1. Constantin Golea, „Viaţa ca un bluf”
2. Livia Dimulescu, „Memorie cu iarbă proaspătă”
3. Patrick Voicu, „Plăcerea e un viciu”

Îi rugăm pe cei trei câştigători să ne trimită adresele de corespondenţă pentru a le putea expedia premiul.

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

(Într-un oraş de provincie, Constantin, un tânăr de 22 ani, stă în pat şi reflectă la viaţa sa. E dimineaţă, se ridică şi începe să-şi vorbească)

Cât e ceasul? 9:14, cam devreme. E vară, sunt în vacanţă, dorm cât vreau.

(Cască)

La ce mă gândeam? Da, la viaţă. Ce e viaţa? Viaţa e o durere trecătoare. Da, da, e o durere trecătoare care se poate transforma rareori în plăcere. Plăcerea se transformă în plictiseală. Oamenii fac rău pentru că s-au plictisit de bunătate? Poate. Încă îmi e somn.

(Cască din nou)

Ce planuri importante am azi? Să fac duş şi să mănânc. Da, i-am promis stomac-ului că nu mai uit să-l hrănesc. Trebuie să mă înţeleg cu el, dacă nu, mă pedepseşte.

(Se duce la baie)

Gata, făcui duş. Măcar trupul meu să fie curat. Îmi e foame, nu mă simt bine dacă nu mănânc dimineaţa. Mai sunt unii care se duc la şcoală dimineaţa, nemâncaţi. Ciudat…

(Se duce la bucătărie să mănânce, în fundal se aude radio-ul)

Nimic nu mai e la fel. Parcă nimic nu mai are gust, nici mâncarea, nici viaţa. Poate şi mâncarea e un bluf. Un bluf care mă face să merg mai departe. Un bluf care să-mi mulţumească stomacul. M-am gândit cam mult în ultima vreme la bluf-uri.

(Se îneacă, începe să tuşească)

Am ajuns să filosofez şi la masă. Mâncarea nu tolerează asta şi protestează ducându-se pe căi suferinde. Să mănânc în linişte, să nu mai supăr hrana.

(Iar tuşeşte)

Gata, gata sunt cuminte. Uite, încep să mănânc mai cu poftă. O să te infulec imediat.

Mâncai, acum ce să fac?

(Se aude la radio: bip, bip, bip, a fost ora 11)

Ăştia de la BBC, dacă vor să fie precişi, de ce folosesc perfectul compus? Perfectul simplu are o acurateţe mult mai mare. Perfectul compus parcă ar fi un ceas mecanic vechi care nu e în stare să măsoare timpul precum quartz-ul perfectului simplu. A fost ora 11? Ba nu! Fu ora 11! Fu tare asta.

(Se duce în camera lui, se aşază în fotoliu şi începe să filosofeze)

E mult mai bine aşa. Nu mai am nicio grijă acum. La ce mă gândeam? Da, acum îmi amintesc.

Să blufez sau să nu blufez? Să-i păcălesc sau să fiu păcălit. La asta se reduce viaţa. Acum văd clar asta. Până acum viaţa mea a fost un vis frumos. Trecerea de la visul frumos la viaţa reală, a fost foarte bruscă, m-a zdruncinat. Când visam nu-mi puneam întrebări, doar trăiam, eram fericit fără să ştiu de ce. Simţeam că visul frumos devine periculos, tânjeam încontinuu după el. Dacă după ce mă trezeam dintr-un coşmar, mă simţeam eliberat, fericit că am evadat, după sfârşitul visului frumos simţeam că am pierdut ceva din mine. Viaţa mea e împărţită în două perioade: înainte şi după visul frumos.

Visul frumos poate fi mai periculos decăt un coşmar. Un vis frumos, dulce, îl regret, în timp ce de un coşmar sunt bucuros că am scăpat. Importantă e senzaţia după trezire, căci ea va dura până la următorul vis. Daca visul frumos întârzie să apară, aşteptarea se poate transforma în agonie. Caut visul frumos cu disperare, dar nu apare. Visul frumos se transformă într-un mare bluf. A fost real? Da, cred, dar nu mai există acum. M-am schimbat radical încât nu mai percep visul, ci bluf-ul. Un vis frumos să fie mai periculos decât un coşmar?! Ciudat, dar aşa e pentru mine. Poate că sunt ciudat, poate blufez, cui îi pasă? Da, trebuie să spun că poate blufez, lăsând impresia că nu blufez tot timpul. Aparenţele sunt cruciale, trebuie să am grijă să le păstrez.

Sunt obosit, simt că totul e un bluf. Îi văd cum blufează vrând să pară ce nu sunt, dar blufează şi cu adevărul, rostindu-l cu mare îndoială, nevrând să fie crezuţi.  Trebuie să mă obişnuiesc. De ce mă gândesc la asta? Daca totu-i un bluf, atunci să blufez în continuare, e simplu. Oricum nimeni nu poate să spună adevărul, dar măcar să-i las pe ei să blufeze cu viaţa altora.

De ce să deschizi ochii când trebuie să-i închizi la loc? De ce îmi pun întrebări când nu ştiu niciun răspuns? Mă gândesc la paradis, oare dacă ar exista, cum ar fi? Găsesc două posibilităti: în paradis nimeni nu îşi pune întrebări, ori se găsesc răspunsuri la orice întrebări. Totul ar fi în regulă fară întrebări, totul s-ar explica pentru că n-aş încerca să explic. Cred că mulţi bărbaţi s-ar gandi la ce culori să predomine în paradis: să fie mai multe blonde, brunete, roşcate sau şatene? Eu de ce mă gândesc la întrebări? Dar o să treacă şi o să revină culorile.

(Vede poza fostei sale iubite şi începe să râdă)

Îţi aminteşti, Adela, ţi-am spus că dacă vrei să faci ceva cu viaţa ta, să te faci blondă sau bruneta, dacă nu vrei ca şatenul să te treacă neobservată prin viaţă. Şi tu mi-ai spus râzând: “Cum ai putut spune aşa ceva?!” Cum ai arăta, Adela, în paradisul meu? Probabil ai fi blondă, ai fi mai surprinzatoare aşa.

(Nu mai râde, devine din nou serios)

Acum îmi răspunzi prin tăcere. E prea târziu. Da, ai dreptate, Adela. Acum văd asta. Tu vezi cum sunt de fapt, şi eu acum văd cum eşti tu. Nu mai putem continua când percepem bluf-ul. Când ne privim, vedem adevărul, e prea târziu, nu ne mai putem minţi aşa că ne căutăm noi victime. Şi moartea mi s-ar fi părut dulce dacă tu mi-ai fi dăruit-o.

(Îşi ia privirea de la poză, închide ochii şi se afundă în fotoliu)

De ce vrea omul să fie nemuritor? Pentru că nu ştie ce e durerea. Când totul e frumos, vrea să nu se termine, dar durerea n-o poate suporta la nesfârsit. Ce  plictisitoare îmi pare acum eternitatea. Ce plictisitor pare totul.

Îmi vine în minte ce a spus un mare actor român, Ştefan Iordache: „Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie”. Cred că se poate aplica şi în iubire: Nu există iubire, există doar momente de iubire. Vroiam să trăiesc o clipă de iubire eternă. Un ideal periculos. Acum privesc în urmă şi mă gândesc că aşa e în tinereţe, de parcă acum aş fi bătrân. Câteva luni au trecut ca zeci de ani peste mine, lăsând trupul meu de 22 ani ca un bluf eficient ce-mi ascunde sufletul ruginit. Totul rugineşte, şi ce oxidează mai repede e ascuns vederii. Suntem toţi ruginiţi dar nu ne dăm seama.

Gândul îmi zboară la numele meu. Un nume de sfânt, ca să fie un bluf mai frumos. Un nume ca oricare altul, pe care mi l-au ştampilat în buletin fară să mă întrebe. Un nume de sfânt, de parcă ar avea efecte benefice asupra-mi. Un nume de sfânt ca prilej să dau de băut, asta da credinţă. Un nume de sfânt pentru un prilej de bucurie în plus. Un nume de sfânt, pentru cel fară sfinţi.  E amuzant.

Ochii mei blufau, credeam în lumea pe care mi-o arătau. Nu-i pot face să mă scape de bluf, aşa că m-am resemnat. Ce mai pot face? Trebuie să mă adaptez. Eu m-am schimbat, doar atât, restul e la fel şi aşa va fi mereu. Trec anii, trec oamenii, dar mizeria va rămâne în urma noastră ca dovadă a măreţiei umane. Mizeria nu poate fi ascunsă la nesfârsit de bluf. Sau poate?

Nimeni nu ştie adevărul, dar toţi îl propovaduiesc, deci toţi blufează. Cu câtă înflăcărare îşi susţin cauza fară argumente, şi cu câtă lejeritate îşi găsesc adepţi. Mă amuz când mă uit la ei, cum se zbat ca să-i impresioneze, cum le promit recompense foarte atrăgătoare, iar celor care le sunt împotrivă, o viaţă în chinuri eterne.   Un bluf adevărat îi schimbă viaţa păcălitului, îi dă un nou sens, un sens nou de care nu are voie să se îndoiască. Sunt frecvente asemenea bluf-uri, frecvente şi eterne. Conţinutul lor e diferit, dar forma e la fel de contagioasă. Ce e la suprafata contează, restul e înlaturat. Ori eşti cu noi, ori eşti împotriva noastra, eficientă filosofie.

Am vrut să ajung la esenţial. N-a fost usor, am săpat până am înlăturat toate aparenţele preconcepute. Ajungând la esenţial, am descoperit că fundaţia pe care mi-am clădit existenţa nu poate exista. Şi nici nu puteam să creez alta. Fundaţia solidă de la început care m-a scos din situaţii dificile, se transformă într-un abis în care riscam să cad dacă nu blufam din nou. Golul interior trebuia să-l umplu din nou cu iluzii.

Toţi preferă minciuni pline de speranţă, decât incertitudine, eu nu sunt o excepţie. Pentru mine secretul a fost să blufez cu mine însumi, am ştiut să cad în propriile capcane. Minţindu-mă, m-am salvat.  Nu aveam pe ce să mă sprijin, eram singur în bătaia vântului şi tot ce puteam face era să devin mai aerodinamic. Trebuia să învăţ să mă dau la o parte din faţa aerului tăios al vieţii, nu să mă opun. Trebuie să blufez cu eul meu, să am senzaţia că totul e în regulă, că merită să merg mai departe. Când am ajuns la esenţial am realizat că e nimic, nimic-ul care se transformă în absurd. Nimic-ul etern înfăşurat într-o iluzie frumoasă.

(Soarele îi bate în ochi, îi deschide şi îi inchide la loc)

E cald, prea cald. Prea mult soare, prea multă vară. Tânjesc după ce nu am: o oază în deşert, un sens în absurd. Prea multă lumină, prea mult pustiu pe străzi. Oare asta e viitorul? O succesiune excesivă de lumină şi întuneric. Şi vântul a obosit să mai sufle după atâta căldură. Şi apa a obosit să mai curgă după ce cu puţin în urmă îşi făcea de cap. Natura îşi bate joc de noi cum şi noi ne batem joc de ea. A înţeles şi ea, trebuie să joace murdar. E cald, transpir. Mă spălai, dar senzaţia de murdărie persistă. Oare o să scap de ea? Nu, visul frumos s-a dus. Blufez şi trec mai departe.

Nu pot să trăiesc fară să mă murdăresc, dar pudoarea rezistă mizeriei. Toţi se murdăresc, dar îşi ascund murdăria.  Contează mai mult să pari decât să fi. Realitatea e distrusă de aparenţe. Criza de timp ne duce la superficialitate. Iluziile sunt la îndemâna oricui, şi e o iluzie că poţi scăpa de ele. Trăim în lumea tic-tac-ului, fiecare secundă contează. Time is money, aşa că lumea caută să-şi vândă cât mai scump timpul. Timpul e foarte preţios, poate că ar trebui negociat cu mai multă atenţie, şi nu vândut celui care oferă mai mult. Timpul trece, timpul blufează cu noi şi noi mereu îi cădem în plasă când vrem să il dăm înapoi. Da, totul e un bluf ieftin, de care moartea nu poate muşca.

(Se aud oameni râzâand afară, se opreşte câteva minute şi după vorbeşte din nou)

Am început să văd bluf-ul peste tot. De la oameni care vorbesc zâmbitori despre lucruri nesemnificative, la politicieni care se întrec în păcăleli. Fiecare zi e 1 aprilie, la noi în ţară e clar. Dar câţi îşi dau seama? Cu cât bluf-ul e mai evident, cu atât mai mulţi vor crede în el. Merităm 1 aprilie să fie ziua noastră naţională. De ce să pedepsesti bluf-ul când toţi blufează? Bluf-ul e tolerat pentru că depindem de el, dar cei care blufează pot deveni antipatici. La bine bluf-ul e aclamat, iar la rău e condamnat.  Durerea distruge iluzia. Nu trebuie doar să constat bluf-ul, ci şi să învăţ de la cei care blufează. Pare atât de simplu.

E riscant să distrugi bluf-ul pentru că poţi distruge omul. Dar dacă distrugi omul, bluf-ul poate deveni mai veridic. Dar cui îi pasă de om? Important e ca bluf-ul să persiste, oamenii se înlocuiesc. Toţi ştiu povestea, toţi ştiu să vorbească despre ea. Toţi ştiu să blufeze. Farsa trebuie să continue.

Nu pot înţelege absurdul, îl pot doar trăi. Nu pot explica ceva de neînţeles. Nu cred că pot scăpa de absurd, dar am învăţat să-l tolerez.  Omul a evoluat, a înţeles că singura cale de a trăi, e doar în iluzie. Dar acum ştiu că e o iluzie falsă şi nu mai e la fel de uşor, trebuie să perseverez. Blufând îmi va fi mai bine.

Cei care spun adevărul, tac, restul au doar impresia că îl rostesc. De ce nu tac? Pentru că e mai amuzant să blufez. Şi tăcerea e bună uneori, dar să nu abuzez de ea. O s-o folosesc din plin altădată, acum o amân. Doar amânarea îmi rămâne, nu pot s-o înving. Tăcerea va triumfa prin adevăr.

Poate că  nici nu mai contează dacă păcălesc sau sunt păcălit, pentru că toţi trăim în acelaşi bluf care se numeşte viaţă. Daca toţi am afla cât de pacalici suntem, 1 aprilie ar fi cea mai importantă zi a omenirii. Dar totuşi există 1 aprilie, deci suntem pe drumul cel bun. Blufez, deci exist.

(Soarele inundă toată camera, se ridică şi trage draperiile)

Acum e mult mai bine, să fac o pauză. Să joc poker, să mă antrenez să blufez. Când blufez, câştig. Când joc pe bune, pierd. Mă uit la cărţile de joc. Văd king şi queen. Relatia dintre rege şi regina a fost tradusă conform civilizaţiei noastre. Regele e popă şi regina e damă. Cum există o relaţie între rege şi regină la ei, şi la noi există o relaţie între popă şi damă. Relaţia dintre popă si dama de companie e bluf? Oare atunci când eram mic şi jucam popa prostu’, era păcat? Numai bluf-uri peste tot. 

(După ore bune de jucat, închide poker-ul şi începe să navigheze pe internet)

Intru pe site-uri şi imediat îmi apare un banner: “Vreti să fiţi fan-ul nostru?” Nu, nu vreau! Dar aş vrea să fac ceva pe face-ul vostru! Da’ insistenţi mai sunteti facebook-iştilor. Daca mi-aş băga poze pe facebook, ar fi ca şi cum mi-aş expune pozele personale în holul bloc-ului ca să mă admire vecinii. Toţi vrem să fim admiraţi. Unii pentru pozele cu tipe bune, unii pentru discursul lor, unii pentru tăcerea lor, altii pentru că au ucis milioane de oameni. Eu vreau să fiu admirat pentru bluf-urile mele.

(Se aud manele de afară, se duce la fereastră şi vede un Bmw negru mergând încet cu geamurile deschise)

Da, şi el vrea să fie admirat. Strada e goală, dar nu se grabeşte. Merge încet ca să răspândească manelele. E şi asta o formă de cultură pentru idioţi. E drogul lor, asta îi face fericiţi. Are lanţ gros de aur, pare foarte arogant. Şi prietenii lui îl venerează, doar e fiul lu’ tati. Mă enervează. Dar nu pentru că blufează, ci pentru că nu-şi dă seama că blufează. El chiar se crede un fel de zeu. Sper să-i demonstreze cineva cât mai repede că nu e nemuritor.

(Pleacă de la fereastră, se bagă în pat şi dă drumul la TV)

Nu-i nimic interesant. Aceiasi oameni politici, aceleasi bluf-uri.

(Schimbănd canalele, da peste un baiat care si-a ucis duşmanii)

Aaaa, da, aici e ceva deosebit, ba chiar educativ pentru unii: ştirile de la ora 5, asta da bluf evident. Ştiri, ca să pară că informează oamenii, cand de fapt le potolesc setea de sânge. Nu sunt ştirile de la ora 5, sunt victimele de la ora 5. Fata şi victimele de la 5. Merg mână în mână. Un tandem mioritic. Ce jenant.

(Stinge televizorul scârbit, se ridică, se uită un timp pe fereastră şi se aşază pe fotoliu)

La noi oricât de evidente ar fi bluf-urile, revolta nu apare. Nu, nu poate să apară. Sau dacă apare, e o revolta falsă. O revolta gândită, nu simţită. Nu poţi gândi scârba. Nu, scârba doar o simţi sau nu. Să curgă sângele şi după să danseze fata de la 5. Lipsa lor, da, ar genera revoluţia. Dar doar atât. Restul măsurilor luate împotriva lor, nu îi ating. La noi absurd-ul e firesc, şi firesc-ul e privit ca pe ceva absurd.

