Suntem o generaţie care trebuie să se lupte pentru a-şi câştiga un loc în distribuţia unui spectacol. Cred că suntem valoroşi, la fel de valoroşi ca generaţia de aur, doar că nu ni se acordă de la început atât de mult credit... [...] Citește în continuare
Interviu
Acum studenţii repetă trei ore şi fac trei ani de facultate. Vor să înveţe actorie, dar şi să joace în reclame şi mai au nevoie, eventual, şi de un job de seară sau de noapte într-un bar, ca să se poată întreţine... [...] Citește în continuare
Mi-e dor de un spectacol hulit în România. Aş vrea să fie mari căderi, dar să fie şi spectacole senzaţionale. Ne bălăcim într-un soi de mediocritate din cauza faptului că nu există condiţiile pentru absenţa acestei mediocrităţi... [...] Citește în continuare
Actorii în vârstă dau foarte puţine şanse tinerilor. Majoritatea vor să fie cap de afiş, iar tinerii să aibă roluri secundare. S-au instalat ca nişte copaci falnici, bătrâni, care nu mai lasă pe nimeni să scoată capul de sub crengile lor... [...] Citește în continuare
Loredana Goagă, studentă în anul I, secţia Teatrologie, UNATC Bucureşti Să fie vreo şapte ani de când priveam din culise un spectacol teatru dans… unul din actori, Felix Crainicu… Peste un timp,am continuat să îl văd, dar în spatele scenei, în calitate de regizor. Felix Crainicu este în prezent realizator al matinalului de la Radio [...] Citește în continuare
Simona Flueraru, studentă în anul I, secţia Teatrologie, UNATC Bucureşti Spectacolul „Vicleniile lui Scapin” de Molière în regia lui David Esrig a marcat pe 3 octombrie 1958 inaugurarea Secţiei din Piatra Neamţ a Teatrului de Stat Bacău, transferat de la Studioul de Teatru Casandra. În 1966 teatrul îşi schimbă denumirea, devenind Teatrul Tineretului din Piatra [...] Citește în continuare
Unul din motivele pentru care teatrul este în criză în ziua de astăzi este absenţa catharsisului. Astăzi mergi la teatru şi pleci la fel cum ai intrat. Câteodată pleci chiar mai indispus şi chiar mai deprimat decât ai venit... [...] Citește în continuare
Acum se trăieşte supraaglomerat şi se dă zi de zi lupta pentru supravieţuire. Salariile în teatru sunt foarte mici. Dacă nu mai faci altceva şi trăieşti din leafă, este umilitor. [...] Citește în continuare
Nu cred că există artist mare fără să aibă generozitate. Fără asta n-ai ce căuta. Poţi să ai talent, poţi să ai orice, dar teatru fără generozitate nu există. Ori te usuci, ori te înrăieşti... [...] Citește în continuare
Ce nu-mi place mie la spectatorul român este că e mult prea „drăguţ”. Aplaudă şi când nu-i place, el aplaudă „efortul”. Nu e normal să reacţioneze cu o atitudine de genul „lasă, au muncit şi ei”... [...] Citește în continuare
Am văzut de curând „Serpico”, cu Al Pacino. E acolo o replică ce spune că „faima e cel mai ruşinos şi mai mare păcat." De ce? Pentru că Dumnezeu ştie cine eşti. Aşa că, deşi joc la Odeon şi am „succes”, sunt un nimeni, un peştişor într-un ocean imens... [...] Citește în continuare
Regia românească cuprinde maximum zece regizori în ochii cărora să te poţi uita şi să zici, „dom’le, eu după ochii ăştia mă duc până în pânzele albe”. Pentru că regizorii sunt şovăielnici, aparţin unor momente, nu au o continuitate a demersului lor... [...] Citește în continuare
Credeam că teatrul e ceva foarte uşor, un mizilic. Că spui o poezie bine simţită, dai drumul la o lacrimă şi gata, te cheamă să joci în filme şi la televiziune. Şi aşa devii... Ştefan Iordache! Nici prin cap nu-mi trecea că este vorba despre o muncă atât de îngrozitoare. [...] Citește în continuare
Un decor fără motiv e ca o boală pe care o pot lua şi actorii, şi cine mai trece pe-acolo. La fel cum, fiind viu, ai mari şanse de a trezi şi prin jurul tău dorinţa de a fi viu... [...] Citește în continuare
