Trenul urcă ușor, în timp ce noi
contestăm metafizica. În compartiment
intră un bătrân.
Scoate pălăria de paie, lasă în jur
un cerc de lumină, desface
un pui întreg din hârtia ca pergamentul,
ne-ndeamnă să-nfulecăm.
Un timp e tăcere. http://www.cialisgeneriquefr24.com/cialis-abu-dhabi/ Doar când
învelește oasele toate la loc,
grijuliu, cu o minerală răbdare,
se-aude un foșnet.
Și-nvreme ce toți
adormim, în noaptea difuză,
Oasele păsării
Se încheagă la loc, prind contur
printre pleopele întredeschise mai văd
bătrânul și pasărea șchiopătând
iar femurul subțire
ce-l aruncasem pe geam
la răsărit luminează.
Print