Oricât de absurdă poate fi lumea asta, alta mai bună nu am. Visul frumos s-a dus, dar poate o să visez din nou. Viaţa e un joc pe care nu trebuie să-l iau prea în serios pentru că devine periculos. Să fiu puternic, înseamnă să nu-mi pese. Nu vreau să fiu foarte puternic, nu vreau să mă transform într-un robot. E complicat, aşa că trebuie să simplific.  Nu are rost să caut adevărul, orice noi dovezi s-ar descoperi, orice teorii noi s-ar formula, tot spre nimic se vor îndrepta. E inutil să mă împotrivesc bluf-ului. E ca şi cum aş încerca să evadez dintr-o închisoare ca să mă răcoresc în alta. Evadez dintr-un bluf şi dau de altul. Asa va fi mereu, asa ca de ce să schimb bluf-ul? Nu pot evada din mine însumi.

Să blufez? Să fiu cel pe care şi-l doresc sau să nu blufez şi să rămân singur. Să blufez, să am sastisfacţia că îi păcălesc, decât să recunosc că mă păcălesc. Blufez, sunt normal, socializez cu toţi zâmbitorii care-mi ies în cale.

Constientizând bluf-ul, am văzut că trăiesc într-o minciună, o minciună fară scăpare de care foarte mulţi profită. Nu mai mă pot opune, o să mă las purtat de ea până la adevărul etern. Să ajung la adevăr, blufând toată viaţa. Un bluf ca mod de viaţă.

Gata, se termină monologul meu, blufai cam mult pentru azi. Am obosit.

(Se bagă în pat, cască, şi se culcă)

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

Scena 10

(In usa cabinetului, Andrei bate timid)

Doctorul: -Intra.

Andrei: -Buna seara, domnule doctor.

D: -A…, buna Andrei. Chiar voiam sa stam de vorba.

(Andrei, timid, nu indrazneste sa se aseze pe scaun)

D: -Ia loc pe canapea. O sa stau in spatele tau, sa nu ma vezi…(zambind)…ca si-asa sunt urat.

A: -Nu-i adevarat, domnule doctor. Sunteti un om bun si asta se vede.

D: -Andrei, stii ce voiam sa te intreb de mult timp? Cum te simti in prezenta socrului tau? Adica,…te simti confortabil? Te simti dezinvolt, sigur pe tine?

A: -Il respect, dar atat! Sincer sa fiu, nu stiu daca e si reciproc. Nimeni, vreau sa zic, nimeni in afara de Silvia nu intelege nevoia mea de singuratate, pasiunea pentru pictura. Socrul meu e un barbat pragmatic, stie sa faca bani. Eu nu sunt asa. Cand merg prin parc si vad frunzele cum acopera locul, ma cuprinde o nostalgie…si m-as repezi la o panza; la culori, care sa-mi exprime starea. Starea de bine.

D: -Andrei, socrul tau spune ca si in timpul meselor din familie ramai ore in sir cu privirea pierduta, ca esti absent din viata de familie. Uite, ma trezesc ca-ti spun lucruri pe care ar trebui sa le tainuiesc.

A: -Nicio problema. Mi s-au reprosat de atatea ori, dar nu sunt bolnav. De cand este tristetea o boala, domnule doctor? Stiti, scria undeva, ca poate am o deficienta de viata. Mi-ar placea sa fiu mai energic, un barbat mai practic…si-apoi, pe Silvia asa am cucerit-o.

D: -dar, pana si sotia ta s-a plans din cauza asta…

A: -Vedeti dvs, Silvia e foarte legata de ai ei. Nu iese din cuvantul lor; de fapt, al socrului meu, or, eu am nevoie de lumea mea interioara ca de aer. Cateodata am senzatia ca nimeni nu ma intelege.

D: -Te inteleg; in felul tau esti un artist. Dar, la munca te concentrezi?

A: -Ah, la munca…daca am ceva de facut, imi dau toata silinta, dar la barfele si sedintele lor plicticoase, nu particip. Adica, (razand) imi duc gandurile in alta parte. Apropos: Silvia n-ar trebui sa fie nemultumita. Avem de toate; bine, nu din banii nostri, dar pentru strictul necesar…Salariile noastre ar fi suficiente. Nu pot sa-i ofer vacante pe plaje exotice sau fel de fel de lucruri de firma, dar se poate trai si altfel, nu-i asa?

D: -Da, Andrei, ai dreptate…

(Intre timp, bate puternic cineva in usa cabinetului. E socrul lui Andrei)

A: -As indrazni sa va spun ceva, domnule doctor. Ceva extrem de delicat…

D  (In timp ce se indreapta spre usa): -Zii, Andrei, te ascult.

A: -Domnule doctor, poate ca el…, adica socrul meu, are ceva cu mine.

(In usa se aud batai din ce in ce mai insistente. Socrul incearca usa, vociferand)

D: -Imediat. Asteptati putin, va rog. Zii, Andrei!

A: -Nu stiu sigur, dar…e ceva. Parca totul- o sa ziceti ca sunt paranoic- totul e impotriva mea de la un timp, adica…, ce vreau sa va spun este ca ii monteaza pe toti impotriva mea. Asta e parerea, sentimentul meu. Stiu si eu…, poate gresesc.

D: -Bine, bine Andrei, mai vorbim. Dar, ce motiv sau mai bine zis, care ar fi motivul?

A: -Stiu si eu…ma gandesc ca…Lasati, ca va grabiti, vorbim pe-ndelete altadata.

D: -Imediat. Va deschid imediat.

Scena 11

(In cabinet: doctorul, Andrei, socrul lui si Lucica)

Lucica (batand precipitat in usa): -Domnule doctor, ati patit ceva? Deschideti!

D: -Imediat. Va deschid imediat.

(Doctorul deschide usa. Lucica se uita putin ofuscata. In urma ei, socrul lui Andrei)

Socrul: -A…aici erai, tinere? Bine v-am gasit domnule doctor!

A: -Eu…trebuie sa merg la masa. Ma scuzati.

Socrul: -Baiete, soacra-ta gateste maine niste musaca; ti-o aduce Silvia. Da’, ia zi! Esti OK? (Il ciupeste de obraz) Parca te-ai intremat? (Razand) Ai facut bujori in obrajori.

D: -Andrei e iubit de toti pacientii. Nu-i asa, Lucica?

Lucica (Inrosindu-se): -Si de asistente, si de infirmiere…nu mai zic de Veverita.

Socrul: -Care veverita?

D: -E o pacienta veche de-a noastra. Nu vrea sa i se spuna pe numele mic. De fapt, o cheama Ileana.

A: -Ar trebui sa plec.

Socrul: -Du-te, baiete, du-te si Dumnezeu sa te aiba in paza.

(Andrei iese tiptil pe usa)

D: -Da’, luati loc. Lucica, ne lasi putin singuri?

Lucica: -Sigur, domnule doctor, sigur. Ma duc sa le iau cate o tensiune.

(Lucica iese putin bosumflata)

D: -Cu ce va pot fi de folos?

Socrul: -Doctore, va spun cu mana pe inima: ma ingrijoreaza baiatul asta. Si-acasa sta prostit ore in sir. N-are pofta de mancare. A observat si nevasta-mea: “Da’, ce-are, tata, de nu scoate nicio vorba?”

D: -Andrei e putin melancolic. Sunt firi si firi.

Socrul (usor iritat): -Pai, astea sunt vremuri de melancolie?! Cine are timp de asta? De cand ma stiu am muncit, am transpirat sa aduc un ban in casa. Si el, el ce face?! Pierde ore in sir prin parcuri. Pai, el e sot responsabil sau s-a maritat??

D: -Nu va ambalati asa! Din punctul meu de vedere, baiatul asta e sanatos tun.

Socrul: -Doctore, glumesti. Poate nu l-ati consultat bine cu aparatele alea…Iti spun, cu mana pe inima si cat se poate de serios, ca Andrei are ceva. Silvia, saraca, il pazeste nopatea ca se scoala, se suceste in toate partile. E si ea femeie tanara, ma-ntelegi, si a slabit, a slabit saracuta.

D: -Poate ca…va preocupa prea mult viata lor. Poate ar fi mai bine sa-si vada singuri de viata lor.

Socrul: -Singuri?! I-ar manca cainii in vremurile astea. S-ar stafidi frumusete de fata, ca doar una am. Si, ce sa faca tantalaul asta?! Ma scuzati, m-a luat gura pe dinainte.

D: -Merita incercat. Pana la urma, e viata lor.

Socrul: -Doctore, cred ca nu ma fac bine inteles. Andrei, baiatul asta care face pe sfantul, are ceva. Ascunde ceva.

D: -Pesemne, are vreo nemultumire. Poate ca e afectat ca i-a murit mama.

Socrul: -Maica-sa e moarta de un an. Asta e motiv? Doar e barbat! Asta e viata: mortii cu mortii si viii cu viii. Toti trecem prin astea, mai devreme sau mai tarziu. Altceva, doctore. E altceva. Ma gandeam…stiu ca nu e meseria mea si ca esti profesionist…, ma gandeam ca i-ati putea administra ceva. Nu stiu, sa-l mai intariti, sa aiba pofta de viata. Sa rada. Dumneata stii ca el nu rade? Nici cand vin prietenii mei vechi si ne strangem la una mica. Nu participa, nu rade. Ne sfideaza pur si simplu.

D (aparent ingaduitor): -O sa vad ce pot sa fac.

Socrul (grabit): -Va sunt, inca de pe acum, recunoscator. Stiam ca l-am adus unde trebuie. (Il bate usor pe umar): un sedativ, stiti dvs, ca nu sunteti de ieri, de azi in meseria asta. Ca buna meserie v-ati ales! E de viitor. Pe vremuri, erati muritori de foame. Deh, se schimba, se invarte roata. Hai, sa traiesti! Si (soptind) raman recunoscator.

D: -Domnule, n-am promis decat ca-mi voi face meseria. Il voi mai tine cel putin o saptamana sub observatie.

Socrul: -Una, doua, ca nu-i bai. Silvia…si-asa o sa mearga cateva zile la Tusnad. Sa se mai linisteasca si ea. E femeie, femeile is mai slabe de inger. Hai c-am plecat. Mai trec pe-aici…, pe joi, pe vineri…

D: -Poate vineri, ca sunt de garda.

(Socrul iese si doctorul isi sterge fruntea usor ingandurat)

Scena 12

(Socrul bate cu putere de trei ori, in usa cabinetului. Doctorul, prins intre ganduri, tresare)

Doctorul: -Intrati…

Socrul (sigur pe el): -Ah, domnule doctor, indraznesc sa va deranjez. M-am interesat si-am aflat ca sunteti de garda.

D: -S-a intamplat ceva? Ah, cred ca stiu. Se-apropie sarbatorile de iarna si il vreti pe Andrei in familie.

S: -Am vrea noi, dar,…e mai bine pentru el sa-l tineti sub observatie; si-apoi e si Silvia, saracuta, cu moralul la pamant. Aveti copii?

D: -N-am avut norocul asta.

S: -Ei…stiti cum se zice:”Cine are, sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”.

(Doctorul ofteaza)

S: -Nu vreau sa va retin mult timp. Am vrut sa…sa ma spovedesc, daca vreti, la dvs. E ceva cu baiatul asta al nostru…, cu Andrei. De la Revolutie.

D (uimit): -De la revolutie?!

S: -Da, multi s-au schimbat atunci; cunoasteti vremurile…cine nu era inainte de ’89 membru de partid? Ati fost?

D: -Nu, nu am indeplinit anumite conditii.

S: -Ma rog, s-au facut si greseli mari, dar, daca iti vedeai de munca, de familie, adica erai onorabil, nu te lasau in pace; trebuia sa fii cu ei. Si-apoi, ce era asa de rau?! Stiti cat de greu se tinea o familie. Am fost sarac: mama la CAP, tata zugrav, vai de mama noastra! Voiam si eu sa stau la oras, sa-mi intemeiez o familie, sa am urmasi. Asa erau timpurile, cu “Sa traiti! Am inteles!”, dar n-am facut rau. Spre exemplu, la noi in bloc, la etajul IV, ap.14, stateau niste sasi. Veneau rudele din Frankfurt, din R.F.G, si n-aveai voie sa le cazezi. N-am zis nimic. As fi putut, dar m-am facut ca ploua, desi nu-mi pica tocmai bine cand fata lor se ontolea cu blugi de firma, iar a mea, Silvia mea, cu d-aia de la Scornicesti.

D: -Asa este. Voiati sa-mi spuneti ceva?!

S: -A…da. cu baiatul asta, cu Andrei…nu stiu cu ce sa incep. El a trait intr-o familie de intelectuali, vezi Doamne…, nu ca as avea ceva cu intelectualii, dar, pana la urma, cine ne face painea?! Painea pe care si dumneata o pui pe masa. Ce, astia, oamenii astia simpli, nu merita niciun respect?! Si..daca sunt intelectuali, ce? Cu ce ne-au ajutat?! Ma rog,..e o parere personala.

D: -Si…Andrei?

S: -A…da. Andrei era prieten atunci cu Silvia. Silvia, saracuta, il diviniza. A fost si in Piata Universitatii. Se inhaitasera cu golanii de-acolo. Pana am pus piciorul in prag: am si eu oaresice experienta in ale vietii. Fiecare isi vede interesul; de ce sa se bage unde nu-i fierbe oala? Andrei o tinea pe a lui. A venit acasa cu coada intre picioare, dar, era ceva in el, o neliniste, o nemultumire care nu-i dadea pace. Il rodea la ficat. Mai, ce sa fie?! Ce sa fie?! Silvia, copila inocenta, n-a sesizat, dar eu, care am vazut multe la viata mea, pe mine nu m-a dus. Am un nas…de vulpoi batran, ca nu degeaba voia unul de la partid sa ma puna sef. Am acceptat pentru o perioada, dar rudele?…Pe frate-miu nu puteam sa-l fac de ras, adica, sa scriu despre el ca are…ca avea o metresa. Era treaba lui, asa-s barbatii, mai calca pe alaturi! Dar familia nu si-o lasau, ca…, ce sa zic, parca acu’ e altfel. Acu’ isi lasa si neveste, si copii…, pentru una cu 20 de ani  mai tanara; dar nu despre asta vreau sa va spun. Andrei nu mai avea tragere de inima de nimic. Stiti cum se zice:”Mutu’ f..e pamantul”, dar, de dragul Silviei- unicul meu copilas-, l-am lasat in pace. Pana intr-o zi cand, auzi dumneata, cica s-a dus la CNSAS sa-mi vada dosarul.

D (vizibil interesat de subiect): -Si?

S: -Stati sa auziti povestea. Cica era acolo trecut unul, cu acelasi nume ca al meu, care l-ar fi turnat pe tatal lui,- adica pe cuscru, Dumnezeu sa-l ierte, ca e mort de 18 ani-, l-ar fi urmarit si ar fi zis ca are o biblioteca cu carti care nu fac bine politicii partidului. Drept sa-ti spun, nu-mi aduc aminte, poate o fi undeva ceva adevarat, dar, trebuia sa zic ceva.

Stateam la doua camere, confort III, Silvia se marise saracuta, nu avea unde sa-si cheme si ea o colega. Nevasta-mea, nu mai zic, ce se chinuia saraca intr-o chichineata de bucatarie. Dar, de aici pana la a ma acuza de crima…e cale lunga. Nu-i iese din cap…si-apoi, nu-i crestineste sa tii ura, ca a intrat in de-a gata la noi. Ca , daca as fi stiut, stateam in banca mea; doctore, esti om cu carte, ai avut noroc sa te dea la scoli inalte. Ce stia tata?! Bea toata leafa la birt si, a doua zi, ne trimitea pe noi sa facem rost de bani. Munceam cu ziua pe unde apucam. Asa era atunci, dar n-am suflet rau. Oi fi scris sau m-or fi pus aia sa semnez, ca nici eu nu-mi aduc prea bine aminte. Si, uite, acum, recunostinta. Cica sa-i primesti in casa, sa le pui masa. Stau cu dusmanul in casa, doctore! Nu stii ce amarat sunt! De-ar fi unul de Doamne ajuta!…

D: -Poate exagerati. E un baiat sensibil.

S: -Vrea sa se razbune, doctore. Si eu, acu’, fac si nitica politica. Imi strica apele cu dreptatea lui. Cui foloseste?! Daca si-ar iubi nevasta, n-ar face atatea valuri. Asa e viata; e o jungla. Ce, parca mie imi place sa votez cu ei?! Da’, sunt la putere! Imi mai fac si eu relatii…pentru familie, doctore, nu pentru mine! Ca eu, slava Domnului, mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul.

D: -Si…nu prea inteleg…

S: -Poate stai mata, de vorba…asa, ca intre prieteni. Poate-i bagi mintile in cap, ca nu stiu, m-aduce la disperare. E an electoral.

D: -Nu stiu daca Andrei vrea sa vorbeasca despre asta…

S: -Da-i ceva, doctore! Uite, sunt om de cuvant, dau si eu cat trebuie, ce trebuie,…ca doar suntem oameni, stiu ce-i aia omenie.

