Românul nu s-a născut deloc poet, vă zic eu, românul s-a născut comod şi trăncănitor, că doară „de la Râm ne tragem şi cu-ale lor cuvinte ni-s amestecate”, cum zicea cronicarul vostru la începuturile întârziate peste poate ale literaturii naţionale. Comod până la Dumnzeu şi chiar mai sus, dar „degrabă vărsătoriu” de cuvinte vinovate. În [...]

Parcă multă vreme au trecut de la cea mai recentă Gală UNITER, pe onoarea mea! Parcă s-ar fi petrecut cu ani în urmă, nu pe 18 aprilie. Simţământul deloc întăritor de déjà vu nu l-a ocolit nici pe Yorick, care se dă sceptic, deşi e implicat sufleteşte şi nu poate fi cu adevărat sceptic… Când [...]

Dragii mei, fireşte că nu sunt creştin, de niciun fel, dar asta nu înseamnă că n-o să profit şmechereşte de sărbătoarea de la sfârşitul săptămânii viitoare, ca să dau o fugă până-n creierii munţilor voştri să iau o gură de aer şi să mai vadă şi ochii mei un brad adevărat, nu unul pe computer. [...]

Mă ţin ceva săptămmâni să vă luminez cu impresiunile mele nu despre primul val de receptare a recentului „studiu” după „Macbeth”, producţie a centrului de cercetare din cadrul Naţionalului bucureştean, semnată de Radu Penciulescu, întors din Occident şi retras în turnul de fildeş, inabordabil pentru „prostimea” care urmăreşte fenomenul teatral din România. Anunţat cu surle [...]

Cu părere de rău vă vestesc că n-am izbutit să elucidez între timp enigma legată de necunoscutul Florică Ichim. Nu mi-a venit nicio idee salvatoare şi nici nu m-am răzgândit, astfel încât să mă lepăd de ipoteza precar expusă Domniilor Voastre săptămâna trecută. Domnul Florică Ichim, dacă există altundeva decât în închipuirea unui gazetar, de [...]

M-am desfătat pe cinste săptămâna trecută cu firavele încercări ale unui new entry de la „Evenimentul Zilei”, pe numele ei Andreea Dogaru. New entry în jurnalismul cultural, ca să zic aşa, căci, altminteri, dacă Dl. Google te ajută la căutare, măcar atât cât să-ţi faci o idee, vezi că jurnalista cu pricina şi-a încercat condeiul [...]

N-am cuvinte să vă spun ce mă mai desfăt câteodată citind gazetele dâmboviţene şi îndeosebi articolaşele încropite, fără umor şi fără discernământ, uneori fără nici un strop de chef, de “oficianţii culturii”, aleşi “pe sprânceană”! Este, pe onoarea mea, o plăcere adevărată, tare ca berea neagră adevărată sau ca aerul de munte. Cum sunt bufon [...]

Yorick e în continuare mâhnit şi fără vlagă, sub cerul plumburiu al Bucureştilor, în vântul tăios care nu se hodineşte nici la început de martie, sub cerul apăsător, pe străzile în care nici zăpada nu e zăpadă, ci mâzgă sau de-a dreptul noroi. Aşa eram, dragii mei, şi anul trecut pe vremea asta, în aşteptarea [...]

M-am tot gândit şi răzgândit, dragii mei, să comentez, atât cât mă ţin puterile, un comentariu care întâi m-a indignat şi apoi m-a binedispus. Atitudinea cu care e scris anulează orice posibilă importanţă a opiniei critice exprimate, astfel că textul nu face nici cât o ceapă degerată, iar autoarea îşi taie craca de sub picioare [...]

Nu ştiu ce părere au Domniile Voastre despre spectacolul “Dineu cu proşti” de la TNB. De fapt, nici nu contează, pentru că nu e “în chestie” momentan. Şi nici părerea unui bătrân clevetitor, care râde şi când e de plâns, nu contează, deşi eu am să mi-o spun, fiindcă oi fie eu bătrân, dar făţarnic [...]