Cronica

Şoc. “Realitatea care ne doare”: copiii stăzii, maidanezii pasibili de eutanasiere, dezastrele ecologice, marele cutremur, următorul sfârşit al lumii, foamea, regimul deţinuţilor din închisori, creşterea preţurilor la carburanţi, tăierea unui procent considerabil din salarii, lipsa subvenţiilor de la stat, îngheţarea posturilor în sistemul bugetar, hoţia ca sport naţional, comunitatea gay, Free Gigi, ratarea calificării echipei [...] Citește în continuare

Cronica

Teatrul şi croitoria seamănă destul de bine: livrează cel mai bun produs posibil, cu materialul clientului. Când doamna cea rubicondă aduce un metru de stofă cumpărată la reducere, gata scămoşată, e greu să îi faci o rochie în care să defileze nestingherită pe cat-walk. Obligourile pentru un regizor sunt textul şi trupa.  Obligourile actorilor – [...] Citește în continuare

Opinii

De ce mai mergem astăzi la teatru? Ce căutăm în sala întunecată? Pe cine? De ce? Scopul artei teatrale, declarat sau intuit, s-a tot metamorfozat de-a lungul istoriei. Adaptarea la “aici şi acum” a fost mereu în pas cu acordarea actului teatral la timpul prezent. Catharsis în Grecia antică, “pâine şi circ” în Imperiul Roman, [...] Citește în continuare

Cronica

Ne tot încăpăţânăm să pierdem scrisori. Din când în când punem jos tastatura, dăm log-out de pe Facebook, punem şi mobilul pe silent şi ne apucăm de scris depeşe cu plaivasul. Când învăţam la şcoală despre cheia de boltă a dramaturgiei autohtone, capodopera lui Caragiale – geniul teatrului românesc – chiar credeam în forţa acestui [...] Citește în continuare

Editorial

Criticul de teatru. Monstru fioros, actor ratat, scriitor frustrat. Un personaj meschin, ingrat, rău prin excelenţă. Renegat de breaslă, ignorat de public şi hulit de toţi. Inutil, vetust şi anacronic. Bau-bau, scorpie înveninată, căpcăun. În povestea de familie a teatrului, criticul este antagonistul prin excelenţă. Personajul negativ fără de care Făt-Frumos şi Ileana cea frumoasă [...] Citește în continuare

Cronica

– Tu mergi la Solidaritate? – Vrei să zici Solitaritate, spectacolul Gianinei Cărbunariu, de la Sibiu? – Aşa, cum îi spune, da. – Nu doar că merg. Mă duc să-l revăd! “Cum îi spune” e simptomatic. O altă formă a lui “Lasă, bă, că merge-aşa”. O literă, un “d”, un “t”, ce importanţă are? Ne-am [...] Citește în continuare

Opinii

Cum să facem teatru? Cuminte, domol, agale, ca un bunic grijuliu care îşi uimeşte nepotul cu basmele cu Făt-Frumos cel viteaz şi invariabil învingător în lupta cu balaurul cu cât mai multe capete sau avântat, rebel, egoist şi infatuat ca un hipster insolent căruia puţin îi pasă cine ce înţelege atâta timp cât e cool. [...] Citește în continuare

Opinii

Artiştii sunt sensibili, sunt speciali, ei simt alftel decât ceilalţi, sunt numai iubire şi se dăruiesc publicului. Frumos. Adevărat. Dar incomplet. Artiştii sunt şi orgolioşi. Iar asta implică multe. Multe şi mai puţin plăcute decât hrana pentru suflet, aplauzele care îi răsplătesc şi sacrificiul pe altarul scenei. Ca orice bucătărie, şi culisele sunt mai puţin [...] Citește în continuare

Remember

Au trecut cinci ani. Mersul vieţii şi-a văzut de drum, timpul nu s-a oprit din loc, Soarele a continuat să răsară şi să apună indiferent. Fiecare ne-am trezit şi am început să uităm. Igiena memoriei este imbatabilă şi cât se poate de sterilă. Spiritul de conservare diminuează durerea sufletească până la anulare. Doar amintirea întreţinută [...] Citește în continuare

Cronica

Să discutăm, dar. Despre nefericire, despre iubire, despre ecologie, despre homosexualitate, despre Chile, despre whiskey, despre boală, despre moarte. Să filosofăm! Timp avem. Stăm ca vechi prieteni ce suntem, cu un pahar în faţă, şi vorbim vorbe. Frumoase, dar vorbe.  Când ne plictisim stingem lumina şi plecăm acasă. Bine, dar suntem la teatru! Unde între [...] Citește în continuare