(Se aud glasuri pe coridor, galagie)

S: -Hai ca plec…mai gandeste-te…

(Doctorul nu schiteaza niciun zambet. Nu scoate o vorba. In cabinet dau navala Iarba Proaspata, Lucica, Copacul si Veverita. Socrul se strecoara tiptil si doar Lucica se mira de prezenta lui, la ora aceea, in cabinet)

Scena 13

(In salon, doctorul si Lucica incearca sa opreasca robinetele de la calorifere)

Lucica: -Astia au innebunit de-a binelea., domn’ doctor.

Copacul: -Doctore, dumneata imi esti simpatic, dar femeia asta vrea sa ne omoare.

Doctorul: -Cum asa?!

I.P: -Sa va spun sincer, nici mie nu mi-e prea simpatica.

Lucica: -Imi vine sa-mi iau campii. Ai grija de ei, doar la fund nu i-am sters si..halal recunostinta.

D: -Hai ca s-au incins spiritele.

Copacul: -Vreti sa va spun…, io n-am mai parat de la gradinita, cand (razand), i-am ridicat sortuletul uneia, Maria, si ea si-a dat chilotii jos.

Veverita: -Om batran. Nici aici nu va vine mintea la cap; intre picioare, acolo va e mintea. Scuzati, domn’ doctor, da’ bosorogul asta a luat-o razna.

C: -Bosorog..sunt in putere!

I.P: -In putere pe naiba! Ca mai dorm cu tine in pat…

Lucica: -Vedeti, v-am spus ca au luat-o razna!

Copacul: -Glumeam si noi, ca viata e scurta. Si cum va spuneam, Maria m-a parat, si-am spus-o si eu educatoarei. Imi plac femeile.

V: -Pai…cu placutul ai ramas.

C: -Habar n-ai de ce sunt in stare.

I.P: -Proba, fapte, ca de-alde voi…sunt satula.

C: -Nu pot sa ma indragostesc la comanda si de…orisicine.

I.P: -Adica, eu as fi ORISICINE. Dorm cu tine, te las sa visezi ca esti falnic, cu ramurile in vant si tu…ma faci (silabisind) ORISICINE.

C: -Nu la tine am facut aluzie.

V: -Te pomenesti ca voiai sa tintesti in mine?!

Lucica: -Gata, ca nu suntem in pline crize conjugale. Aici e spital. Va vindecati.

C: -Iubirea n-are leac (facand cu ochiul); nu-i asa, domnule doctor?

D: -Daca spuneti voi…

V: -Are leac. Depinde de cine te amorezezi, ca daca o iei pe cocoasa, se duce naibii tot.

I.P: -Sa nu picam in depresie.

Lucica: -Sunteti picati in nebunie. Ce mai conteaza oleaca de depresie?

C: -N-are suflet femeia asta; n-are imaginatie.

L: -Si ce inseamna la voi, (silabisand) IMAGINATIA? Sa dati drumul la robinete si sa va balaciti? Sa dati foc spitalului?

C: -Voiam (balbaindu-se).., imi imaginam ca-mi cresc frunzele.

I.P: -Si mie…ca ma fac verde, pufoasa si frageda la rontait.

V: -La rumegat.

I.P: -Te credeam prietena, ca doar nu vrei sa sugerezi ca ma tavalesc sub copitele unei vaci baloase.

C: -Lasa, ca te tavalesti sub mine, cand adie vantul.

I.P: -Te credeam om cult. Te credeam un mic creator.

C: -Creator, dar imi plac femeile; ce-ar fi ajuns Picasso, daca nu iubea femeile? Asta e! Ce naiba o fi atat de greu de inteles?!

L: -Nu-ti sta bine, mai omule, la varsta asta..tot cu gandul la fusta femeii.

C: -Fusta chiar ma deranjeaza; prefer si fara. Fara false pudori; parca voi ati fi niste sfinte.

I.P: -Adica?

C: -Dumnezeu stie de ce gemi in somn…

I.P: -Sa stii ca de dorul tau…

C: -Dar am un trunchi falnic, drept…

V: -Vreo doua minute.

C: -Esti neobrazata. Nu-mi place sa jignesc doamnele, dar afronturile tale ma termina.

V (trista): -Suntem terminati cu totii.

D: -Adica…(imitand): “Ce vrei sa spui?!”

I.P: -Vrea sa spuna…

V: -N-am nevoie de translator. Ma descurc.

I.P: -Am vrut doar…

V: -Andrei! L-ati vazut? L-ai vazut, doctore? Inoata in tristetea lui! E aproape inecat. E sugrumat.

C: -N-are imaginatie.

I.P: -Pana aici! Ca nu-i ajungi nici pana la glezne, ramolitule!

C: -Si…(balbaindu-se)…si fara sa ma jignesti nu poti? Prea multe femei nebune, doctore!

D: -Nu va certati.

Lucica: -E…aproape inundatie…si nu mai pot.

D: -Rezolvam noi cumva!

I.P: -Andrei, doctore, de el sa aveti grija. E plapand, firav.

C: -Ti-am spus ca sunt falnic si drept ca bradul…

V: -N-ai rafinament. Esti necioplit. Vai de capul tau!

C: -Si tu? Cine crezi ca esti? Marie Curie?

I.P (pisicindu-se): -Am o decenta a mea, o finete…

V: -Oh….o fragilitate…Am obosit. La ce ti-a folosit?

C: -La strecurat mai usor sub copac.

I.P: -Ticalosule, niciun pic de delicatete…!

C: -Asta e realism. Viata e dura.

V: -Daca aveai tu solutia succesului, nu ne intovaraseam acu’.

I.P: -Andrei, doctore…de Andrei sa aveti grija.

L: -De parca cu voi e mai usor…

V: -Suntem la balamuc. Ce-oi fi vrand? Sa ai parte de vedete de la Hollywood?!

L: -Cel putin sa fi fost mai potoliti…

V: -Potoliti. Altceva nu stiti, ca aveti salarii mici, ca stres, ca parca noi ne-am dorit sa picam pe capul vostru…

C: -Chiar asa!

V: -Vezi ca sunt desteapta?

C: -Esti, ca altfel nu te lasam sa zburzi printre crengile mele.

V: -Noroc cu tine; altfel n-aveam pe cine sa ma catar.

I.P: -Nu va certati. Andrei nu iese din camera lui. Tot scrie ceva. Ti-a aratat?

V: -Mie? Poate doctorului!

D: -Nu stiu nimic. O sa-l chem maine seara.

V: -Da’…de ce a venit socrul lui? Nu-mi place mutra lui. Si ma pricep la oameni.

D: -E ingrijorat.

I.P: -Ingrijorat? Cum sa fie ingrijorat, cand nici la el in camera nu intra? Nu-i vorbeste asa…bland, cum ar trebui sa ne vorbeasca noua cei care sunt zdraveni.

L: -E greu sa va vorbeasca tot timpul cu rabdare.

V: -Tu?! Esti paralela cu meseria asta. Infigi seringa cu putere…in fund…si gata. Te gandesti ca ti-o trage barbatul la noapte!

C: -Esti vulgara…cu domnul doctor de fata.

V: -Scuze, doctore, dar imi ies din minti!

C: -Aici toti ne-am iesit din minti si nu mai stim cum sa intram inapoi.

I.P: -Inapoi…o fi mai bine?

L: -Pentru noi, astilalti, cred ca e mai bine.

I.P: -Pentru voi! Toata viata am trait pentru altii. S-o mai traga si altii cu mine.

L; -Si ce vina am eu?

V: -Niciuna, da’ esti fara mila, fara…compasiune, am vrut sa spun.

L: -Daca as plange pentru orice bolnav, as fi o padure acum, nu un  copac ca amaratul asta.

C: -Te rog, va rog doamna, pana aici. Nu suport sa ma jigneasca cineva. Am si eu…mandria mea de barbat.

I.P: -Care mandrie? S-a dus, a luat-o vantul…si la propriu, si la figurat.

L: -Doctore,…ar fi cazul sa plecam. Parca s-a oprit apa.

I.P: -Pentru Andrei, doctore, simt eu….e ceva in neregula.

D: -Promit, stai linistita. Promit sa descifrez misterul. Poate ca exagerezi.

I.P: -Bine, doctore, sa nu ziceti ca nu v-am zis. Mi-am facut datoria. Cum mai mor eu de grija altora!

L: -Si cum imi mancati mie ficatii!

V: -Cred ca te-ai nascut cu mai  multi…, ca te vad in putere.

(Zbarnaie telefonul. Doctorul si Lucica ies in graba)

Scena 14

(In cabinet, Andrei cu doctorul)

A: -Doctore, azi ar fi fost ziua lui Ceausescu. Brr, ma ia un frison.

D: -Au trecut atatia ani. Timpul, dihania asta, mai estompeaza lu’…

(E intrerupt de Andrei, cu vehementa)

A: -Nu estompeaza nimic.

(Andrei se invioreaza si revolta lui ii aprinde privirea. Doctorul tresare)

Cum puteti sa spuneti ca estompeaza?! Am auzit si eu ceva legat de memorie: ca e selectiva, ca pentru psihic e bine sa-ti aduci aminte doar de evenimentele frumoase, da’ mi-a mancat copilaria. Am suferit cumplit. Nu de foame, de intuneric. Griul ala bolnavicios, peste tot vitrinele magazinelor goale, cozile la lapte de la trei dimineata, slalomul printre restrictii, nedreptati…bezna in care mergeam haotic, intr-un cerc inchis.

D: -Andrei, trebuie sa depasesti asta; artistii resimt totul mai acut.

A: -As fi uitat. Nu…n-as fi uitat, dar as fi fost putin mai multumit, daca astia, de-acum, nu m-ar fi imbatranit precoce. Ma uit la socrul meu: in mentalitatea lui, nimic nu s-a schimbat. Oportunist, smecher, miroase orice traseu din vreme, te naluceste…ma baga in mormant.

D: -Exagerezi. Si dansul e preocupat de ceea ce se intampla.

A: -Preocupat?! Preocupat e de propria persoana. Nu cunoaste decat verbele (silabisand): A AVEA, A POSEDA. Ce emotii?! Ce sentimente?! Astea te duc de rapa. Daca n-ar fi Silvia…, dar,….si ea…

D: -Ea?!

A: -Ce te miri, doctore? A trait bine, vrea sa traiasca bine cu orice pret. Asta i s-a inoculat de mica. Ne iubim, trece pasiunea si vad, ce-i drept, cam tarziu, ca suntem in lumi paralele. Pragmatica, pisicoasa…nu stiu ce m-a apucat. Un barbat adevarat n-ar fi zis asa ceva, da’ si spitalul asta ma copleseste. M-as apuca de pictura!… sa fac ceva. Am uitat sa rad. Cand imi dai drumul, doctore?

D: -Mai…mai stam putin de vorba. Si socrul tau…

A: -Ce amestec are socrul meu?! El intra in campanie, vrea liniste, are multe de facut, multe concesii de indurat. Ce i-o fi trebuind, nu stiu!…Sa lase tinerii. Au alta viziune, sunt nascuti cu mintea libera, entuziasti, poate…

D: -Tinerii nu stiu sa faca politica.

A: -Ca astia au stiut…S-au adaptat din mers, nu le mai luati apararea. Chiar nu-i vedeti? Chiar vi se pare normal ce se intampla?

D: -Andrei, e ceva in structura mea, care are o neostoita rabdare. Si-apoi…asa e mereu in istorie. Dureaza mult, poate o generatie, sa se aseze lucrurile.

A: -Nu stiu cum puteti sa nu va revoltati! Ma simt furat, nedreptatit.

D: -Incearca sa pictezi…sa…dai o forma artistica…

A: -Aici ma sufoc, acasa simt nevoia sa ma izolez. Ar trebui sa iau decizii, sa fiu barbat adevarat. Ceva radical, nu stiu…ma tot gandesc. Ma storc de putere gandurile astea.

D: -Ai prieteni?

A: -Am avut. Am cedat. Socrul meu nu suporta “lalaielile” care n-aduc bani, care nu ofera ceva…ceva din care sa scoti altceva…sa iasa, sa sporeasca. Am tot cedat. La inceput ma intalneam cu ei pe furis. Apoi, nici Silvia nu si-a mai dorit compania lor…E vina mea.

D: -Esti tanar, inca tanar…

A: -Nu mai sunt tanar, doctore. Sunt obosit. Ei se descurca si fara mine. Nici macar un copil n-am…da’…mai vorbim. Ma duc la mine. Ma binedispun cand ii vad pe cei trei cum ma alinta, imi poarta de grija. Au un suflet mare.

(Andrei iese. Doctorul ia fisa lui medicala si scrie ceva indelung)

Scena 15

(Lucica ciocane puternic in usa cabinetului)

L: -Doctore, doctore…deschide!

(Doctorul atipise si se trezeste buimac)

D: -Imediat…imediat.

L: -Doctore, imi lipsesc medicamente; somnifere…nu stiu ce sa zic.

D (contrariat): -Cum asa?!

L: -Nu stiu, doctore. Le-am dat tuturor tratamentul; i-am vazut in paturi, la locul lor si m-am asezat la televizor, in sala de mese. Mi-a spus Angelica, sora-sefa, ca e “Pacientul englez”. Mor, doctore, dupa filmul asta! Plang de tremura camasa, halatul, totul pe mine…

D: -Cine ar fi putut?

L: -Nu stiu ce sa zic, dar am auzit, la un moment dat, pasi…asa, hotarati, pe culoar. Era tocmai secventa cand el o duce pe ea, in pestera aia din Sahara. Ce moarte a avut femeia asta! A platit cu moartea, pentru ca Dumnezeu pedepseste adulterul.

D: -Ai cui pasi?

L: -Nu stiu, ca nu m-am putut desprinde de film. Mi-a fost mila de el…, sa se dea cu unii si cu altii..care barbat mai face asa ceva?! Halal de lumea in care traim!

D: -Ai mai auzit ceva?

L: -Doctore, se certau doi barbati. Nu mi-o luati in nume de rau, dar mi s-a parut ca e vocea socrului domnului Andrei. Apoi, a venit pauza publicitara. Am ascultat, dar n-am inteles prea bine. Ce naiba mai dezgroapa astia mortii?!…cu securitatea, cu datoria, cu aflarea adevarului?!?

D: -Cine vorbea asa?

L: -Domnul Andrei. Ridica vocea, se certau. Socrul zicea ceva de niste alegeri parlamentare. Naiba sa-i ia ca numai la balamuc nu vorbeau ei despre asta…

D: -Si?

L: -Nu s-a mai auzit nimic. Au intrat in rezerva domnului Andrei…si s-a terminat si pauza. Nu mai era mult din film; dureaza vreo trei ore…, dar e bun. D’aia a luat atatea Oscar-uri, ca nu-i de colea sa faci lumea sa tanjeasca.

D: -Ai fost si la Andrei?

L: -Am vrut sa intru, dar nu se auzea nimic. Am zis sa nu-l trezesc…nu stiu cand a plecat al batran. Nu-mi aduc aminte sa-i fi auzit pasii. Am zis ca va duceti dvs, ca domnul Andrei va respecta. E ora 7 si nu a iesit de-acolo. Si cu medicamentele…

D: -Bine, hai sa vedem despre ce e vorba…

(Inchide in graba cabinetul)

Scena 16

(In fata rezervei lui Andrei: doctorul, Lucica, Iarba Proaspata, Veverita si Copacul. Doctorul incearca usa)

D: -Andrei! Andrei, deschide!

I.P: -L-am vazut pe socru-sau grabindu-se.

C: -Fara scenarii.

V: -Scenarii…presimt ceva nasol.

L: -Ma duc sa ma uit…acolo. stiti dvs.

I.P: -Dupa ce naiba te uiti? Ti-am spus de mult ca e ceva cu baiatul asta.

D: -Sa incercam sa fortam usa.

C: -Aduc eu ceva, gasesc eu o ranga…ceva…e palpitant.

V: -Esti nebun de legat! Te crezi in filme?

D: -Plec la cabinet sa caut…in sertare…vreo cheie, speraclu…ceva.

(Doctorul se precipita)

V: -E cam agitat doctorul.

L (il ia de-o parte pe doctor): -Doctore, lipsesc tuburi intregi cu somnifere. Tare mi-e teama ca…

C: -Am adus. Hai, ajutati-ma sa sparg usa. Andrei! Mai Andrei!…Ce ne faci tu noua?!

D: -Ma duc sa caut inca o cheie.

(Doctorul isi baga mainile in buzunare si grabeste pasii spre cabinet)

L: -Era cam ingrijorat.

C: -Hai, impingeti! Stati si va uitati?

(Toti imping si usa se izbeste de perete)

L: -Doctore!!!

(Toti raman inspaimantati, cu mainile la gura. In cabinet, doctorul ascunde sub hartii un plic. E rosu la fata. Nu se grabeste. Lucica da buzna si-l surprinde stand cu capul in palme)

L: -Doctore, cred…cred ca e mort. Andrei e mort, doctore!

(Veverita citeste un bilet. Ceilalti doi asculta cu mare atentie)

V: -“Doctore, socrul meu e un sarlatan. Te credeam un barbat de caracter. In ritmul asta, totul se duce pe apa Sambetei. Nu te-ai saturat, doctore, de ei?! Nu ti-a fost jena sa te uiti in ochii mei?

De fapt, n-are rost. Cel putin, sa-i folosesti pentru spital. Cat despre constiinta, dumneata vei stii cum te vei acomoda cu asta. El va candida. A scapat de un martor incomod, de un ginere fara capatai si… probabil, va fi fericit.

Andrei”.

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

(Partea I)

Personaje:

Doctorul

Lucica

Iarba Proaspata

Veverita

Copacul

Socrul

Silvia

Andrei

Scena 1 

-          Domnule doctor, mi-am pierdut frunzele.

