condiţiile deja expuse.
Câteva elemente de mobilier şi o serie de proiecţii video reprezentând locul acţiunii (un living, un parc, un restaurant) au constituit tot decorul spectacolului. Chiar şi minimal, acesta capătă funcţie dramatică în scena triunghiului – încă neconjugal, ce schimbă SMS-uri în combinaţii de trei luate câte două, iar pe ecran poţi citi textele confidenţiale. Originală cale de a mişca acţiunea. Care se întâmplă în anul 2003, înaintea intrării României în Uniunea Europeană, pe când încă existau mari speranţe. De ambele părţi. Cele două personaje centrale vor să înceapă o viaţă nouă: Caroline este o avocată de succes din Londra, specializată în contracte prenupţiale, dar recent divorţată. Cinică şi inteligentă, caută un soţ part-time, pentru doar două zile pe săptămână şi numai după ora 7 seara. Îl găseşte astfel pe Vlad (pe Google!), un român cam naiv, născut în Delta Dunării, dar trăind (cu nevastă şi copil) la… Slobozia. Ajuns în Europa de Vest în căutarea norocului şi succesului, primeşte această slujbă, 600 de lire pe lună şi o cameră deasupra garajului. Urmarea nu este greu de ghicit, dar hazul acţiunii stă în elementele sale locale: de la celebra palincă şi naţionalismul acelor ani – până la unul din cântecele musicalului, ce va deveni cu siguranţă hit. “The Second Best Way to Constanţa” este, de fapt, vechiul drum către mare, acolo unde protagonistul speră să dea lovitura cu un bar/pub/bistro, popas către litoral şi port, alternativă la una din multele autostrăzi ce vor împânzi România. Vremuri…
Doar că nici în viaţa personală, nici în cea politic-socială, lucrurile nu se petrec mereu conform planului. Ca urmare, finalul nu este unul de operetă, “a happy one”, ci unul perfect logic pentru lumea de azi, desprins din realităţile noastre, ale tuturor. Dar scopul mărturisit de autorul John Elson pare a fi atins, cel puţin pentru moment, într-un Bucureşti aşa cum este el: “Have fun!” Ce şi dacă se va întâmpla la Londra şi, cine ştie, la New York apoi, rămâne de aflat.
“SECOND TIME ROUND”
Spectacol-lectură bazat pe piesa omonimă de John Elsom
Regia: Philip Parr
Orchestraţia: Wayne Warlow
Traducerea: Cătălina Panaitescu şi Mihaela Nicolescu
Distribuţia: Ligia Dună (Lucy), Claudia Deleanu (Caroline), Ştefan Popov (Vlad), Nicolae Lupu (Greg), Carmen Angheloiu, Ana Maria Moldoveanu, Marius Meragiu, Alois Doboş (londonezii)
Grup orchestral: Gianina Meragiu (concert-maestru), Robert Preduţ (clarinet), Gabriel Niţă (trompetă), George Dumitrescu (contrabas), Dan Ivanciu (percuţie), Adina Cocărgeanu (pian)
Print