Interviu

Marian Râlea a câștigat anul acesta premiul UNITER pentru cel mai bun actor în principal cu rolul Tullius din spectacolul „Marmură”, în regia lui Yuri Kordonsky. Până acum câțiva ani, la Teatrul Bulandra spectatorii veneau în repetate rânduri să-l vadă în „Îngropați-mă pe după plintă”, spectacol de la care riscai să pleci plângând. Cei născuți [...] Citește în continuare

Editorial

Cum să abordezi un subiect delicat și de temut, precum banii, când vine vorba despre artă în general, când noi suntem învățați de mici că arta nu poate fi cuantificată și nici măsurată după barometrele obișnuite, ci după valorile și schimbările pe care ea le impune, după testul timpului sau după criterii mai personale – [...] Citește în continuare

Cronica

Sfârșitul săptămânii trecute a stat sub semnul schimbării, impunându-i fiecăruia posibilitatea de a-și exprima părerea în contextul alegerilor parlamentare. Mulți și-au refulat dezamăgirea pe rețelele de socializare și au prezis viitorul dezastruos al țării și poate la fel de mulți și-au pierdut speranța în acel „mai bine” care se amână de la revoluție încoace. Departe [...] Citește în continuare

Cronica

„Molly Sweeney” intră în categoria spectacolelor-experiență, nu în sensul superficial în care unui eveniment oarecare îi poate fi atribuit complimentul de a fi numit „experiență”, ci în sensul rarisim în care un spectacol nu te modifică ca pe o plastilină, nu te manipulează emoțional, nu-ți face parada tuturor victimelor mai noi sau mai vechi din [...] Citește în continuare

Cronica

Meritul spectacolului „Fetița soldat” este acela de a fi ca o scurtă terapie psihanalitică, cu beneficiul că te așezi la adăpostul întunericului și te simți lipsit de efortul de a scormoni în sacul nesfârșit al amintirilor de unul singur. Un spectacol pentru copii și pentru adulți deopotrivă, căci se avântă cu tot elanul într-o temă [...] Citește în continuare

Interviu

Nu știu dacă există studenți la U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” care să nu fi auzit de Andreea Vulpe, în condițiile în care, bineînțeles, nu i-au trecut mai întâi prin „mâini”. Pentru că da, există și profesori care îți vor rămâne necunoscuți, chiar și după ce drumurile voastre s-au intersectat de atâtea ori pe coridoare sau în [...] Citește în continuare

Cronica

Actul de „a povesti” trece imperios și cu ușurință, mai ales când este vorba despre teatru, în categoria experiențelor intime, transformatoare, uneori chiar cathartice. Povestea, folosită din ce în ce mai mult ca instrument de marketing și mai puțin în scopuri „terapeutice”, ne devine din ce în ce mai familiară și, în același timp, ne [...] Citește în continuare

Portret

În 2015, o nouă generație de artiști ieșea pe porțile celebrei universități Tisch din New York, situată, atât de fatidic, chiar pe Broadway. La ceremonia de absolvire, în fața tinerilor stătea chiar Robert De Niro, pregătit să țină un discurs despre ce înseamnă să fii un actor abia ieșit din școală, fără job și fără [...] Citește în continuare

Cronica, Special

Spații neconvenționale și decoruri descompuse sau care urmează să se descompună, muzică originală, autentică, chiar ritualică, personaje ca niște umbre, fără o identitate precisă, poezie în loc de acțiune dramatică propriu-zisă, acestea sunt doar câteva caracteristici ale unor spectacole produse de Teatrul ZAR din Polonia, un teatru care mizează pe producții atipice, fără intenția de [...] Citește în continuare

Cronica, Special

„Teatrul nu trebuie să aibă pretenția de a schimba. Teatrul e divertisment, un fel de a-ți petrece timpul. După ce închizi ușa, nu știu ce mai rămâne.” Eimuntas Nekrošius nu obișnuiește să acorde interviuri sau să vorbească liber despre propria lui artă regizorală. A rămas în memoria publicului pentru spectacole precum „Hamlet”, „Macbeth” de William [...] Citește în continuare

Reportaj, Special

Care sunt criteriile care transformă un festival într-un succes incontestabil? Și în spatele setei din ce în ce mai aprige pentru festivaluri, care este nevoia noastră reală? Ce încercăm să spunem prin efortul nostru de a aduna laolaltă pentru câteva zile manifestări artistice de toate genurile și un număr cât mai mare de spectatori? Festivalul, [...] Citește în continuare

Cronica

Dintr-un capăt de scenă, Jacques și stăpânul său își fac intrarea direct în imaginația spectatorului, fără niciun avertisment, fără preludiu. Sunt două personaje care umblă bezmetice prin literatură și, fără să-și propună concret, cuceresc orice fel de public, cu viteza unei fotografii la minut – simplu, direct și la obiect. Expediția lui Jacques și a [...] Citește în continuare