-          Cine esti dumneata?

-          Sunt Copacul din gradina spitalului. Copacul pe langa care treceti si nu-l vedeti. Nu stati de vorba…

-          Stau de vorba cu pacientii.

-          Care pacienti?! Cu Iarba Proaspata? Cu Veverita de la salonul 4?!

-          Cu ei…cu altii. Sunt pacienti in tot spitalul. Pe trei nivele…

-          Domnule doctor, nu vreau sa mai dorm in pat cu Iarba Proaspata. Ma gadila! Si eu sunt batran, chel,…nu am nicio frunza….A venit toamna.

-          Iarba Proaspata te insenineaza. S-apoi e pasnica, blanda, generoasa.

-          E prea generoasa. Ma plictiseste. Zice ca sunt arogant, artagos, ca am pielea grunjoasa.

-          Fii si dumneata mai tolerant. E bine sa avem prieteni.

-          In spital, ma rog, aici la noi la clinica, toti suntem prieteni. Zambim unii la altii…si nu e bine.

-          De ce nu e bine?

-          Zambesc, spre exemplu, si la Veverita. Or, nu-mi place. Nu vreau sa-mi placa toti colegii din spital. Nu-mi plac nici infirmierele. Imi ranesc coaja, sangerez, supurez…chicotesc pe seama noastra. As vrea sa stau intr-o rezerva.

-          Un copac solitar. O rezerva, la noi, n-are ferestre, n-are lumina de-afara, nu ti-ar mai creste frunzele in veci.

-          Ba, daca ma uit bine la mine, la subsuori, parca am ceva potential.

-          Copacii, natura toata, au nevoie de soare, de lumina. O sa te chircesti si mai mult.

-          Domnule doctor, am obosit sa se catere Veverita peste crengile mele. Nerusinare. N-are pic de bun simt. Sunt copac ancestral, cu lemn de esenta fina, rara. Am coroana bogata. Suport carduri de pasari primavaratice. Suport Iarba Proaspata care se alina la piciorul meu, dar Veverita e prea energica pentru mine. N-are astampar, isi face culcus in pielea mea, in lemnul meu, ma raneste. Una peste alta, nu comunicam. Eu…stiti si dumneavoastra, sunt contemplativ. Imi place sa reflectez, sa privesc si sa ating norii…or ea, e prea primitiva.

-          Veverita, dupa cum stii, a dus o viata destul de grea. A muncit din copilarie. N-are scoala multa, dar cu simtul practic s-a descurcat.

-          Domnule doctor, uitati-va l.a mine! Mi-au picat toate frunzele. Si Veverita rade de mine. Intr-o noapte, cam pe la trei, cand dumneavoastra atipiti in fotoliu, am simtit ca mi-au crescut mii de aripi; de toate culorile. Una rosie, prea batrana poate, a cazut peste Iarba Proaspata. Si ea a tipat. M-a scuturat. Era arsa pe maini…oricum, a reinceput frica. Am o frica enorma; balonata; am o frica, doctore, ca-mi vine sa fug.

-          Cine esti dumneata, cand ti-e frica?

-          Cand ma inhata frica…sunt copac retezat la nivelul ierbii. Iarba Proaspata zice ca semanam. Dar eu nu concept asa ceva. Nu concept. Si gata! Iarba Proaspata nu-mi vede radacinile. Si-mi cresc radacinile. Cu cat frica e mai gigantica –ca e maaaare!-, cu atat radacinile sunt mai lungi. Si Veverita nu ma gaseste. Nu ma gasesc nici infirmierele sa-mi faca injectii. Nu ma gasiti nici dumneavoastra. Si asa, pe nepusa masa, ma simt mai bine. Si aud cum cresc frunzele. Aud clorofila cum galgaie…dar nu ma tine mult; cam cat va odihniti dumneavoastra in fotoliu. Veverita nu stie…sa nu-i spuneti, doctore, ca ma zgarie…ma face sa ma simt prost; un copac prost. Si…nu-i adevarat! Doctore, spune-i ca exagereaza. Nu sunt nebun. Sunt…un copac; imi place sa fiu singur cu frunzele mele; as vrea ca ea sa-mi vada aripile. Stii ceva? Hai sa-ti propun o chestie faina; cand or sa apara mugurii de aripi…dau fuga si te trezesc. Dureaza cateva minute. O feerie! N-o sa-ti para rau…Si-asa, ca veni vorba: mata ce visezi, doctore?

-          Visez ca sunt o padure in care copacii asteapta veveritele si…iarba proaspata e verde tot timpul.

-          Prostii!,…ca toate visele. Asa ceva nu exista. Nu te lasa nimeni in linistea ta. Habar n-ai cat de greu imi e sa-mi pastrez crengile in sus, spre cer. E cumplit! Consum atata energie pentru un amarat de petic de cer. Dar…, sa nu casti!,…doctore, ca nu-i frumos!; iti spun toate secretele mele…si poate ca ne mai schimbi pastilele alea…ca, de la un timp, ma simt gol, sunt chelit de frunze,…si numai dumneata esti vinovat. Infirmiera aia, Lucica, ma leaga, cu crengi cu tot, si nu pot sa respir. S-o dai afara! Daca vrei, votam toti pentru asta. Da-o afara; sa vada ea ce pateste. Ce frica e dincolo! Toata lumea inspira frica. Acolo nu sunt oameni calmi si blanzi…ca mata. Aia sunt fiorosi, doctore!; holbeaza ochii la tine, te haituiesc ca nebunii. N-au timp sa admire un copac falnic ca mine. Veverita e mai hoata. Ea nu-i baga in seama; este isteata, ce stii dumneata, si-si vede de treaba ei, de programul ei…dar aia nu te lasa! Te vor in programul lor. Si e obositor sa faci doar ce vor altii; ca nu poate sa-ti placa la nesfarsit. Am dreptate, doctore? Ca esti om cu carte! Iarba Proaspata, stiu ca mi-a zis intr-o primavara, s-a dat cu ei; le facea lor pe plac, le rezolva orice problema, le tinea isonul si…, cand a obosit, au dat-o afara. Cum, doctore, dar era obosita, nu lenesa! Astia n-au sentiment!

-          Ce-i ala sentiment?

-          Nu stii? Sentimentul e ca seva din trunchiul meu. E clorofila care-ti da culoare si viata. Esti cam palid. Ti-ar veni bine rolul de zid. Stii, mata, sa faci pe imposibilul; de zid s-ar lovi aia de-afara, care alearga ca bezmeticii in toate directiile. Ai observat ca n-au nicio directie? Hai ca te las; se-apropie apusul; sa nu ma spui, doctore! Te cred pe cuvant.

Scena 2

In usa bate cu timiditate Iarba Proaspata:

Iarba Proaspata: -Buna seara, domnule doctor!

Doctorul: -Buna seara, Irina.

I.P: -Cine e Irina?

D: -Irina esti dumneata. Irina Alexandru.

I.P: -Irina Alexandru?! Ce, asta e nume pentru o Iarba Proaspata ca mine?!

D: -Cine ti-a mai bagat in cap si prostia asta?!

I.P: -Ssst…, sa nu te-auda Copacul…(razand) desfrunzit. Ce caraghios! Ai vazut, dumneata, ceva mai aberant ca un copac desfrunzit?!…ce, se crede vesnic verde?! Ce i s-o fi intamplat? Si mata semeni cu…un zid.

D: -Mi s-a mai spus. Nu pare ceva linistitor.

I.P: -De parca sa fii in permanenta iarba proaspata calcata in picioare, batjocorita de toti neghiobii si de toate lighioanele, o fi mai bine!

D: -Dar esti proaspata…Irina…

I.P: -Sa nu-mi mai spuneti pe numele asta! Irina mi-aduce aminte de barbatul meu…

D: -Si?!

I.P: -Si?! Cum…adica…”si”?! Barbatul meu, ca v-am povestit si v-am scris de atatea ori, era pictor. Si picta asa: (din buzunarul halatului scoate o coala de desen, mazgalita, pe care o arata doctorului).

D: -Si…aici…tu ce-ai vrut sa-mi sugerezi?! (Ea smulge coala si se uita cu atentie pret de cateva minute. Doctorul se preface ca n-o baga in seama)

I.P: -Aici…e mintea mea. E capul meu, lovit de perete cand n-avea sticluta de vodka care sa-i aduca inspiratia. Avea dreptate: eu sunt vinovata. Nu i-am inteles nemultumirile de artist. Doctore, mata ai inspiratie si cand nu bei?

D: -Eu nu beau, Irina. Si nu sunt artist.

I.P: -Sa nu-mi spuneti pe nume ca ma enervez. Ce pacat ca nu sunteti artist! D-aia nu-ntelegeti ca sunt Iarba Proaspata.

D: -De ce “proaspata”?

I.P: -“Proaspata” pentru ca inseamna viata. Si am ramas in viata…si pentru ca, oricat as fi de blanda, daca n-as fi proaspata, niciun copac nu m-ar lasa sa stau langa si in jurul lui. Lucica, nebuna asta- s-o tratezi, doctore!, ca-mi arunca desenele-, nu-ntelege ca aia sunt eu, cu mintea mea…cica ii fac mizerie. Care mizerie? Le ascund sub saltea, cand adoarme Copacul…Copacul…stii mata de cine vorbesc…Lucica ne trateaza pe amandoi la fel. Dar …nu se poate asa ceva! Eu sunt blanda, nu supar pe nimeni, accept orice umilinta…Desenez si eu…Mi-o fi dor de el?

D: -El…cum era?

I.P: -El este un barbat falnic. Ca un brad. Apropos: daca ajunge pe mainile dumitale, sa-l lasi sa fie brad. Sa nu-l lasi sa fie Van Gogh. Ai auzit de Van Gogh?

D: -Am auzit si eu cate ceva…

I.P: -Van Gogh a fost un pictor celebru, nefericit, care picta cu mult galben. Avea o obsesie pentru floarea-soarelui si pentru corbi. De cand am vazut cum picta…nu las niciun corb sa se apropie de Copac. El nu stie…Am si eu misterele mele. Nici macar acum, cand e chel si amarat. Doctore, l-au napadit furnicile. Si plange.

D: -Cand plange?

I.P: -Plange. Continuu. Plange si lacrimile lui imi pastreaza tenul proaspat. O smecherie feminina. S-a ramolit saracu’. Mata esti falnic, nu ca bradul…ca plopul…O sa traiesti o vesnicie…

D: -Irina, de ce nu vrei sa-ti amintesc de prenumele tau? Cum te alintau parintii?

I.P: -Of…doctore! Mama, din Irinuca nu ma scotea. Doar cand ii spalam o culme de asternuturi. In rest, tata ce-o mai scotea din blestemat. Ma blestema tot timpul. Tata, barbat aprig, cu chef, ii ardea una peste ceafa si amutea. Amuteam si eu, nu-i vorba. Amuteam, urcam in pod, dadeam drumul la radio si ascultam Europa Libera.

D: -Europa Libera?

I.P: -Da. Ce te miri? Sau n-ai auzit? Ascultam o voce…o voce de femeie hotarata…cum mi-ar fi placut sa fiu. Mi-o imaginam in fel si chip. Nici n-am vrut sa stiu cum arata. In mintea mea, darama toti muntii si-i cladea la loc. Intelegi mata…ca nu esti prost.

D: -Si?

I.P: -Si?! Vezi ca te interesez? Vezi ca nu sunt proasta? Sa-i spuneti si lui Lucica, ca-i tare naroada!

D: -Nu-i frumos…iti face injectii.

I.P: -Doctore, imi face aceleasi injectii ca lui…ca…partenerului meu de pat…Or, copacul, nu-i artist. El n-asculta Europa Libera. Zicea ca ii era frica. Frica. Mie mi-a fost frica de barbate-miu sa nu-si taie urechea ca Van Gogh. Stii, mata, pictorul!…cu care semana. Avea barba ca a lui. Si-i placea galbenul. De el mi-era frica ca nu i-ar fi stat bine fara o ureche. Si-l opream, cateodata; ii ascundeam briceagul, lamele de ras…si picta atat de frumos! Picta…ca si cum ar fi auzit vocea de la Europa Libera. N-ai cum sa intelegi…Pardon: sa intelegeti. Ce zici?…Va place pictura mea?

D: -Tu nu pictezi cu galben.

I.P: -Nu suport galbenul…mi-aduce aminte…si sunt Iarba Proaspata…verde…verde si blanda. Habar n-aveti cat de vie sunt! Daca nu se opreste Lucica din injectat o sa-i tai urechea…cel putin sa stiu o treaba.

D: -Iarba Proaspata, Lucica nu-ti va mai face aceleasi injectii ca altor pacienti.

I.P: -Io, nu sunt pacienta. Sunt Iarba Proaspata…si sunt blanda…si-mi plac copacii, toti brazii!…ce stiti dvs? Lucica n-are imaginatie. Cum o fi traind fara imaginatie?! E curioasa lumea asta…dar io, tot pe pictori ii inteleg. Pictorii isi varsa pe panza tot focul si nimeni nu intelege nimic. Ce, parca pe Van Gogh l-a inteles cineva? Era fratele lui…da…asa…o fiinta straina de sangele lui…Nimeni. ce cumplit, doctore!

(Iarba Proaspata isi ia coala de desen si iese din cabinet cu ochii fixati pe ea. Se-mpiedica si Lucica o impinge, dand navala peste doctor)

Scena 3

Lucica: -Domnule doctor, nu mai pot…

(se aseaza pe scaun, in fata doctorului, si are o criza de plans)

D: -Lucica, linisteste-te! Ce s-a mai intamplat?

L: -Domnule doctor, astia sunt cei mai dificili bolnavi din viata mea.

D: -Sunt, ce-i drept, cazuri grave, dar trebuie sa ne facem datoria.

L: -Datoria. Sunt de acord, dar o iau razna…o sa ajung in locul lor.

D: -Esti prea obosita. Le iei pe toate in serios. Ei se plang ca nu-i intelegi.

L: -Asta ar mai lipsi! Sa-i inteleg? Ce e de inteles? Fiecare se crede ba copac, ba iarba…veverite…maine-poimaine o sa avem toate lighioanele lumii…Aici e gradina zoologica, nu spital!

D: -Lucica, uita-te la mine: prea le iei in serios. Joaca-te, intra in jocul lor! Fa-le pe plac! Sunt niste oameni bolnavi…si n-au sanse…nici aici si, afara, nici atat.

L: -Doctore, mai angajati personal; sa stea de vorba cu ei,…sa le cante in struna.

D: -N-avem fonduri suficiente. O sa incerc, dar cine vine pe un salariu de mizerie?

L: -Domnule doctor, nu pot sa-i mai strunesc. Se ascund, ma pandesc, alaltaieri noaptea, cand eram de garda, m-au acostat pe culoar. M-au legat si m-au amenintat ca o sa-mi bage un tub de pastile pe gat. Ca ei formau o conspiratie impotriva rautatii lumii…ca rautatea se insinuase in mine si ca ochii mei negri si rai sunt dovada clara…

D (razand): -Si tu ce-ai facut? De ce nu mi-ai spus? Ei se plang ca nu-i lasi sa viseze, sa picteze, ca le tai sperantele…sunt, inca, foarte pasnici.

L: -Cum de suportati meseria asta? Cateodata, doctore, am senzatia ca sunteti de-al lor…ca v-au contaminat.

D: -Vrei sa-ti spun, prieteneste, ceva? Am nopti in care sunt tavalit in iarba proapsata, sub un copac vesnic verde si o veverita ma gadila intruna. Ma trezesc razand in hohote. Apoi o vad pe Irina maltratata de un alcoolic care se crede Van Gogh. Apoi, frica lui Tudor de lumea de-afara…Ileana care se vrea o veverita optimista si cu tupeu…si astia sunt artistii nostri. Ceilalti sunt muti, inconstienti, inabordabili. Daca reusim sa le alinam, cu tact si rabdare, suferintele, ne-am facut datoria. De vindecare nu poate fi vorba.

L: -Domnule doctor, dati-mi si mie o reteta! Sa ma detasez, sa le pot intra in voie.

D: -Lucica, esti o femeie de toata isprava. Robusta, responsabila, inca n-ai nevoie de ajutor. Ar trebui sa umbli la fondul tau afectiv, cum se spune. Adica, sa te simti bine fiindca te apleci cu intelegere asupra lor. Si esti capabila de asta…Iti garantez.

L: -M-am mai linistit. Credeam c-am luat-o razna. V-ati uitat bine la mine, nu-i asa? Ca am copii de crescut…ce stiti dvs?

(Pleaca boscorodind si uitandu-se in pamant)

Scena 4

Lucica: -A luat foc! Domnule doctor…a luat foc Copacul! Pardon, m-am tampit, a luat foc Tudor! A luat foc salonul 4!

Doctorul (ravasit): -Chemati pompierii! Chemati salvarea! E un dezastru! E cineva mort? Ce fac femeile?

Lucica: -Irina plange continuu. Ileana bombane. E rau, doctore, zice ca ii placea sa se urce in copac. Niste nebuni cu totii. O sa innebunim cu totii!

(Doctorul ravasit, dezorientat. Se aude salvarea; se aud sirene. Un vacarm de nedescris)

Doctorul; -Parca as trai sfarsitul lumii.

(Pompierii sting focul. Totul e scrum. Doctorul nu-si poate reveni. Lucica preia totul; coordoneaza, strange bolnavii in alt salon)

Copacul: -Nu stiu ce naiba s-a-ntamplat. Am visat ca a aterizat un meteorit si mi s-a facut frica. Stii…cand vin OZN-urile , parjolesc iarba…copacii. Ma simteam distrus.

