Nu cred că talentul unui om se pierde sau se toceşte. Poţi să îmbătrâneşti, să nu mai vezi, să nu mai auzi bine. Însă, în cazul marilor artişti, dacă sufletul e adevărat şi încă este acolo, oamenii respectivi rămân vii până în ultima secundă.

Pentru mine teatrul nu este doar un loc unde se adună nişte oameni ca să creeze un aşa-zis obiect artistic sau o clădire unde se adună nişte oameni să creeze un proiect…

De-a lungul anilor, regizorul român Alexandru Darie a montat în străinătate aproape cât a montat în ţara natală. La Londra, New York, Tokyo, Praga, Freiburg, ca şi la Bucureşti sau Oradea unde şi-a început cariera, a căutat şi a descoperit sensuri prin formule scenice cât mai variate. De mai multe ori, a cucerit lumea cu [...]

Sistemul teatral e dominat de subiectivitate în percepţie şi în gândire. Problema gravă e când din acest subiectivism facem literă de lege. Când tăiem în linii drepte e cel mai strâmb. Nu trebuie să uităm că valorile acestei arte sunt efemere.

Tânjesc. Cred că ăsta ar fi cuvântul. Tânjesc către…, aş vrea să…, mă lupt cu…, visez să…, sunt curioasă să…, m-aş contopi cu…

Mie îmi place să lucrez cumva în tensiune, cred că repetiţiile extrem de relaxate, în care toată lumea e încântată de toată lumea şi toată lumea e automulţumită sunt foarte periculoase…

Pentru faptul că plătesc cotizaţie de 20 de ani aş merita măcar să fiu invitat la Gala Premiilor UNITER. Măcar pentru asta. Sunt de neiertat. În 20 de ani am fost invitat de şase ori.

Viziunea mea porneşte de la ideea ca toate elementele spectacol să încerce să reflecteze paranoia lui Hamlet. Prinţul se transformă în paranoid fiindcă, pentru el, Claudius, care i-a ucis tatăl, este o ameninţare de moarte.

Pentru mine, e foarte important ca regizorul să fie îngăduitor şi înţelegător. Noi, actorii, suntem ca nişte căluţi de circ: ne place să fim aţâţaţi, nu biciuiţi.

Festivalul Shakespeare nu va putea aşeza (singur) vremurile la loc. El poate însă să ne facă să ne simţim (şi) mai responsabili, ca să nu spun mai puţin indiferenţi.