Mă interesează ca povestea să se înţeleagă, să mă emoţioneze, să-mi placă. Am nevoie de un răspuns convingător la întrebarea de ce aş cumpăra bilet la un asemenea spectacol, şi nu la altul.

Teatrul românesc arată ca şi acum o sută de ani. Problemele sunt aceleaşi şi acum o sută de ani, şi peste o sută de ani. O să ne bârfim între noi, o să ne iubim, o să ne plângem de venituri, o să ne plângem de sărăcie…

Eu pe scenă sunt într-o poveste pe care o parcurg. Treaba mea este să slujesc această poveste cu toată fiinţa mea Să mă bucur de ea. Să o dăruiesc cât pot eu de bine spectatorilor. Să nu o trădez…

Privesc „minunea” teatrală cu recunoştinţă. Într-o societate care otrăveşte spiritul de la vârste fragede, faptul că, noi, ca actori, prin artă şi speranţă, putem exista la un nivel intangibil invaziei grobianismului îl pot considera singura modalitate de supravieţuire.

Am învăţat în teatru că fără iubire nu se poate, că are rost să înduri, că e un dar, că oamenii nu-ţi primesc darul, ceea ce nu înseamnă că n-are rost să dăruieşti, că nu eşti buricul pământului, că nu eşti atât de bun (uman) cât îţi place să crezi, că descoperi şi în tine trădarea…

Nu mă pot regăsi în sistem. E o sumă de oameni care şi-au asumat în momentul ăsta, şi-au băgat în buzunar sistemul teatral. E o gaşcă. Şi ei luptă ca toţi cei care nu sunt cu ei să nu existe…

Nu cred că talentul unui om se pierde sau se toceşte. Poţi să îmbătrâneşti, să nu mai vezi, să nu mai auzi bine. Însă, în cazul marilor artişti, dacă sufletul e adevărat şi încă este acolo, oamenii respectivi rămân vii până în ultima secundă.

Pentru mine teatrul nu este doar un loc unde se adună nişte oameni ca să creeze un aşa-zis obiect artistic sau o clădire unde se adună nişte oameni să creeze un proiect…

De-a lungul anilor, regizorul român Alexandru Darie a montat în străinătate aproape cât a montat în ţara natală. La Londra, New York, Tokyo, Praga, Freiburg, ca şi la Bucureşti sau Oradea unde şi-a început cariera, a căutat şi a descoperit sensuri prin formule scenice cât mai variate. De mai multe ori, a cucerit lumea cu [...]

Sistemul teatral e dominat de subiectivitate în percepţie şi în gândire. Problema gravă e când din acest subiectivism facem literă de lege. Când tăiem în linii drepte e cel mai strâmb. Nu trebuie să uităm că valorile acestei arte sunt efemere.