Angela Gheorghiu sau ce înseamnă să fii vedetă

Gala STAR de la Bacău este un festival pe care în cei opt ani de existenţă, l-au girat cu prezenţa nume dintre cele mai cunoscute, începând cu Ştefan Iordache, la prima ediţie, şi continuând cu Marcel Iureş, Ilie Gheorghe, Oana Pellea, Coca Bloos şi lista ar putea continua pe multe rânduri. Iar anul acesta a culminat cu recitalul de deschidere: Angela Gheorghiu şi Dan Grigore, la Teatrul de Vară din Bacău… E-adevărat, pare aproape incredibil, pare o glumă, şi totuşi s-a întâmplat. Singurul oraş de provincie din România în care Angela Gheorghiu a mers să cânte a fost Bacăul. Un serviciu de imagine uriaş pe care l-a adus Galei STAR, de care, brusc, au devenit interesate presa, televiziunile, agenţiile de ştiri. Asta, pentru că presa din România promovează doar ce ştie ea (şi ştie puţine…), altminteri, cultura e pe făraş, o chestie plictisitoare, la care renunţi, că poporul nu gustă, poporul vrea vedete.

Ei bine, la Bacău, Angela Gheorghiu a dat un fel de lecţie despre ce înseamnă a fi vedetă. Divă. Şi oricum mai doriţi să-i spuneţi. Sigur că o sală de aproape 2000 de locuri plină de oameni, care, fie că erau pasionaţi/ interesaţi de muzica Angelei Gheorghiu, fie că nu, fie că au venit, unii dintre ei, doar pentru că era cel mai tare eveniment monden al Bacăului, a aplaudat-o în picioare de mai multe ori. Sigur că o sală întreagă s-a emoţionat când a coborât de pe scenă împreună cu Adrian Găzdaru, directorul teatrului, ca să-i ofere un buchet de flori mamei aflate pe primul rând. Sigur că toată lumea a tresărit de emoţie că marea vedetă le-a spus cuvintele magice „fără familie nu poţi să respiri pe lumea asta”… Sigur că toată lumea a zâmbit văzând-o cum se alintă, cum se joacă sau cum spune poveşti despre cântecele pe care le interpretează, despre şcoala de la Bucureşti, despre adolescenţă şi tinereţe, despre Scala din Milano. Angela Gheorghiu a făcut cu adevărat show vineri seara la Bacău. Dar, cel mai important, le-a arătat acestor 2000 de oameni ce înseamnă să fii vedetă. Înseamnă să nu-ţi permiţi luxul de a întârzia şi nicio altă formă de neseriozitate (apropo de asta, cu câteva ore înainte, primul dintre concurenţii selecţionaţi, Mihai Costache, şi-a permis luxul de a nu veni, pe motiv că i s-a stricat maşina… „seriozitate” tipic românească, de vedetă în devenire). Înseamnă să nu-ţi permiţi luxul de a greşi, de a fi sub un anumit nivel de calitate, pe care ţi l-ai stabilit, fie că e vorba de Covent Garden, Scala din Milano sau Teatrul de Vară din Bacău.

Despre Angela Gheorghiu s-au scris pagini întregi, nu asta mi-am propus să fac, să vorbesc despre frumuseţea perfectă a unei seri în care să o asculţi şi să o priveşti, ci să atrag doar atenţia asupra unei lecţii extrem de subtile pe care ea a dat-o la Bacău. De o feminitate tulburătoare, cum femeile de astăzi – mai ales cele trecute în rândul vedetelor – se feresc să mai afişeze, chitite fie să arate lumii latura lor masculină şi puternică, fie să-şi etaleze nurii şi luptându-se să se impună ca trofee sexuale, Angela Gheorghiu a arătat aproape o oră şi jumătate cât de strălucitoare poate fi o femeie care, deşi are lumea la picioare, ştie cum să primească un buchet de flori şi să-i întindă unui bărbat mâna să i-o sărute…

Şi, a mai reuşit ceva ce, de altfel, reuşeşte de fiecare dată: să impună un standard peste care nici măcar mocirla din presa românescă să nu-l poată ignora. Da, atunci când vorbim de Angela Gheorghiu, vorbim de cultură. Dar, din fericire, pentru că umple în câteva minute o sală de mii de locuri, n-o poţi ignora: uite, dom’le, că poporu’, dacă vine în masă, înseamnă că vrea şi aşa ceva… şi e rost de rating. Piramidonul dat cu sirop… Că toată lumea aia bună şi îmbrăcată elegant de la Teatrul de Vară din Bacău (sau prea puţini dintre ei) nu a călcat apoi şi în sala Teatrului „George Bacovia”, la celelalte recitaluri de la Gala STAR, asta e o altă discuţie. Care nu are de-a face cu calitatea recitalurilor, ci tocmai cu accepţiunea termenului de „vedetă” în România.