I.P: -Si te-ai gandit sa ne dai foc…

Copacul: -V-am dat foc?! M-am apasat. Am gasit o cutie cu chibrituri, o lampa cu gaz….Gazul mirosea a razboi, a neant.

Veverita: -Cum naiba, sa miroasa a neant? Si cel mai prost om stie ca nimicul n-are miros.

Copacul: -Mi s-a facut frica. Parca era si nevasta-mea…acolo…era cu ei, cu extraterestri…si-mi cadeau crengile; si nu mai suportam caldura, fierbinteala.

I.P: -Doctorul o sa te interneze intr-un salon special. Esti pericol public. Abia am scapat. Lucica…, habar n-am ce-o sa-ti faca Lucica.

Veverita: -Ce sa-i faca?! Sa ne lase in pace! Ce stie ea?! Si-asa se poarta oribil; nu-ntelege ce-i cu noi; n-are imaginatie, n-are suflet. E ca un zid.

Copacul: -Lucica e plina de zel, dar parca zelul e totul?! Doctorul e mai blajin…parca altfel asculta ce-i zicem.

I.P: -O sa vezi tu ce-o sa patim din cauza ta. M-am saturat de frica ta. Asa s-o fi saturat si nevasta-ta.

Copacul (furios): -Sa n-o pomenesti pe Cristina! Cristina m-a adus aici, ca sa-mi vad in liniste de ale mele; sa-mi urmez imaginatia. Ce sa fac dincolo? Facturi, copii, munca…robot. Aici sunt copac falnic. Ofer protectie.

I.P: -Halal protectie! M-ai parjolit cu neglijenta ta! Esti nebun!

Veverita (trista): -Toti suntem nebuni, nebuni de legat. Ce-o fi in mintea noastra? Si doctorul care zice ca ma cheama Ileana; ce nume! Sa te tavalesti in iarba de placere. Acu’, sincera sa fiu, mi-e mai bine aici. Avem fereastra care da spre parc…Ia uite ce de copaci! Uite o veverita!

I.P: -Ti-a luat locul!

Veverita: -Io sunt una deghizata. Sa nu ma recunoasca nimeni.

Copacul: -Ma ustura mainile! Ce se-aude?

Veverita: -Ce sa se auda?! Pompierii! E un curent…salonul nostru e gata…e pe duca.

Copacul: -O sa-mi ceara bani. O sa-mi ceara despagubiri. O sa-mi ceara sa stau inchis in camera. O sa ma usuc.

I.P: -Ce sa-ti ceara? N-ai nimic! Esti lefter. Poate, saraca nevasta-ta, sa plateasca. Sau Lucica. Lucica care ne-a luat mintile cu pastilele ei. O sa-i zic doctorului. Stai linistit; te scap eu.

Copacul: -Multumesc. Mi se facuse frica. Daca zici tu…atunci e bine.

Veverita: -Se lasa seara si n-am iesit in parc. Ia uite! Luna plina! Or sa iasa varcolacii.

I.P: -Sst…taci din gura! Abia a adormit. Iar o sa i se faca frica!

Scena 5

Doctorul, la vizita.

Copacul: -Doctore, nu mai am frunze. Nu mai simt clorofila in vene. O fi ceva grav?

D: -Rabdare. O sa fie bine.

Veverita: -Doctore, fa-i ceva! Se trezeste noaptea si se scarpina continuu. (In soapta): Are un briceag si zice ca-si cresteaza ramurile ca sa-i creasca frunze. Vrea frunze mari, carnoase. Naiba stie ce-i in mintea lui!

D: -Si tu, Ileana…

V: -Care Ileana? Of, doctore, mereu uiti si nu-ti iei medicamentele. Uite: esti palid. Te-a naucit docul. Ei..nu-i nimic. O s-o scoatem la capat.

Lucica: -Niste nebuni, astia sunteti!

I.P: -Auzi, doctore? Auzi ce spune?!

D: -Lucica, intreci masura!

Lucica: -Scuza-ma, doctore, dar nu mai pot! As vrea sa-mi iau cateva zile de concediu.

Toti trei, bucurosi: -Da, doctore! Sa-i dai sase zile de concediu! E obosita!!

I.P: -O sa ma pieptan in fiecare zi.

C: -O sa stau cu ramurile in soare, pe banca, in parc, pana vine iarna. Poate ii dai concediu pana la iarna. Sunt nauc si tare ma doare capu’ de la injectiile ei.

V: -O sa zburd din salon in salon. (Soptind): Am auzit ca in salonul 9 a venit un barbat fain, aproape mut.

D (zambind): -Andrei…da, Andrei e, a fost…este…poate va fi…

V: -Este, doctore, ca e viu! L-am vazut. Seamana cu tata cand a venit din armata; e slab, tuns scurt, saracu’…Da’…ce-a patit?

D: -I-a murit mama intr-un accident stupid si…s-a izolat.

C: -Asa e cel mai bine. Sa ma ierte Dumnezeu, da’ e cel mai bine. Va spun: i-a fost frica. Oamenii l-ar fi compatimit…Ce sa le spui?! Fiecare e cu radacina lui, cu clorofila lui. Andrei, baiatul asta, o sa ma inteleaga…

I.P –L-am vazut la baie…nu m-am uitat cu atentie…da’ a stat o ora sa-si pieptene sprancenele. Are rabdare, nu gluma!

V: Are sprancene, nu gluma! N-are el par, da’ nu le poti avea pe toate…si are un ochi albastru.

D: -Doar un ochi?

V: -Un ochi am vazut eu la cantina, ca era din profil. Si un nas fin…ce mai! E om fin!

C: -Mai fin…ca mine?

I.P: -Tu esti fricos, nu fin!

D: -E si el un om fin…finut.

V: -Crezi ma-ta, doctore! Dar cand iese pe usa, mai ca nu ne zgoneste…e morocanos. Andrei e un barbat fin. Mama credea ca o sa ma marit cu un barbat fin, cu ochii albastri.

I.P: -Si, te pomenesti, c-o s-o faci in spital!

C: -Aici nu-i spital! E sanatoriu; e refugiu. Afara, aia, sunt ca la nebuni. Alearga ca descreieratii.

Lucica: -Doctore, acelasi tratament?

Toti: -Nu, fie-ti mila!

Copacul: -Macar pana imi creste prima frunza…

V: -Doctore, nu pot sa ma infiintez in fata omului aluia fara o privire limpede. Trebuie sa-i spun doua vorbe.

D (razand): -Bine. Mai tarziu.

Lucica: -Mai tarziu am autobuz.

Copacul: -Te duci la aia de-afara.

(Un bocanit timid in usa. Un barbat tanar, trist, baga capul pe usa salonului)

Andrei: -Domnul doctor?

D: -Da, tinere.

Andrei: -Sunt Andrei, noul pacient.

Scena 6

Doctorul: -Poftiti, poftiti, in cabinet…

(in spatele lor se aud chicoteli)

Andrei: -Doctore, ma scuzati…

D: -Pentru ce?!

A: -Doctore, nu cred ca aici e locul meu. E o eroare…

D: -Dar ce credeti dvs, domnule Andrei, ca e aici?

A: -Cred ca sunt oameni bolnavi; ma voi simti si mai trist printre ei.

D: -Inteleg ca aveti o rezerva.

A: -Am o rezerva, ce-i drept, dar noaptea se aud vaiete, urlete, capete lovite de pereti! Pur si simplu nu pot sa dorm.

D: -O sa rezolvam si problema asta…dar, ia spuneti-mi, de ce ati venit la noi?

A: -N-am venit de buna voie. M-a convins sotia mea, Silvia, sa ma internez cateva zile-; zicea ca a citit despre clinica dvs intr-un cotidian.

D: -Aveti anumite simptome? Aveti…insomnii, spre exemplu?

A: -Ma simt epuizat…epuizat pentru ca nu ma mai satur sa ma uit la oameni, la fetele lor, la mainile lor. In ultimul timp, nici lucrarile de la birou nu le mai terminam. Stii, doctore, cata bogatie si risipa de gesturi si de cuvinte sunt intr-un om?

D: -Si faceati asta tot timpul?!

A: -Aproape tot timpul. Spre exemplu, stateam in pat cu Silvia si nu reuseam sa-mi iau ochii de la alunita ei dintre sani. O alunita vulcanica, zic eu. O vedeam crescand, o mangaiam. La inceput a fost nostim, dar Silvia obosea si adormea. O dezveleam incetisor, si-i priveam genunchii. Pe la ora doua, zvacneau ca electrocutati.

Puful fin deasupra, venele albastre de sub piele…, pielea alba, cand fina, cand grunjoasa- ca un teren cu zgura.

D: -Si?!

A: -Ce sa va spun?! A devenit pasiunea mea. Sa privesc chipul colegului de birou cum tremura si se crispeaza cand intra seful; pe al sefului care se schimonoseste cand sotia lui tipa la telefonul mobil; muschii contractati ai obrajilor inrositi si siguranta cu care isi pune, apoi, masca de sef inrait, vesnic nemultumit. Colegul caruia ii simt genunchii cum tremura si apoi, cum se duce de urgenta la toaleta. Se-ntorcea linistit. Sanii femeii de serviciu care se harjonesc in dreptul sefului de personal- baiat fain, elegant, ce-i drept- .

Odata mi-a surprins privirea, s-a inrosit si m-a dat dracului.

(Doctorul nu-si ascunde un zambet)

Vreti sa va mai povestesc?

D: -Da…sigur. azi nu e mare agitatie.

A: -Matusa Tudorica, sora tatalui meu, -fie-i tarana usoara-, cu pielea ei incretita si rece ca de sarpe. Buzele, care parca se mananca una pe cealalta. Cerul gurii ce pare inalt si negru cand tipa la unchiu’ Nelu- el fiind aproape surd. Pupilele ce zburda pe ecran cand o vede pe Andreea Marin. Lacrimile care, de multe ori, raman intre riduri si, nu stiu, dar fata ei trebuie sa aiba un gust sarat. Picioarele nesigure, de balerina amatoare, care insista sa faca zilnic, drumul din casa la chioscul cu ziare. Acolo e Costica, cel care o binedispune si-i zice, in fiecare zi: “Ce bine aratati azi, doamna Tudora!”. “Si ma simt ca o regina”- imi zice in bucataria unde mi-a facut o cafea tare si m-a servit din cescuta din portelan de Bohemia!…atenta, atentionandu-ma sa n-o scap ca e de zestre. Tigara, unica tigara pe care o pot fuma…”ca esti si tu tanar, dar tare singuratic”. “Cum singuratic?! O am pe Silvia.” “Silvia nu-i din gena ta, baiatule. Nu te mai pacali!”

Ma intristez,- uite ce-am ajuns sa-ti spun, doctore, ma intristez si plec abatut, dar trec prin Cismigiu, vad un copil cum alearga dupa un fluture- ai vazut, doctore, ca nu mai sunt fluturi?-, si-mi revin. Silvia e un om minunat, cu personalitate. Silvia are pielea cea mai alba din cate am vazut; chiar si la mare, dupa trei zile de plaja, pielea ei refuza sa se maroneasca. Se inroseste de nervi si-si revine…sa refuzi pojghita de marouri, sa vrei albul, albul rece al indiferentei. Hai, ca te-am obosit, doctore!

D: -Mi-a facut placere…, poate maine, pe la ora 10, dupa vizita, mai stam putin de vorba. Uite, e o dupa-amiaza senina, ce-ar fi sa iesiti la o plimbare? (razand): ce-i drept, oamenii de-aici au fetele si privirile imobile, dar…material din belsug.

Scena 7

A doua zi. O bataie in usa cabinetului.

Doctorul: -Intrati, doamna. Va rog sa luati loc.

Silvia: -Multumesc. Va deranjez?

D: -Nu ma deranjati, doamna. Intentionam sa va chem in legatura cu sotul dvs. Andrei?

S: -Andrei Gherasim.

D: -Doamna, ce imi puteti spune, -ceva concludent, bineinteles-, in legatura cu afectiunea, cu simptomele sotului dvs? Cu alte cuvinte, ce vi s-a parut nelalocul lui in atitudinea domniei sale?

S: -Domnule doctor,  imi iubesc sotul…dar, s-o iau de la inceput; ne-am casatorit din dragoste, acum cinci ani, eram tineri; eu, uitati-va la mine, arat a femeie de 33 de ani?!

D: -Nu, doamna, intr-adevar pareti mult mai tanara.

S: -Multumesc. Sunteti amabil. La nunta, socrii mei s-au suparat pe mamica si taticu’, care au facut toata nunta. E drept, ai lui sunt saraci. N-a contat…si Andrei s-a comportat impartial, un timp. Apoi, ne-am mutat in apartamentul lasat de parintii mei, undeva langa Cismigiu. E o liniste doctore, de-ti pacane urechile. Iarna ce-i mai trist. Dar…e o avere in ziua de azi. O avere! Andrei nu stie cu cat efort au cumparat ai mei apartamentul. Si-apoi, nu ne lipseste nimic: avem pana si oale Zepter- ce-i drept, nu gatesc, ca sunt ocupata cu afacerea tatalui meu-, dar, e putin lucru, doctore, sa le ai pe toate?! Fara efort?! Andrei n-a parut impresionat. El si-a continuat preocuparile lui: carti de arta, in dezordine pe parchetul din dormitor; acuarele in bucatarie…odata, nu stiu cum naiba a facut, ca a mazgalit peretii din dormitorul copilului; n-avem copii, dar daca o sa avem? S-a gandit taticu’ la toate…a mazgalit, cum va spuneam, peretele si-a desenat niste nori. S-a stricat, dintr-odata, toata armonia. Intra mama sa vada daca e trasa perdeaua din dormitor,- sa nu intre soarele, si sa strice culorile covorului- si se speria ori de cate ori se uita la nori; aveau ceva fioros. S-ar fi speriat si copilul. La inceput, l-am luat cu binisorul, l-am rugat pe departe sa nu-l ranesc, dar nu ma baga in seama. Intr-o joi, dupa Sfanta Maria, l-am chemat pe taticu’. Atat i-a trebuit. Trebuie sa va spun, doctore, ca am un tata dintr-o bucata. Ce-i in gusa si-n capusa, vorba romanului. Tata, calm la inceput, si-a pus o tarie si l-a asteptat sa vina de la birou. Intre timp, m-a pus sa adun toate cartile din dormitor si sa le asez, dupa culori si inaltime, in biblioteca. Apropos: taticu’ n-a fost de acord sa ne ia si biblioteca, dar Andrei a insistat. A zis ca are multe carti si nu-i vine sa se desparta de ele. Taticu’, imi aduc bine aminte, i-a zis: “ Pai, ce crezi mai baiete, ca o sa mai ai timp de citit?! Gata: ai familie. Trebuie sa muncesti pentru ea. Astea-s fleacuri. Viata e grea; uita-te la ea! (adica la mine). E o mana de om. Am crescut-o cu de toate; vreau ca si tu sa te ingrijesti de ea. Stii ce bolnavicioasa a fost in copilarie, manca-o-ar tata pe ea de fata!” Mi-aduc perfect aminte. Am o memorie, doctore, cu mamica seman. Ea tine minte datele de nastere, cununie si botez a rudelor pana la gradul IV…si ale vecinilor. O familie tare! Si, cum va spuneam, l-a asteptat sa se intoarca de la slujba- o munca ingrata, dar Andrei nu-i ambitios. In ziua aceea, colac peste pupaza, Andrei a ramas in parc sa picteze, zice el, o pasare pe o salcie. Am vazut schita. Taticu’ se tot uita la ceas. I-am mai pus o tarie. Intr-un final, intra si Andrei pe usa zambind. Da cu ochii de taticu’ si-i pica fata, cum se zice. Da’ nici taticu’ nu-i prost observator. L-a luat tare, barbateste: “ Si bine, mai baiete, asta e ora de ajuns acasa, la familia ta, la nevestica ta?! In 30 de ani de casnicie, n-am intarziat decat cand plecam cu treaba in delegatie. Da’, si-atunci dadeam un semn. Ca aveti doua telefoane fixe in casa, trei mobile! Ce! Iti era atat de greu sa spui ca-ti pierzi timpul prin parcuri?” Andrei a vrut sa zica ceva. Taticu’, care nu suporta sa fie intrerupt, nu l-a lasat. “ Si…ce te-am rugat?! Unica mea rugaminte la tine, mai baiete, care a fost? Sa ai grija de ea. Atat. Ca-n rest, este ca in sanul lui Avram!” Andrei s-a inrosit, a iesit din bucatarie si s-a incuiat in baie. Taticu’ a plecat bombanind. Mie, doctore, mi-e foarte greu sa fiu intre ei doi, credeti-ma. De-atunci, am observat schimbarea in atitudinea lui; nu mai scotea cartile din bilbioteca, nu mai vorbea cu mine barfe nevinovate de la munca, nu mai mergea duminica la ai mei, la masa de pranz. Faceam dragoste de doua ori pe luna si-atunci imi saruta o afurisita de alunita. M-am consultat cu ai mei- cu cine altcineva?!- si-am hotarat ca-i trebuie un control. “Chiar o internare”, a zis taticu’. Cam asta e…Oh, e tarziu! Sunt trista fara el, da’ ce sa-i fac?! E spre binele lui. Pot sa merg sa-l vad? Ca la ora opt incepe un film pe ACASA si-l comentez cu mamica la telefon.

