„Bricabrac” este un extraordinar document de viaţă trăită în culisele teatrului şi apoi pe platoul de filmare. Lungă, aspră şi emoţionantă confesiune, întreruptă de pagini de jurnal de regie şi de însemnări frisonante…

Afirmaţia lui Victor Ioan Frunză din studiul „Elemente ale unei regii simple”, cum că „spectacolul este captiv în text, iar regizorul îl ajută să iasă”, mi-a amintit de o celebră povestioară cu Michelangelo şi blocul de piatră…

„Nu ştiu de ce vreau să scriu o carte, dar simt, la fel ca atunci când lucrez la o piesă, că trebuie, că am nevoie s-o fac”…

Interpretarea cu totul „neortodoxă”, cu „inflexiuni” regizorale, pe care Măniuţiu o dă textelor shakespeariene, e o lectură plină de farmec (a se citi „vrajă”) tocmai pentru că „striveşte corola de minuni” fără „să-i ucidă cu mintea tainele”…

„<Scriu cu imagini> – aş putea spune despre oricare spectacol al meu.” Dacă traseul Cătălinei Buzoianu în teatru este sau nu rezumat în aceste cuvinte e o discuţie în sine. Dar ele redau, aproape ca un mic poem, întreaga ei gândire/ creaţie regizorală. „Spectacolul contemporan este un eseu în imagini. Spaţiu al ideilor, spaţiu al [...]

1. Pentru că Alexandru Tatos, înainte de fi un regizor de film elitist din generaţia ’70, a fost regizor de teatru şi a montat câteva spectacole, printre care „Chiţimia”, la Teatrul Bulandra. Prezenţa lui în teatru nu s-a ridicat la însemnătatea operei teatrale a lui Lucian Pintilie (care, de altfel, îi face un portret la [...]

1. Pentru că, printre amintirile scrise firesc, urmând un relativ fir cronologic şi alcătuind un important document al unei epoci fertile, dar/ deşi lipsite de libertate din teatrul românesc, descoperi evocări ale unor artişti ca Sică Alexandrescu şi Vlad Mugur, care au însemnat mult pentru Dinu Cernescu. Înfăţişaţi în toată umanitatea lor, cei doi „zei” [...]

Shakespeare, numele ascuns al Teatrului. Sau piatră fundamentală a unui discurs regizoral de o viaţă. Sau, pur şi simplu, pretext de a te cerceta pe tine însuţi: gnoti seauton (erkenne dich selbst sau, pe româneşte, cunoaşte-te pe tine însuţi). Prin Shakespeare. Volumul pe care vi-l propunem acum – Spectacolul ascuns – a fost publicat în [...]

1. Pentru că, regizor stilat şi pedagog flexibil fiind de câteva decenii, autorul expune încă din primele pagini ale cărţii, când descrie Parisul, de care e fascinat, o concluzie care pare la îndemâna oricui, dar nu este: „Există, fără îndoială, ca şi aiurea, tot atâta teatru în viaţă câtă viaţă există în teatru”.

Teatrologul Vera Molea a surprins un secol de vesel teatru românesc într-un volum al cărui atribut esenţial este documentarea: Teatrele din grădinile de vară ale Bucureştilor de altădată. Aşa cum spune, autoarea „a încercat să <deseneze> o hartă a Bucureştilor în plină vară, în care grădinile şi spectacolele au jucat un rol important în viaţa [...]