A fi sau a nu fi la Festivalul Shakespeare

shakespeare 1Într-o zi toridă de primăvară, în fața Teatrului „Marin Sorescu” se joacă de zor Shakespeare, mai exact „Comedia erorilor”. Chiar dacă majoritatea s-a adăpostit în centrul vechi, la umbră cu o băutură rece, nu puțini au rămas să se bucure de teatru sub soarele arzător. Dar Oltenia încă nu fierbe, încă nu a intrat în starea de efervescență specifică festivalului. În jur plutește un calm stranie, de dolce far niente și o toropeală care ne-a luat pe nepregătite, împletită cu un soi de exotism. Peste noapte, Craiova s-a umplut de japonezi și s-a asezonat puțin cu personaje din India, Africa de Sud și Israel. De la dispariția lui Shakespeare de pe acest pământ se împlinesc în această primăvară 400 de ani. Și pentru că s-a încăpățânat să reziste în timp și să fie contemporanul nostru, în ciuda vârstei pe care alții sigur o consideră înaintată, dar el sunt convinsă că o disimulează și se crede de-abia în pragul adolescenței, în prima seară de Festival Shakespeare s-a coborât un candelabru imens deasupra scenei plină de japonezi și s-a dansat tango în kimono.

01 richard II photocradit Mihaela Marin (1)
Imagine din spectacolul „Richard II”, regia Yukio Ninagawa Foto: Mihaela Marin

Teatrul de Arte Saitama invitat la Festivalul Internațional Shakespeare cu spectacolul „Richard al II-lea”, în regia lui Yukio Ninagawa, a fost atracția principală a primelor zile de festival și oamenii s-au îmbulzit la propriu să vadă de ce și cum l-ar putea reprezenta japonezii pe Shakespeare în teatru. De undeva din întunericul scenei au început să apară actorii în scaune cu rotile, în kimono-uri, cei bătrâni fiind conduși de cei tineri, până când s-au ridicat într-un tango senzual, asemănător jocului de putere specific pieselor shakespeariene. S-a coborât un candelabru, Richard al II-lea și-a făcut apariția într-un scaun învelit în purpuriu, culoare simbolică regală, încoronat și cu sceptrul în mână. La prima vedere nu pare un rege puternic, ci mai degrabă un copil fragil, necopt și inocent. Merge cu pași firavi, parcă abia se ține pe picioare, dar intră și el în același joc al puterii sugerat prin ritmuri de tango și are o relație amoroasă cu Bolingbroke, cel care mai târziu îi va lua tronul.

Spectacolul lui Yukio Ninagawa nu are nimic din forța teatrului Nō, de exemplu. Pe scenă nu se dezlănțuie energiile, ci din contră, totul este reținut, emoția e mai puțin importantă, iar dacă te uiți în ochii lui Richard al II-lea, vei vedea că sunt goliți de orice trăire interioară. Replicile curg cu rapiditate, cuvintele nu au impact, sunetele se izbesc în gol de corpurile spectatorilor, dar imaginile se imprimă pe retină. Rămân oamenii care dețin totul, dar fără coloană vertebrală, imobilizați în scaune, rămâne cruzimea lui Richard care își trădează de fapt iubitul, rămâne pânza pictată care umple scena, sugerând marea învolburată, rămâne regele răstignit asemenea lui Iisus pe o cruce conturată din lumină și întuneric și coroana care plutește și se așază triumfător pe capul lui Bolingbroke. Cercul puterii se încheie cu același tango care a deschis spectacolul. „Richard al II-lea”, în regia lui Ninagawa, e un spectacol-metaforă care mizează pe reprezentarea simbolurilor occidentale, înțelese din perspectiva tradiției și a culturii japoneze.

shakespeare2Festivalul s-a deschis cu teatru japonez și a continuat cu cel specific britanic, apoi cu cel indian, din Africa de Sud, polonez și până acum a inclus și o reprezentație a spectacolului „Iulius Caesar” regizat de Peter Schneider la Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova. Regizorul invitat a mizat pe o punere în scenă ultramodernă bazată în mare parte pe videoproiecții mai mult sau mai puțin relevante. A îmbrăcat personajele lui Shakespeare în costume de piele neagră și a creat o atmosferă cu o ușoară tentă de „știrile de la ora 5”, sugerată inclusiv prin imagini.

A sau a nu fi la Festivalul Shakespeare între 14 și 23 aprilie nu este o întrebare, ci o alegere în funcție de gust și afinități și o șansă de a te delecta fie cu spectacole exotice, fie cu spectacole britanice à la Teatrul Globe, fie cu spectacole cu specific românesc. Dar deja s-a bătut gongul, iar Piața „William Shakespeare” s-a umplut ba de shakespearologi, ba de jurnaliști, ba de reprezentații pirotehnice pentru că nouă ne place să avem și să vedem câte puțin din toate. Alții își pregătesc biletele și bagajele pentru  alte atracții, precum „Richard al III-lea” al lui Thomas Ostermeier sau poate pentru „Iulius Caesar” al lui Romeo Castellucci, ambele programate în ultima zi de festival.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.