Scena 8

( Silvia bate usor in usa, de trei ori. Asculta curioasa si se uita pe gaura cheii)

Silvia (mieros): Andrei?

(Nu se aude nicio miscare)

S: -Andrei?! Sunt eu, sotioara ta.

( Andrei somnoros, cu ochii umflati de somn)

A: -Tu erai?! Intra…intra, dar e deranj. Femeia nu face curat decat o data pe saptamana. Si eu nu am putere pentru asta. (Silvia ii soarbe discursul intr-o sarutare si se lipeste ca o pisica de el. Andrei priveste peste crestetul ei, in gol)

A: -Parul tau miroase a iasomie.

S: -Vai, am uitat sa-ti spun. A venit Marina de la sase cu ultimul catalog si, ca doar ma stii, nu m-am putut abtine. L-am intrebat si pe taticu’: “Taticule, vine ziua mea si mi-as dori asta, si asta, si asta.” Il stii pe taticu’ ca nu-mi rezista. Nici nu s-a uitat in catalog.

A: -Cum sunt castanii…in parc?

S: -Care castani? A…castanii…numai la asta te gandesti. Nici nu esti atent la ceea ce spun…(bosumflata): si-am batut atata cale sa te vad.

A: -Scuza-ma, dar mi-e dor de aerul din parc. Mi-e dor si de inghetul din parc. Ma bucur ca ti-a luat taticu’ tot ceea ce ti-ai dorit.

S: -Ei, asta nu e tot. o sa-mi ia si un costum, sa-l am acolo, de bun…ca nu se stie. Apropos: Andrei, dragul meu, nu-mi mai incap lucrurile in sifonier. Am ajuns sa pun doua-trei sacouri, unul peste altul, pe acelasi umeras. E oribil! Se batosesc la guler…, daca ma vede Marina…tu stii ce atenta e la toate amanuntele. Cica are spirit de observatie. Auzi si tu, zii tu! Stie, intr-o zi, cu ce se imbraca toate femeile singure din bloc…si, daca au un rendez-vous, cica se vede pe haine, dupa cum merg. Daca rendez-vous-ul e cu barbat insurat, e mai sport imbracata, cu parul lasat liber pe spate, ca pustoaicele; daca e cu seful, toace, croi OK, parfum fin de peste zece miliarde. O stii pe Mioara, Mioara de la sapte, e singura de trei ani. Da’, s-o vezi acu’!; are dreptate Marina!; asa ca, dragule, nu ma simt bine cand ma critica. Parca imi pierd increderea in mine. Eu nu sunt ca tine, afon la astea. (In tot acest timp, el se uita pierdut spre geam; din cand in cand, fata i se lumineaza intr-un zambet)

S: -Da’, de ce zambesti?! Oh…, nu ma crezi; nu m-ai crezut niciodata! Nu ma intelegi. (Andrei o ia dupa umeri si o saruta parinteste pe crestet. Silvia se culcuseste la pieptul lui)

S: -Stiam ca ma iubesti. Marina mi-a zis ca se vede de la o posta, asa zice ea. Si e o vulpita! Iti spun si eu, asa, un secret: nu-nteleg de unde are atatia bani. Tu stii ca si-a schimbat MATIZ-ul pe un Ford Focus?! Cica, la mana a doua. Iti spun, ca ma pricep la masini: taticu’ a avut zece pana la revolutie. Cineva o intretine: prea e sigura pe ea, prea epateaza pe toata lumea. Administratorul n-o inghite; chipurile, ea e eleganta si are restanta la intretinere. Ei, si ce?! Ce daca?! Bine ca-si traieste viata! Parca si tu ziceai ca: “Traieste clipa!”

A: -Traieste in clipa…ma rog, nu in mod superficial.

S: -Si ce-i superficial in a te bucura de viata? Asa…, sa traiesti in confort si siguranta? Ce-i asa rau?! Niciodata nu te-am aprobat. Nici taticu’. Si, vorba aia, a vazut multe, ca de-aia le stie pe toate. Andrei!…E aproape sapte si jumatate. Oh, incepe serialul. Sa iei toate medicamentele, ca nu mai stai mult. N-am apucat sa-l intreb pe doctor daca e ceva grav, dar nu e. Iti spun…am un instinct! Ca mamica: ceas! Dupa ce vii acasa, o sa mergem la Mall sa ne uitam dupa sifonier. Mi-a zis Marina ca, acu’, dupa integrare, au venit toate firmele misto de afara. Iti dai seama?! Mai scoate si romanul capu’ afara, ca prea a fost oropsit! Ca, daca ii vezi pe aia de la parter…n-au nici dupa ce bea apa: ea e casnica, el e zugrav. Ii mai trimite la cersit pe copilasi, dar n-am mereu marunt. Taticu’ imi zice sa adun maruntul, fisic cu fisic, ca mi-l schimba el in banca. A ramas prieten cu directorul de-acolo, inca de cand au fost colegi la “Stefan Gheorghiu” si…oh…a inceput seriualul. Imi zice mamica inceputul. Stii, e episodul 298 si nu vreau sa pierd sirul. Hai, sa te pup…

(Andrei apleaca obrazul si-i mangaie sprancenele)

S: -Mai trec pe-aici. Nu stiu maine, ca am programare la epilat…si, tu stii, se supara Cecilia daca o incurc. Are si ea un copil si-l creste singura. Da’, ia un bacsis! Cica, de trei ori salariul de incadrare. Da’, parca si sa stai printre picioare, toata ziulica, in mirosul ala de ceara…oh, ca nu ma mai satur de vorba!

(Silvia se grabeste spre usa si o deschide in graba. Dincolo de usa, ceilalti pacienti se simt vinovati ca au ascultat conversatia. Silvia trece printre ei, aroganta si grabita. Andrei ii pofteste, razand, sa intre la el, in rezerva)

Scena 9

Veverita: -Oh,…ce salon frumos! Ia, uite, Copacule, taranca lui Grigorescu…

Copacul: -Frumoasa femeie!

Iarba Proaspata: -Na, ca-i zis-o! Se poate sa fie un barbat care sa nu se uite la o femeie ca la o tarfa?!

C: -Domnu’ Andrei, o scuzati. Ma scuzati. Daca vrei sa stii, ma uit ca la un lucru frumos.

V: -Lucru sau fiinta?

A (razand): -Lasati-l, ca l-ati ametit!

C: -Da…si sotia dvs, Silvia? E draguta.

I.P: -Draguta?! E o femeie puternica; te mananca, domnu’ Andrei, cu fulgi cu tot. Ma-ta esti om fin…

V: -Ce sa-i faci…contrariile se atrag.

A: -Chiar asa de…deosebiti ne vedeti?

C: -Femeile, domnu’ Andrei, femeile trebuie sa rupa ele firul in zece, fac ele pe atotstiutoarele.

V: -Bag de seama ca n-ai auzit de intuitia feminina.

I.P: -A functionat de minune la doamna Silvia. Sunt rea.

V: -Esti un pic invidioasa?

I.P: -Nu sunt invidioasa! Ce stii tu?! Da’, au unele parte de cate un barbat…

C: -Unele…

V: -Tu…tu te-oi fi crezand barbat?

C: -Da’, ce sunt?!

V: -Esti un lucru…urat si ma indispui.

A: -Da’, ce-aveti doamnelor cu el?

C: -Mi-a dat domnu’ doctor atentie numai mie zilele astea…; invidia femeilor…

I.P: -M-ai innebunit cu invidia lor! Da’, cu frica ta,  cum ramane? Ca l-ai asfixiat pe domnul doctor! Ca n-ai loc, ca te mananca…, l-ai acaparat intrutotul.

A: -Domnul doctor isi face timp pentru toti pacientii, asa am observat.

C: -Asa-i! O sa va vina si voua randul, stati linistite! Da’, doamna Silvia, ce zice?

A: -Despre ce?

C: -Despre…locul asta, ce zice?

V: -Cred ca va duce dorul. Pe mine nu m-ar lua somnul stiindu-va aici.

C: -Cum adica, aici?!

V: -Aici. Ce nu ti-e clar? Ca doar nu suntem in Caraibe, in vacanta.

I.P: -Ba, eu ma simt ca in vacanta: dorm, greu ce-i drept, cat vreau, visez, am sperante.

C: -Dormi si sforai ca o locomotiva cu carbuni. Nu-i bai, pot sa adorm in orice conditii.

I.P: -Ce sa-ti spun! Acu’ oi fi vrand si regim de turist; hai, ca-i buna! Parca tu nu grohai cand ai cosmarul ala cu frunzele!

C: -De unde stii tu ca e taman ala cu frunzele?

I.P: -E ala cu frunzele, ca te pipai pe la subsuori si oftezi, si scrasnesti din dinti…numai noi stim si…Lucica!

V: -Fara sa-i pronunti numele, ca-mi creste tensiunea!

I.P: -Ai vazut ca a dat vina pe noi? Pe noi, care o lingusim in fiecare zi, care-i luam si ultima scama de pe fustitele ei de molton…; si asta-i maritata!

A: -E o femeie cumsecade.

I.P: -Cumsecade?! E mult peste rabdarile mele sa accept asa ceva! E o scorpie, o invidioasa, o hrapareata.

C: -Opreste-te, ca suntem in postul Sfintei Marii.

V: -Daca asta e adevarul, n-are de ce sa se supere Sf. Maria, ca, nici acu’, nu stiu prea clar ce cautam aici. Da’…, dvs, domnule Andrei, ce cautati?

A: -Familia Silviei a insistat sa ma refac; cica sunt obosit.

V: -Poate prea trist; e de la sensibilitate.

I.P: -Stii tu…

V: -Mai cunosc si eu oamenii; unii sunt prea sensibili pentru lumea aia; mai ales artistii.

C: -Inseamna ca am o fire de artist si d-aia visez atata verde.

I.P: -Sa nu exageram. Sa nu ne credem toti poeti si pictori, ca se duce dracului economia asta nationala.

C: -Tocmai in post!

I.P: -In post! Cand sa ma desfasor? Ma eliberez, ca n-am omorat pe nimeni.

A: -Domnul doctor…e la cabinet?

C: -Am auzit ca intra de garda, la noapte.

I.P: -Stam toata ziulica cu scrantita aia de Lucica.

A: -Poate a reusit Silvia sa-l convinga sa-mi dea drumul.

V: -Pai, abia ati venit!

A: -E o greseala! I-am zis si domnului doctor. Nu sunt bolnav.

I.P: -Da’ ce, noi suntem? Ei asa zic. Da’ eu stiu ca nu ma doare decat sufletul. Ce sa-i faca domnul doctor?!

 (Se aud batai in usa rezervei)

O voce: -Masa de pranz, poftiti la cantina.

C: -E asa de proasta mancarea…si voiam sa tin post.

I.P: -Crezi ca daca tii post iti cresc frunzele la loc?

C: -Nu fii rea. Esti in post!

V: -Ba, mie imi place mancarea la cazan. Cel putin, nu gatesc, nu spal vasele. Lumea de-acolo, de-afara, e criminal de obositoare, nu-i asa domnule Andrei?

A: -E, poate,  mai dura, nu stiu ce sa zic. Recunosc ca nu ma integrez nici eu, sanatos fiind, prea usor. Da’, Silvia, pe Silvia ati vazut-o intrand la domnul doctor?

I.P: -Doamna dvs se aranja in oglinda de pe hol; isi aseza o bucla. N-am observat sa se fi oprit la cabinet. Era grabita.

C: -Mergea tantos. Se tine bine pe tocuri. Cred ca a sculat toate saloanele. Da’, nu-i nimic, e ca o pata de culoare…si ce culoare!

V: -Hai, mergem? Ca se racesc macaroanele.

C: -Eu nu pot sa inghit macaroane. Din armata.

I.P: -Atunci mananci painea, cu laturile alea, din zarzavat. Ca numai ciorbe nu sunt astea! Cum sa te faci sanatos la minte cu asa mancare proasta?! De la Inspectia Sanitara, or fi vazut zoaiele pe care le ingurgitam?

V: -Vorbesti de parca ai mancat numai la cinci stele! E mancare. Atat. Ca nu am venit sa ne imbuibam.

(Se aud batai in usa)

O voce: -La masa, domnule Andrei, ca se termina si se racesc macaroanele.

C: -Puteti sa luati si portia mea. Ma duc afara. Parca miroase a ploaie.

V: -Hai, haideti ca nu mai pot. Si-mi creste tensiunea cand am stomacul gol. Doamna Silvia…, cred ca a ajuns acasa, nu-i asa?

A: -Da, cred ca a ajuns. Conduce foarte repede.

I.P: -Da’, nu v-a adus si dansa ceva de-ale gurii?

A: -E obosita. Gateste soacra-mea. Cine stie…dar, n-are importanta. Mananc ce-o fi.

(Ies toti patru in graba)

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

Acţiunea se petrece în salonul unui Spital de nebuni. Pacienta, în vârstă de  22 de ani este agitată şi nervoasă, plânge.

Stă aşezată in faţa oglinzii şi îşi piaptănă părul.

Eu: Nu înţeleg ce a văzut la ea şi eu nu am. De ce crede că poate să-i fie mai bine aşa?!? La mine oare nu se gândeşte, că sufăr atâta după el. Nu mai am nimic fără el. Sunt pierdută. Îl iubeam aşa de mult…… pauză……Nici nu ştiu ce să fac ca să îmi ocup golul ăsta imens pe care- l simt.Prieteni nu mai am, sunt singură pe lume şi părinţii mei nu mă susţin în privinţa asta. Pot să pun pariu că tot cu el o să ţină, când le voi spune ce am păţit. Parcă îi şi aud cum zic: „ Ti- am zis noi că odată şi odată tot o să te părăsescă. Nimeni nu mai suporta să te vadă aşa.  Ştiam noi că băiatul ăsta nu e de tine. „ – Bla, bla bla…. de parcă m-ar interesa părerea lor. Eu ştiu că il iubesc foarte mult şi atât – şi sunt convinsă că si el mă iubeşte pe mine, dar trebuie să înţeleg ce s- a întâmplat.

Sinele: Nu s- a întâmplat nimic, ce să se întâmple? Te iubeşte, dar are nevoie de spaţiu. Trebuie să- i dai puţină libertate. Îl făceai prea mult să sufere. Bărbaţilor nu le place să fie îngrădiţi.

Eu: Dar cine eşti tu să- mi dai mie sfaturi?

Sinele: Bineînţeles că iar faci pe încăpăţânata. Uită- te la tine. Eşti patetică. Tu chiar crezi că s- ar mai întoarce la tine în halul în care eşti?

Eu: Ce vrei să spui?

Sinele: Păi, normal că nu se mai întoarce la tine, dacă îi e bine aici.

Eu: Unde aici?

Sinele: Nu ne înţelegem deloc, nu?

Eu: Normal, că nu. Habar nu am despre ce tot vorbeşti acolo.

Sinele: Acum e liniştit. Îi este bine. E aici cu mine.

Eu: Unde aici cu tine?

Sinele: Nu vreau să te fac să crezi că eşti nebună, sau ceva de genul ăsta……dar lumea ta nu există.

Eu: Ce prostii tot vorbeşti acolo. Normal că există. Stau chiar aici pe scaun.

Sinele: Nu, draga mea, aia sunt eu.

Eu: Cum să fi tu? Uită- te atentă. Se vede camera mea prin oglindă. Asta e camera mea, cu patul meu, cu dulapul meu, cu pozele de pe pereţi. Normal că asta e casa mea. Cine eşti tu să- mi spui că sunt nebună şi că habar nu am cine sunt şi unde mă aflu.

Sinele: Păi da, normal că te simţi ca acasă, când în fiecare zi vi  şi te aşezi aici şi începi să boceşti. Asta e casa mea. E oglinda mea.

Eu: Nu pot să cred ce zici acolo.Vrei să- ţi spun ce se află în fiecare sertar din dulap? Cum să fie oglinda ta? E a mea.

Sinele: Ba nu, este oglinda mea şi tu acum mă calci pe nervi şi îmi invadezi teritoriul. Te rog frumos să pleci.

Eu: Adică mă dai afară din propria mea casă?

Sinele: Nu, te dau afara din casa mea. CASA MEA. E  a mea. De ce nu poţi înţelege că tu eşti intrusul. Tu!

Pauză lungă – timp în care persoana care se află în faţa oglinzii face câteva gesturi, şi îşi studiază reflexia.

Eu: Deci zici că eu nu exist? Că eu sunt de fapt reflexia ta?

Sinele: Da, normal că asta eşti. Eu sunt originalul.

Eu: Păi şi cu Bogdan cum rămâne? Eu chiar îl iubesc.

Sinele: Normal că şi tu îl iubeşti, dacă eu îl iubesc. Pentru că simţi tot ce simt şi eu.

Eu: Dar de unde ştii tu că eu sunt reflexia? Poate este exact invers.

Sinele: Eu sunt sigură că lumea mea există pentru că eu sunt cea care are iniţiativă. Şi în plus mie mi se pare că eu sunt mai drăguţă.

Eu: Asta e ridicol. Cum să fi tu mai drăguţă. Suntem amandouă identice. Defapt, dacă ar fi să ţinem cont de un lucru, acela ar fi că eu sunt mereu în suferinţă, deci eu exist.

Sinele: Pentru că suferi? Ăsta nu e un motiv rezonabil, ca să te cred.

Eu: Una dintre noi trebuie să rămână.

Merge înspre noptieră, ia un cuţit se îndreaptă din nou înspre oglindă şi se aşează pe scaun.

