Îmi amintesc de o seară de aprilie. Era luni. În orar, de la 7 la 8 – Educaţie fizică. La 7 fără 5 minute fugeam pe holurile şcolii, spre cancelarie, în căutarea profesoarei de sport. Niciodată nu chiuleam şi când mă învoiam o făceam motivat. Acum era vital să ajung acasă cât mai repede. Profesoara [...]

Considerat cel mai important eveniment de gen din lumea teatrului (de fapt, e singurul…),  Gala Premiilor UNITER se va desfăşura în acest an, deloc întâmplător, exact în locul unde, în 1993, a avut loc prima ediţie, la Teatrul Odeon. Cu acest prilej, Uniunea Teatrelor din România (UNITER) pune la dispoziţie filmuleţul cu înregistrarea acelui moment.

Gustul publicului pare să fie suveran. Alegerile repertoriale şi propunerile regizorilor se subordonează unei legi nescrise: montăm spectacole uşurele, amuzante, cu vedetele teatrului, umplem sala, vindem bilete şi toată lumea e fericită. Spectatorii aplaudă cuminţi, actorii se bucură de succes, domnii de la primărie văd încasări şi-am încălecat pe-o şa… Povestea neromanţată şi clasicizată deja [...]

Articol scris în colaborare cu Iulian Vrabete – arhitect, compozitor si interpret, membru în formaţia Holograf (din 1987) şi membru al Uniunii Compozitorilor din România. În decursul istoriei umanităţii, teatrul, străveche artă de sinteză, a fost constant influenţat de formele de organizare şi de funcţionare economică ale societăţii. În nicio perioadă, însă, schimbările petrecute nu [...]

“Mâine seară o luăm de la început” îşi avertizează în cel mai pur stil shakespearian prinţul Leonce supuşii – mai mult spectatori şi mai puţin actanţi ai regatului său…

Autenticitate şi expresie de sine. Remodernism. Oricine poate întreba de ce discutăm acum despre un nou curent în artă când, aşa cum am văzut din manifestul remoderniştilor, tot ceea ce promovează este perfect valabil pentru lucrări din cele mai variate paradigme stilistice. Din punctul meu de vedere, întreg arsenalul ReMo îi este în primul rând [...]

Este ciudat cum primul –ism artistic al mileniului, un curent fondat de mai bine de 11 ani, nu a fost (încă) luat în seamă (după ştiinţa mea) de lumea teatrului: Manifestul remodernismului, scris în 1999 de Charles Thomson şi Billy Childish – fondatori ai stuckismului –,  a fost publicat pe 1 martie 2000 şi viza [...]

Septembrie, prag de stagiune. Bulevardiere, drame, musicaluri, autori clasici, autori la modă, recitaluri actoriceşti, teatru proaspăt şi adevărat făcut de tineri pasionaţi, montări spectaculoase… proiecte de gaşcă… fitze… Spectatorii, obişnuiţii sălilor de teatru, aşteaptă. Nu-i vorbă, toată vara au fost şi câteva porţi deschise, cât să le ţină atenţia trează.

Cred că singura justificare a gestului critic este iubirea. Aşa cum tot iubirea trebuie să fie aşezată la temelia actului pedagogic. Nicio altă motivaţie nu trebuie să-şi facă loc în conştiinţa profesorului. Să fii cinstit şi să ai puterea de a-i spune “nu!” unui tânăr care vrea să urce pe scenă – indiferent cât ar [...]

…să faci naveta… să cunoşti toţi avocaţii, toţi ceferiştii, toţi negustorii de seminţe de pe linie… să trimiţi cereri la minister, ca să te mute mai aproape, la Titu, mai aproape, la Găeşti… mai aproape, mai aproape… la Bucureşti…[i]