Pe o stâncă, pe o pajişte, pe o plajă, pe un şezlong sau în liniştea unei biblioteci, practic oriunde puteţi contempla cu încântare şi folos ideile care se înşiră ademenitor, ca piesele unui puzzle (o imagine abstractă), în cele trei eseuri – „Odihna”, „Noaptea”,  „Uitarea” – pe care George Banu le-a publicat recent în volumul [...]

Dacă vă găsiţi câteva ore să citiţi „Împotriva fericirii. Elogiul melancoliei”, cartea profesorului american Eric G. Wilson, publicată la Editura Nemira toamna trecută, o să daţi de idei şi gânduri care v-au străbătut cel puţin o dată în viaţă.

Lansat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi, de asemenea, în cadrul Bookfest, remarcabilul volum de studii despre teatrul de artă, coordonat de George Banu şi publicat de Editura Nemira, este mai mult decât un instrument extrem de util pentru profesioniştii din domeniu.

„Teatrul este insuportabil dacă este redus doar la spectacol. Nu sunt suficiente meşteşugul, precizia, plăcerea de a născoci. Nu sunt suficiente nici măcar solidaritatea, sentimentul datoriei, colegii…

“Cehov”, biografia scrisă de Henri Troyat şi apărută la editura Albatros, în 2006, în traducerea Marinei Vazaca, este mai mult decât o mărturie a unei vieţi trăite cu pumnii strânşi şi cu spiritul ascuţit de muchia vieţii, este o povestire senină şi lucidă (adesea satirică) despre destinul unui “om complicat”, ocnaş al literelor şi al [...]

„Aici, nimeni nu răspunde de nimic. Răspundere, în genere, nu există. Dar, dacă un cadavru s-a găsit, e musai şi o înmormântare să fie. Nu, nu există răspundere, dar trebuie îndeplinite formalităţile. [...] Iar pe voi, de la locurile voastre, să vă poarte marşul funebru” (Henrik, Cununia).

O istorie explicată şi exemplificată a teatrului şi a sensului religios pe care îl avea în perioada bizantină, aşa s-ar descrie în câteva cuvinte lucrarea lui Răzvan Ionescu. Modul de analiza aplicat de autor se găseşte undeva la interferenţa celor două dimensiuni puse în discuţie – arta şi sacrul. Pentru a înţelege firescul argumentului, trebuie [...]

Lumea întreagă e o scenă, lumea întreagă e un teatru. Şi de la începuturi şi până astăzi teatrul este el însuşi o lume. Iată ideea de la care porneşte George Banu pentru a scrie un studiu consacrat operei lui Shakespeare, privită dintr-o perspectivă nouă: „ansamblul metaforelor şi al referirilor la teatru care împânzesc opera marelui [...]

Ar fi împlinit mâine 73 de ani. Asta dacă n-ar fi existat ziua de 31 ianuarie 1990, când Alexandru Tatos a murit „răpus de <boala aceea cumplită>, al cărei spectru l-a urmărit de-a lungul vieţii, dar pe care a ignorat-o la sfârşit”…

“Urmăresc ceea ce am urmărit întotdeauna – să exprim lumea mea şi experienţele mele în această lume, în forma care mi se pare potrivită pentru asemenea material”.