Eu: Ah, ce bine ca ai luat şi tu aceeaşi decizie. Deci, acum că avem amândouă cuţitul în mână, numărăm până la trei şi înfigem cuţitul…….. unu, doi, trei…………………………………

Pacienta cade la podea. Pântecul îi este plin de sânge. Abia mai respiră. Se uită înspre oglindă si surâde.

Eu: Vezi că şi tu ai murit. Ce proastă esti. Eu credeam că una dintre noi tot rămâne aici…..aici, la noi acasă….şi închide ochii, trecând în eternitate.

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

O după-amiază foarte călduroasă de vară. Poppy stă întinsă într-un lan imens de grâu, pârjolit de căldura năucitoare a soarelui. Priveşte pe cerul de un albastru deosebit, cum norii îşi fac loc pe întinsa boltă, căpătând diverse forme . Peste tot în jurul ei sunt maci, margarete şi tot felul de alte flori ale câmpului. Mirosul este plăcut parfumat. În aer se aude zumzetul albinelor.

POPPY : Un nor, doi nori, trei nori… trec şi vin… ce prezenţă ciudată, dealtfel ca şi a oamenilor. Se nasc din vapori, se înalţă pufoşi şi rotunjori, după care se răsfiră, dispărând în cele din urmă în marele abis.

SI : Cu toţii venim pe lume cu un scop.

POPPY : Şi care este acela?

SI : Fiecare trebuie să-şi găsească scopul, odată ajuns aici.

POPPY : Şi dacă unii nu reuşesc să-şi găsească scopul?

SI : De obicei, majoritatea îşi găsesc rolul lor pe Pământ, chiar dacă nu îşi dau seama.

POPPY : Oamenii sunt atât de diferiţi… câţi dintre noi ne bucurăm de frumuseţea unui nor care pluteşte pe cer, schimbându-şi culoarea de la un alb purpuriu, inocent, la un negru violent, agresiv,  dar care la final sfârşeşte în lacrimi?

SI : Aici stă diferenţa dintre oameni, cei care văd aceste transformări, şi cei care rămân în umbră.

POPPY (izbucneşte în râs) : Aha-ha, ce mă gâdilă…

SI : Ce s-a întâmplat?

POPPY (continuă să râdă molipsitor) : Ha-ha-ha…mă gâdilă foarte tare…

SI : Cine?

POOPY (se opreşte treptat din râs, având lacrimi în ochi de la atâta râs) : Furnicile…furnicile mi-au invadat talpa piciorului.

SI : Ce ciudat…

POPPY : Probabil au găsit o cale mai scurtă spre cuibul lor, traversând piciorul meu.

SI : Cu siguranţă.

POPPY : Ce frumos…

SI : Ce anume?

POPPY : Norul acela mare seamănă cu o gărgăriţă.

SI : Într-adevăr.

POPPY: Îmi plac gărgăriţele foarte mult.

SI : De ce?

POPPY : Mă atrage culoarea lor. Roşul ce îl poartă este de o intensitate extraordinară la unele. Altele au diverse nuanţe de portocaliu.

SI : Doar asta îţi place la ele?

POPPY : Nu. Mă atrage şi forma lor, şi faptul că pot să zboare.

SI : Aha…

POPPY : Şi mie mi-ar place să pot zbura…

SI : Cum aşa?

POPPY : Aş vrea să pot să am aripi, să pot ajunge la nori, să-i ating, să pot vedea lumea dintr-o altă perspectivă, de acolo de sus…

SI : Cum o fi să atingi norii?

POPPY : Eu mi-i închipui ca pe nişte bezele pufoase, cu diverse forme.

SI :  Sună delicios…

POPPY : Fiecare om de pe Pământ are norul lui. Atunci când moare, sufletul se aşează pe norul respectiv, apoi se întâlneşte cu toate persoanele bune pe care le-a cunoscut în viaţa pământească.

SI : De unde ştii asta?

POPPY : Asta îmi povestea tatăl meu, înainte să moară.

SI : Şi crezi că e adevărat?

POPPY : Cred cu tărie că toate persoanele bune au ocazia de a primi un colţ de nor, ca apoi să îl reîntregească cu toţi cei dragi.

SI : …

POPPY : Când o familie se reîntregeşte în viaţa spirituală, atunci tot cerul va fi umplut de nori.

SI : Şi apoi?

POPPY : Apoi se pierd pe cer sub forma unor oiţe pufoase.

SI : Ce se întamplă cu cei răi?

POPPY : Cei răi primesc norii negrii. Îşi manifestă invidia pentru norii albi prin fulgere şi tunete.

SI : Au vreun efect asupra celor albi?

POPPY : Nu. Atunci când norii negrii se adună, cei albi părăsesc cerul, aşteptând să treacă furtuna, după care se arată, luminând cerul cu puritatea lor.

SI : Aha..

POPPY : Oau…. (rămâne mirată de ceva)

SI : Acum ce mai e?

POPPY : O gărgăriţă tocmai s-a aşezat pe genunchiul meu.

SI : Că tot vorbeam de ele…

POPPY : Da. Ele simt când le pronunţi numele, şi vin la tine.

SI : Mă faci să râd.

POPPY : Nu e de râs…e pur şi simplu adevărat. Vietăţile din jurul nostru au un simţ deosebit de dezvoltat la vibraţiile transmise de vocea noastră.

SI : Nu ştiu ce să zic…

POPPY : E adevărat.

SI : Să zicem…

POPPY : Cât de frumoşi sunt macii…

SI : Într-adevăr. Au ceva aparte.

POPPY : Prin toată prezenţa lor sunt deosebiţi.

SI : De ce crezi asta?

POPPY : Culoarea lor roşie ca sângele, ascunde în interior sămânţa ce va duce mai departe specia. Când cineva îndrăzneşte să o consume, aceasta provoacă efecte halucinogene.

SI : Ciudat mod de apărare a speciei.

POPPY : Macii nu pot creşte în alt mediu decât în sălbăticiunea câmpurilor, unde îşi trăiesc existenţa până la secerarea grâului.

SI : O existenţă destul de scurtă, aş spune.

POPPY : Fiecare dintre noi avem un anumit timp pe Pământ. Contează doar cum îţi trăieşti existenţa.

SI : Iată, scopul macilor este de a-şi perpetua specia.

POPPY: Într-adevâr.

SI : Cât de complexă e natura…

POPPY : Vai…(speriată vizibil, gata să ţipe)

SI : Cei? Ce s-a întâmplat?

POPPY (aproape suflând, panicată) Un şoarece!

SI : Unde?

POPPY (strângându-se ghemotoc): A trecut adineauri pe lângă piciorul meu.

SI : Şi ce dacă?

POPPY : Mi-e teamă de ei.

SI : De ce?

POPPY : Pur şi simplu.

SI : Dar sunt nişte fiinţe inofensive.

POPPY : Nu şi pentru mine.

SI : Dar ce îţi pot face?

POPPY : Nimic, însă nu îi pot vedea în jurul meu.

SI : Eşti tare ciudată…

POPPY : Pur şi simplu nu îmi plac şoarecii.

SI : Care e cauza pentru care nu îi simpatizezi?

POPPY : Nu pot spune că e o cauză anume, mă sperie prezenţa lor.

SI : Aha…am mai descoperit scopul unei vietăţi. Şoarecii trăiesc pe Pământ pentru a te speria pe tine.

POPPY : Nu cred că asta e scopul lor.

SI : Nu ştii niciodată.

POPPY : Nu vreau să cred că asta e scopul lor.

SI : Eşti tare amuzantă.

POPPY : Sper să nu mai treacă şi alţii pe aici.

SI : Fii cu ochii în patru…

POPPY : Ce se aude?

SI : Ce anume?

POPPY : Sunt greierii. Ascultă ce sunete frumoase scot.

SI : Da, aşa este.

POPPY (ridicându-şi privirea spre cer) : Norii violeţi si-au făcut apariţia.

SI : Asta ce înseamnnă?

POPPY : Asta înseamnă că în curând se va înnopta.

SI : De unde îţi dai seama?

POPPY : Când norii primesc ultimele raze de soare, atunci îşi face loc seara.

SI : Aha…

POPPY : Şi noaptea are farmecul ei.

SI : Care ar fi acela?

POPPY : Noaptea toate vietăţile se odihnesc, şi îşi reîncarcă bateriile consumate de-a lungul zilei.

SI : Iar dimineaţa îşi reiau procesul.

POPPY : Exact.

SI : Nu îţi este teamă de întuneric?

POPPY : Nu chiar. Noaptea are căile ei de a se face plăcută.

SI : Cum?

POPPY : Când soarele merge la culcare, stelele îi iau locul.

SI : Dar stelele nu au intensitatea soarelui.

POPPY : Normal. Stelele sunt special create pentru a lăsa vieţuitoarele să se odihnească, dar în acelaşi timp apar pe cer pentru a nu creea impresia de singuratate şi de prea mult întuneric.

SI: Cred că este timpul ca şi noi să ne reîncărcam bateriile… Ce zici?

POPPY: Într-adevăr…

Poppy mai priveşte încă odată cerul pe care şi-au făcut deja apariţia câteva stele, se ridică din câmp şi se îndreaptă spre casă.

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

Personaje:

Marin Cumesceanu

Panteea

Luiza

Bobo

Bătrânul

ACT I

Scena 1

(Un bătrân intră cu un ziar şi citeşte din el)

Bătrânul: Directorul unei mici firme din Sibiu, Marin Cumesceanu, va semna un contract de parteneriat cu o firmă gigant din Liverpool. Afacerea se anunţă a fi una de succes.

(Un interior de apartament. Marin stă pe un scaun se uită la meci şi bea bere, intră soţia foarte fericită)

P: LA LA LA ce zi frumoasă……..

(soţul o priveşte mirat)

P: Ce faci iubitule?

M: Eu? Bine tu…GOOOOOL!!!

P: Uite am fost la vecina noastră , vai ce căţeluş frumos şi-a cumpărat…

M: Haideţi măi, haideţi…

P: E alb…şi are o codiţă stufoasă…

R: Prost, prost…

P: Nu e prost dragă să şti că e foarte ascultător deşi e destul de mic.

M: Cine?

P: Căţelul. Cum cine?

M: O! Fir-ar potaia. Haideţi măi odată.

(se termină meciul şi Marin stinge nervos televizorul iar apoi foarte ironic)

M: Ce e iubire?

P: Vorbeam de vecină…

M: Da, da… javra.

P: Cum poţi să vorbeşti aşa despre ea?

M: Nu ea… câinele, ce să am eu cu aia că nici nu o cunosc, eşti tot la ea toată ziua dar ea nu vine pe aici…ciudat.

P: Păi … eu ce să fac? Va veni şi pe aici.

M: Mă rog, chiar nu contează.

P: Da… tu ce faci? Când pleci?

M: Păi mâine la 6.

P: Aha…

M: Ce? Îţi va părea rău acuma, lasă că ştiu eu că te bucuri.

P: Eh mă bucur…cum să mă bucur?

M: Lasă că sunt doar 3 luni.

P: Să şti că te voi aştepta. Auzi nu vi cu mine la cumpărături? Te rog!

M: Vezi de treabă.

P: Hai te rog şi aşa vei fi plecat mult timp, ce voi face eu singură pe urmă?

M: Lasă că te descurci tu cumva.

P: Eh…. Bine…

M: Mi-e cam lene, serios. Hai că te descurci şi singură.

P: Hai Marine, te rog eu.

M: Tu n-auzi? Ce dracu!

P: Bine. (pleacă nervoasă şi bombănind)

M: Ce ţi-e şi cu femeile astea. Hm… mă duc să beau şi eu o bere, auzi că să mă duc cu ea la cumpărături…ce glumă bună (zâmbeşte)

Scena 2

(Panteea în drum spre piaţă)

P: Luiza! Ce faci draga mea?

L: O! Panteea. Unde te duci?

P: Uite mă duc la piaţă să mai cumpăr câte ceva şi Marin nu a vrut să vină să mă ajute.

L: Chiar am vrut să te întreb de ce nu e şi el cu tine.

P: Ce să fac, asta e.

L: Bărbaţii sunt nişte porci să şti.

P: Cam aşa e.

L: Măi … de ce nu îl laşi? Serios, şi aşa e ca inexistent. Doar te chinui cu el.

P: Nu e chiar aşa de uşor.

L: Păi copii nu a vrut să faceţi, de înţeles nu vă înţelegeţi deloc şi îţi face şi o grămadă de probleme.

P: Ai dreptate dar suntem căsătoriţi de atât de mult timp…

L: Eh… cum vrei dar eu zic că îţi iroseşti viaţa cu el. Oricum poţi apela la mine de câte ori ai nevoie. Şti ce, hai că te ajut eu la cumpărături. Bine?

P: Mulţumesc mult Luiza. (pleacă)

Scena 3

(Acasă Marin şi Bobo se uită la televizor şi beau bere)

B: Şi cum s-a terminat meciul că nu am prins finalul.

M: Egal.

B: Pfiu… Şi am pariat pe victorie.

M: Da, şi eu. Asta e, ce să faci…

B: Da numai că am pariat destul de mult, şti că am câştigat atunci dar s-a cam dus tot norocul.

M: Măi Bobo ai luat cam mult atunci şi acum … gata … la revedere … mai laşi şi pe alţii să câştige (râde).

B: Mda…Auzi, dar tu când pleci?

M: Păi mâine la 6 am avion

B: Aha… Să şti ca ai dat lovitura. Mă bucur pentru tine.

M: Mersi mult. Sper să meargă treaba pe acolo că am auzit că sunt cam dificili şefii. Da lasă asta, auzi cât timp sunt plecat să mai vi din când în când pe aici să vezi ce dracu face nevastă-mea.

B: Vin…dacă asta vrei. Dar ce, o bănuieşti de ceva?

M: Păi nu ştiu dar în ultimul timp e cam distrată. Poate nu e nimic dar totuşi te rog să vi .

B: Bine cum să nu. Şi cum crezi că va merge treaba la Liverpool?

M: Cum să meargă? Ţi-am zis, vedem. Oricum, de abia aştept să ajung acolo să încep să fac bani. Nu? Va fi mai greu să tot merg şi să mă întorc dar merită.

B: Cu siguranţă merită.

(sosesc acasă Panteea şi Luiza)

C: Ce faceţi băieţi? Bună Bobo.

B: Bună.

M: Nevastă-mea hai puţin. (îi şopteşte la ureche) Cine e asta?

P: Vecina noastră Luiza.

M: Bună Luiza.

L: Bună Marin şi felicitări pentru contractul obţinut.

R: Mersi! Auzi Bobule, hai să mergem noi să sărbătorim cum se cuvine treaba asta. Ce zici?

B: OK. Hai să mergem.

(pleacă discutând unde să meargă)

P: Marine, putem veni şi noi?

(Marin doar zâmbeşte ironic şi pleacă)

L: Nu ştiu cum îl mai suporţi? Eu în locul tău, acum plecam.

P: Încep să îţi dau dreptate nici eu nu ştiu cum am putut rezista atât de mult timp cu el.

L: Auzi, tot e plecat multă vreme de acasă ce ar fi să te distrezi şi tu puţin să te mai relaxezi. Te ajut eu şi ne putem simţi foarte bine amândouă.

P: Şi ce propui să facem?

L : Păi putem merge să dansăm undeva, să bem şi noi ceva, să mâncăm în oraş la un restaurant frumos.

P: Nu sună rău. Nu am mai făcut asta de foarte multă vreme.

L: Vezi? Îţi promit că vei avea parte de cele mai frumoase clipe din viaţa ta.

P: Da?(zâmbeşte) Chiar începe să îmi convină faptul că pleacă Marin.

L: Aşa şi trebuie. Nu te va mai stresa nimeni şi dacă îmi spui mie ceva poţi fi sigură că te ascult şi că te înţeleg. Va fi ceva de vis pentru amândouă.

P: Ai dreptate. De ce nu?

L: Hai că mă duc acasă s-a făcut târziu şi dacă se întoarce soţul tău nu vreau să mă găsească tot aici şi sunt şi puţin obosită. Te-am pupat. vorbim mâine.

P: Bine. Mâine după ce pleacă Marin te aştept la mine. Pa.

Scena 4

(În cameră Marin îşi face bagajele, se aranjează, se pregăteşte de plecare)

P: Eşti gata dragul meu?

M: Da. Mă duc să-i dau pe spate pe nenorociţii ăia.

P: Aşa să faci. Ar trebui să te grăbeşti să nu pierzi avionul.

M: Da aşa e. Acum plec. A, era să uit am vorbit cu Bobo să mai vină din când în când să vadă dacă eşti în ordine sau să te mai ajute cu ceva.

P: Dar nu e nevoie, o am pe Luiza.

M: Cine?

P: Vecina noastră.

M: A, da. Oricum o să vină şi Bobo. Da, am plecat, să ai grijă.

P: Da iubitule. Succes.

(Marin pleacă iar Panteea o cheamă de îndată pe Luiza)

L: Gata? A plecat?

P: Da.(foarte entuziasmată) Şi ce facem acum?

L: Ce vrei tu, eu mă conformez.

P: Hai să ieşim în oraş. Să ne îmbrăcăm frumos şi să petrecem.

L: Până te pregăteşti tu eu mă duc să aduc ceva.

P: Bine. Să nu stai mult.

(Luiza pleacă fredonând o melodie şi se întoarce cu o sticlă de vin)

L: Ia uite ce am aici.

P: Hm bun, bun.

(îşi toarnă în pahare zâmbesc şi beau)

P: Vai ce relaxată mă simt, în sfârşit pot să stau liniştită şi să nu mă gândesc deloc la probleme.

