Theo Herghelegiu Ca orice organism viu, şi o companie de teatru se naşte, trăieşte şi… dispare. Teatrul Inexistent s-a născut în 1998 şi a trăit până în 2011, când şi-a încheiat activitatea, ultima sa premieră („Cele 3 Roxănici”) având loc fix la aniversarea a 12 ani de existenţă, în decembrie 2010.

Mulţi, cred, ştiu chiar mai mult decât că, deşi nu s-a înscris în Partidul Comunist, Brecht a fost un adept al marxismului şi că, în 1954, cu doi ani înainte să moară, el a primit Premiul Internaţional Stalin pentru Consolidarea Păcii între Popoare. Coregraful Amir Kolben îmi spunea, cu ocazia unui interviu pe care mi l-a [...]

Nu, fireşte, că nu poate fi o întrebare retorică, ci una care caută răspunsuri. În cazul meu, ea a prins contur, în mod previzibil, din cauza realităţii din teren, care nu se potriveşte cu regulile aparent general valabile pe care credem că le detectăm, din exterior, în dinamica spectactacolelor din stagiunile bucureştene.

Încă un articol laudativ despre spectacolul “Artă” al Teatrului Bulandra nu poate fi decât o redundanţă, la aproape jumătate de an de la premieră şi după nenumăratele cronici bune scrise în acest răstimp. De la trimiteri imperative (“un spectacol de neratat”, “ce TREBUIE VIZIONAT”) – până la elogii superlative (“tot ce are mai bun teatrul [...]

“Cel dintre voi care se simte fără păcat să arunce primul piatra!” Nu judec gestul făcut de Claudiu Bleonţ săptămâna trecută la conferinţa de presă de la Arad. Nu ştiu dacă e bine că a procedat aşa sau dacă e rău. Singurul care îi poate spune adevărul este duhovnicul lui, pentru că actorul Claudiu Bleonţ [...]

Deunăzi, îmi spunea un masterand la Actorie că nu i-a plăcut deloc S-a sfârşit cum a-nceput, spectacolul lui Horaţiu Mălăele de la Naţionalul bucureştean. La fel cum mi-a fost dat să văd o mulţime de strâmbături din nas la premiera Sex on the bici – jucăria pe care studenţii doamnei Olga Tudorache i-au făcut-o cadou [...]

 „Mâna asta, cu degetele ăstea cinci, sunt eu sau este ea?” Nichita Stănescu În occidentul creştin, crucea este reprezentată simplu, sobru, avându-l răstignit pe Hristos. Pentru ortodocşi, crucea este deseori împodobită, iar Iisus mai mereu absent.  O cruce a faptelor şi a suferinţelor, pe de o parte, şi, de cealaltă parte, o cruce a învierii [...]

Criza economică este în mod inocent paradisul perversiunii. Trăim într-o ţară în care actorii de teatru şi personalul de scenă, cu atribuţii semiartistice, care presupun o anumită specializare, scapă de condamnarea la neîmplinire, sărăcie, reprofilare – care ar urma inerent, pentru supravieţuire, dacă s-ar ajunge la disponibilizări – datorită „înţelegerii” de care dau dovadă guvernanţii. [...]

Ultima dintre măsurile disperate cu care Guvernul Traian Băsescu încearcă să-şi acopere incompetenţa, cea referitoare la suprataxarea drepturilor de autor, vorbeşte şi despre dispreţul pe care guvernanţii îl au pentru actul de creaţie, pentru artişti. (www.noriimei.ro)

Procesul de transfigurare a unui text dramatic în spectacol de teatru presupune participarea în succesiune şi în comuniune a mai multor artişti şi tehnicieni. Fidel perspectivei dramaturgului, nu voi intra în controversa privind dictatura regizorului, „dreptul” acestuia de a-şi împropria şi de a stâlci opera altcuiva în numele unei presupuse performanţe artistice, al unei „noi [...]