Actori, regizori, dramaturgi şi alţi oameni de teatru sunt spirite scormonitoare, în care se întâlnesc fără să se certe frivolitatea cu talentul autentic, apetitul pentru bârfa cea mai vulgară cu apetenţa pentru metafizică, curiozitatea faţă de noi forme ale artei cu o cuceritoare superficialitate care naşte, evident, irezistibile baloane de săpun…

Aş fi vrut să fiu un artist desăvârşit şi nu sunt… Am început să mă gândesc cu regret la timpul când, în Grădina Botanică, stăteam ore întregi să studiez o plantă…

Pentru cei mai mulţi dintre bucureşteni, “Bulandra” este doar numele unui teatru. “Lucia Sturdza”, o completare aproape uitată…

Am văzut cu mare întîrziere, la una din ultimele ei reprezentaţii, Actriţa, piesă ce s-a jucat cu mare succes, în decursul întregii stagiuni, la Studioul Teatrului Naţional…

Cunoşteam din copilărie Mizantropul pe dinafară (ca şi Scrisoarea pierdută). Dar prima reprezentaţie a piesei ce am văzut la Comedia Franceză m-a năucit ca o noutate incomparabilă…

Afişe uriaşe şi colorate, florărese cu coşuri pline de buchete parfumate, litere mari şi roşii dansând ispitor în faţa ochilor privitorilor pe orice stradă din centrul Bucureştiului, rochii colorate şi elegante, trăsuri, restaurante cochete, Cişmigiul, grădinile… actorii, scriitorii, disputele, începuturile, redacţiile ziarelor, numele Mariei Ventura pe afişe, alături de cel al lui George Vraca, sala [...]

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici [...]

Unul dintre faimoşii regizori ai epocii, căsătorit cu actriţa Marietta Sadova cu care a trăit o frumoasă poveste de iubire, Haig Acterian a fost şi un important cronicar în acea perioadă, când a purtat o însemnată corespondenţă cu Gordon Craig, pe care l-a cunoscut personal. Şi iată ce-i scrie el Mariettei, plecat fiind din Bucureşti…

Cronică publicată de Tudor Vianu în Literatorul, 1918, anul XXVI, nr.16 Piesă în cinci acte de Wilhelm Meyer-Forster La cinci dimineaţa, „o vreme de parcă-ţi vine să smulgi pomii”, Karl Heinrich – prinţul adolescent trimis, în tovărăşia maestrului său, bătrânul doctor Jüttner, pentru studii, în oraşul universitar Heidelberg – Karl Heinrich, venit la viaţă veselă şi [...]

„Nici Reinhardt, nici Stanislavski, nimeni, nici un regizor n-a putut face descoperirile mele în teatru. Sunt cel mai mare regizor, pentru că am pentru asta şi o profundă cunoaştere a textului şi o extraordinară cultură filozofică şi o sensibilitate nervoasă excepţională. Actorii ăştia sunt imbecili: nici nu pot măsura şansa lor imensă de a lucra [...]