L: Doamne cât de bine mă simt alături de tine.

P: Şi eu.

( cele două continuă să bea şi se ameţesc, încep să danseze şi să se apropie tot mai mult)

L: Şti, nu m-am mai simţit de mult atât de bine în prezenţa cuiva. De când a murit soţul meu m-am retras foarte mult.

P: Nici eu. De fapt cu Marin nici nu cred că m-am simţit atât de bine vreodată. Mă bucur că te-am cunoscut Luiza.

(Luiza o săruta)

L: Hai să mergem să dansăm undeva.

P: Hai dar stai să mă îmbrac cu altceva.

L: Îţi dau eu ceva ce cred că îţi vine perfect.

P: Super. Să mergem.

(pleacă)

Scena 5

(Intră Bătrânul cu ziarul şi citeşte un articol)

Batarnul: Ceea ce părea a fi o afacere foarte bună pentru domnul Cumesceanu a fost într-un final o dezamăgire completă, deoarece contractul nu s-a mai concretizat.

(În cameră Panteea şi Luiza stau în pat, beau vin şi se simt bine)

P: Ce frumos este totul parcă am şi uitat de Marin.

L: Parcă nici nu a existat vreodată. Nu?

P: Exact. Mă tot gândesc cum am putut să-mi irosesc viaţa cu el. Să şti că primul lucru care îl voi face când va veni va fi să mă despart de el.

L: În sfârşit ţi-ai dat seama de asta. Bravo. Mă bucur că ai realizat acest lucru. Nu are sens să mai stai cu el. Nu te merită.

P: Într-adevăr.

(Sună la uşă)

P: Oare cine va fi?

L: Lasă să sune, nu trebuie să răspunzi.

P: Nu. Mă duc totuşi. Cine e?

B: Sunt eu, Bobo…deranjez?

P: Nu,nu. Vin imediat. E Bobo îmbrăca-te repede.

(Deschide uşa)

B: Ce faci? E în regulă totul?

P: Da…

B: Mai e cineva aici?

P: E Luiza, vecina noastră.

B: A. Bun. Nu ai ceva de băut? Îmi este cam sete.

P: Vrei o bere?

B: Da. Mersi.

(Pleacă să aducă berea iar Bobo intră în vorba cu Luiza)

B: Bogdan mă numesc … sau Bobo, cum vrei. Nu am apucat să facem cunoştinţă.

L: Luiza. Sunt… vecină… cu ei.

B: Da ştiu. Cu ce te ocupi?

L: Momentan stau acasă. Am lucrat la o bancă.

B: Interesant şi eu… lucrez la o bancă. La ce bancă ai lucrat?

(intră Panteea şi întrerupe discuţia)

P: Uite berea. Ştiu că te-a rugat Marin să mai vi să vezi ce e cu mine dar mă descurc deocamdată.

L: Nu fi aşa rea cu el. A vrut doar să se asigure că eşti în regulă. Hai stai jos, relaxează-te.

(Bobo se aşează iar Luiza începe să-i facă masaj)

L: E bine?

B: Da. Te pricepi să şti.

L: Ştiu.

(Luiza se dezbracă şi îi sugerează şi Panteei să facă acelaşi lucru, ceea ce se şi întâmplă, Bobo foarte surprins se ridică)

B: Staţi puţin. Ce faceţi voi aici?

L: Ce? Nu îţi place?

B: Ba da, dar…

P: Hai vino lângă noi. Nu te speria nu va şti nimeni.

(Bobo se aşează, iar după câteva momente apare Marin care intră încet şi îi priveşte pe cei trei după care ia un cuţit)

M: Ce dracu e aici?

B: Stai. Nu e nimic. Pe bune. Calmează-te.

(Panteea se ridică din pat zbierând şi repezindu-se spre Marin dar Bobo o ţine. În acel moment Marin o străpunge cu cuţitul. În tot acest timp apare bătrânul citind un articol din ziar)

Bătrânul: Ieri noapte în jurul orei două, Marin Cumesceanu, din Sibiu, se întoarse pe neanunţate, soţ nedelicat, şi o străpunse pe soţia sa cu un cuţit, aceasta se zbătea în braţele unui prieten.

ACT II

Scena 1

(acelaşi interior de apartament)

Bătrânul: S-au întâmplat multe de la accidentul cu sărmana Panteea Cumesceanu, s-a făcut bine, s-a despărţit de Marin, soţul ei netrebnic, acesta e la puşcărie acum. Luiza s-a mutat din bloc. Panteea şi Bobo s-au căsătorit, au deja 3 ani împreună, lucrurile nu merg însă chiar… (intră Bobo, bătrânul iese în grabă)

B: Iar se uită la mine ca la o lămâie necoaptă. Mă uit şi eu la ea dar niciun gest, probabil crede că sunt eu prea distant şi că mă doare în cur de ea. Nu e aşa. Mă priveşte insistent dar nu zice nimic. Mă uit şi eu dar iau privirea de pe ea. Mă uit în jos, şi zic: Îmi spui şi mie unde dracu ai fost? (apare brusc Panteea privindu-l pe Bobo cu superioritate)

P: Peste tot!

B: Curva dracului! (Bobo se întoarce spre public) Zâmbeşte scârbos şi se duce la baie. O înjur în gând vreo 10 minute după care mă îmbrac şi plec. (se îmbracă) Mă duc de obicei în astfel de situaţii la prietenul meu Iacob, stăm, bem o bere şi ne destăinuim unul altuia, adică dintr-o curvă în altă. Şi nevastă-să e ca şi a mea. Nu ştiu ce a fost în capul meu, doar ştiam cu cine am de-a face. Iacob îmi spune cum a venit azi noapte pe la trei şi nu zicea nimic nevastă-să şi mai puţea şi a alcool, vedeai de la o poştă ca o fost la careva , mama măsii. “Dupa ce că avem ca neveste nişte curve mai trăim şi în România, a mai mare curvă dintre toate!” îmi zice Iacob, e vorba lui. “N-ai ce-i face!” îi spun, suntem noi mult prea inapţi. M-am gândit să mă mut în alt oraş şi să o las dracu pe asta cu ochii în soare. Dar Iacob îmi tot spune că trebuie să fiu prost să las totul pentru o curvă. Mă întorc acasă.

P: S-a întors haiducul!

B: Nu mai pot, explodez. Ieşi în morţii mătii afară în momentul ăsta! Ea începe să mă ia ba cu aia, ba cu aia, că vai, că miau. Acuma îţi iei toate boarfele şi te cari, vaca dracului. Şi a plecat.(Panteea iese. Bobo se aşează pe un scaun, scoate din buzunarul de la haină o sticlă. Bea. Pare beat.)

B: Au trecut 3 luni de când nu mai e. Sunt singur. N-am mai ieşit din casă decât să merg la lucru, nici măcar la Iacob nu am mai mers, adică nu mai aveam motiv, despre ce să discutăm? Şi el a dat-o afară pe aia . Mă delectez cu gânduri anticoncepţionale. Ascund în mine multe astfel de gânduri tâmpite, şi pline de aerul ăsta prăfuit. Mă uit pe fereastră şi văd oamenii trecând în intermitenţă deocheată, trec toţi, ocupaţi, îngânduraţi şi parcă tot degeaba. E clar, e aiurea totul. Aş vrea să pot să spun că o urăsc pe nevastă-mea că din cauza ei m-am despărţit de viaţa mea socială, de lucrurile pe care obişnuiam să le fac, de faptul că ieri mi-am dat demisia de la lucru pentru că nu-mi mai suportam şeful care nu avea nimic cu mine, de faptul că azi a venit Iacob la mine şi nu i-am deschis uşa, de faptul că stau ca un prost şi vegetez în casă. Nu! N-o urăsc. Ar vrea şi ea să mă urască pentru că din cauză că am dat-o afară, acum stă la mamă-să pe care nu o poate suporta şi cu care se ceartă non-stop, mamă-să îi face capul mare pentru că nu a fost de-acord cu faptul că s-a măritat cu mine . Asta nu e tot, toate colegele ei de la lucru şi toate prietenele ei o fac curvă şi o acuză că nu şi-a putut salva căsnicia. Mai mult ca sigur nici nu mă înşela iar eu, iar eu… am dat-o afară din casă. Dar nu eu nu o urăsc, ea nu mă urăşte, suntem neatinşi de ură. Iau telefonul şi o sun. O chem acasă. Îmi spune că vine. Nerăbdător o aştept. În aproximativ trei ceasuri ajunge acasă. Ne bucurăm amândoi ca nişte copii de revedere. Am stat până târziu în noapte să povestim să ne aducem aminte de momentele frumoase petrecute împreună, dar şi de cele mai neplăcute, de anii ce-au trecut, de tot, de viaţă. (pauză) Sunt 2 zile de când s-a întors. E ora 2 noaptea. Nevastă-mea a plecat la lucru la 10 dimineaţa, la 6 seara a terminat programul. Nu e acasă. Eu plec la Iacob la o bere. Bagajul l-am făcut, mâine am autocar, mă duc la nemţi.

(Intră Bătrânul)

Bătrânul: Bobo, a plecat în Germania, undeva lângă Koln, vroia de mult să plece acolo, are nişte prieteni, nu contează. Dar oare de ce nu a venit Panteea acasă în acea seară?

Scena 2

(Un interior de apartament, altul de cât cel precedent, lumină slabă, atmosferă intimă, Luiza stă în pat dezbrăcată.)

L: Hai iubire.

(Intră Panteea îmbrăcată într-un halat, muzică, Panteea începe să danseze şi să se dezbrace)

L: Aşa iubire, aşa. ( Se ridică, o dezbracă pe Panteea şi se aruncă împreună în pat, se săruta, se mângâie, intră bătrânul cu un ziar în mână, stop cadru.)

Bătrânul: În seara de 23 mai un deţinut de la penitenciarul Jilava a evadat, numele său este Marin Cumesceanu şi a fost închis datorită faptului că a încercat să îşi ucidă soţia. Infractorul poate fi periculos, oricine îl observă este rugat să contacteze poliţia.(Iese, cele două continuă)

L: Te iubesc Panteea, ce bine că acum am scăpat şi de Marin şi de Bobo.

P: Da suntem doar noi, nimeni nu ne mai poate deranja, nimic nu ne mai poate opri să fim împreună.

(se aude soneria de la uşă, cele două se opresc, se uită întrebător una la alta, Luiza se ridica şi se îndreaptă spre uşă.)

L: Cine e? (niciun răspuns) Cine e? Dacă nu spuneţi cine e nu deschid. (Cineva după uşă îşi drege glasul după care tuşeşte) Cine sunteţi? Ştiţi e destul de târziu pentru vizite.

(Se aude un zgomot puternic, individul a rupt uşa, apare Marin şi Bobo, Luiza leşină, Panteea îşi caută hainele şi îşi ia halatul în grabă. Bobo vrea să se îndrepte spre ea, Marin îl opreşte.)

M: Stai, calmează-te. Ce ai văzut tu acum e nimic faţă de ce am văzut eu când era în braţele tale, aşa că nu te agita prea tare. Draga mea (către Panteea) ce mai faci? E totul OK?

P: Ce? Cum? (e foarte speriată)

M: Stai liniştită dragă. Nu sunt nebun să te omor că nu am chef să stau toată viaţă la zdup şi aşa cu evadarea asta ce şti cât mai îmi pun ăştia. Eu am venit de fapt să îţi spun că nu am nimic împotrivă cu relaţia ta cu Bobo, dar când să ajung la apartament m-am întâlnit cu el şi mi-a povestit tot. El e mai prostuţ aşa, se mai ia şi după ameţitul de Iacob… în fine, eu eram sigur că eşti cu târfa asta şi am venit aici.

P: Dar… de unde ştiai?

M: Tu crezi că am numit-o târfă degeaba draga mea? I-am tras-o de multe ori stai liniştită, şi veneam aici, e chiar OK apartamentul, nu?

P: Cum? Tu şi Luiza? Când? Noi eram împreună?

M: Normal dragă, ce credeai?(Pauza) Da, păi nu mai avem ce să mai facem aici… Bobo, mă duci tu până la secţie?

B: Da, dacă asta vrei.

M: Hai.

(Cei doi ies, Luiza se trezeşte, intră Bobo înapoi)

B: Curvelor! (Iese)

L: Ce s-a întâmplat?

(Panteea îşi adună hainele şi se îndreaptă spre ieşire)

P: Curva dracului! (Iese)

L: Dar… Panteea, ce am făcut? (Îi sună telefonul.) Alo! Da, sigur iubitule, mă îmbrac şi vin… şi eu te iubesc… da iubire… te pup. (închide telefonul) Ups! (zâmbeşte pervers, îşi ia o haină pe ea şi iese)

FINAL

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

Partea I

ICARUS EGO

O, cruntă soartă mi-a fost dat să am

În a fi exilat cu tatăl meu în Creta.

Pedeapsă blestemată. Tâmplaru-atenian

Să fie-închis de Minos. Ce tristă e sceneta.

ICARUS SINE

Nu e de plâns şi nici spre cer să strigi,

Nu blestema de pe acum cumplita-ţi soartă.

Căci uiţi de Daedalus. Cu el ai să câştigi.

El are să te scoată de aici, dar nu pe poartă,

Ci pe deasupra-n zbor, veţi izbuti să părăsiţi

Blestemul strâmtei închisori ce este Creta pentru-atenieni.

Precum doi pescăruşi în cerul argintiu zbura-veţi voi

grăbiţi

Şi tot ca două păsări, acas’ vă veţi întoarce, ca

liberi cetăţeni.

ICARUS EGO

Să mă încred în tata şi în al său talent,

C-a izbutit a desluşi scăparea dintr-un mai mare

labirint

Decât a construit chiar pentru-a-ncătuş a pe bruta

Care pe rege l-a ameninţat? Să cred cu toată viaţa?

Poţoare, eu să am aşa curaj încâţfără a şovăi,

Să sar de pe un zid sperând că a zbura voi izbuti?

Nu-i, oare, contra legii zeilor ca noi, doar oameni,

să zburăm?

ICARUS SINE

Fost-a vreodată voia zeilor ca focul să-nşfăcăm?

Dar iată-ne! Îl folosim. Un început vor fi în toate,

Iar noi, Icar, şi Daedalus vom fi ai lumii dintâi

înaripaţi eroi.

ICARUS EGO

Tata a spus că mare grijă va trebui s-avem. Nu ne

putem abate

De la un drum cu mari primejdii, ori, altfel, amândoi

Putem pieri de mâinile lui Poseidon.

ICARUS SINE

Sau chiar de-ale lui Helios ori de copita-n flăcări

A mândrilor săi armăsari. Dar ca eroi va trebui

să-nvingem

Orice temeri. Iată-l pe tata! Sunt pregătit? Nu mai

suport acum abateri!

ICARUS EGO

Sunt pregătit! Îl văd pe Daedalus. Da, în curând

ajungem

Pe zidurile Cretei, iar de-acolo în gol mă voi fi

năpustit!

Partea a doua

ICARUS EGO

Sunt pregătit!

ICARUS SINE

Sunt pregătit!

Partea II

ICARUS EGO

Zbor!

ICARUS SINE

Zbor!

ICARUS EGO

În urma mea – cetatea Cretei, iar înaintea-mi apă,

Doar, şi cer.

Iar eu plutind la mijlocul distanţei dintre ele.

Dar ce senzaţie de împlinire m-a cuprins! Aş vrea să

mă ofer

Cu totul zborului să văd de-i cu putinţă să ajung la

stele…

ICARUS SINE

De ce să tângui ca un rob smintit după-un vis cu

stele,

Când în mine stă acum puterea să zbor în goană către

ele?

Am frâiele în mână. Apollo cald ce-n goană izvorăşti,

Dă-mi voie de îndat’ în tine să mă scald.

ICARUS EGO

Nu-i cu putinţă în soare să mă-mbăt! Oricât ar fi de

primitor şi cald.

Daedalus tata, m-a avertizat!

Dacă doresc ca viu s-ajung din nou pe Terra, de la

ăst curs nu am să mă abat!

Dacă i-am dat crezare c-am să zbor, am să mă-ncred şi

vorba asta.

ICARUS SINE

Nu am să las în acest glorios moment năpasta

Să-mi taie-avântul înspre cer cu legi!

Sunt liber! Zbor şi n-am păsare de reguli reci

Menite pentru oameni.

Sunt zeu acum. Temere n-am de nici un tată omenesc,

nici chiar de demoni.

ICARUS EGO

Un zeu? E oare cu putinţă?

Să devii din ceară şi din pene asemenea fiinţă?

ICARUS SINE

Nu! Nu mintea lui Daedalus e creator de zei.

E voia cerului. Priveşte! Mă cheamă către ei!

Partea a treia

ICARUS EGO

Sunt orb! Nu văd decât lumină! Nu-i nici un zeu,

Icare!

Este cerul! Nu trebuie să ne apropiem de soare!

ICARUS SINE

E Helios! Mă cheamă către el! Vin, frate zeu, în zbor

spre-a ta trăsură.

DAEDALUS

Întoarce-te, Icare!

Fereşte-te de-a soarelui arsură!

Revino, fiule, căci vei pieri!

(Cei doi Icari, tatălui lor, însă,

n-au vrut să-i dea crezare!

Iar ceara de pe aripi se topi.

Icarus a căzut spre ape

Şi nimicit a fost de Poseidon.

Daedalus ajungând la mal

Plângea un fiu ce n-avea să-l îngroape

Şi blestema al Cretei abandon.