Opinii

Theo Herghelegiu Ca orice organism viu, şi o companie de teatru se naşte, trăieşte şi… dispare. Teatrul Inexistent s-a născut în 1998 şi a trăit până în 2011, când şi-a încheiat activitatea, ultima sa premieră („Cele 3 Roxănici”) având loc fix la aniversarea a 12 ani de existenţă, în decembrie 2010. [...] Citește în continuare

Opinii

Nu, fireşte, că nu poate fi o întrebare retorică, ci una care caută răspunsuri. În cazul meu, ea a prins contur, în mod previzibil, din cauza realităţii din teren, care nu se potriveşte cu regulile aparent general valabile pe care credem că le detectăm, din exterior, în dinamica spectactacolelor din stagiunile bucureştene. [...] Citește în continuare

Opinii

Încă un articol laudativ despre spectacolul “Artă” al Teatrului Bulandra nu poate fi decât o redundanţă, la aproape jumătate de an de la premieră şi după nenumăratele cronici bune scrise în acest răstimp. De la trimiteri imperative (“un spectacol de neratat”, “ce TREBUIE VIZIONAT”) – până la elogii superlative (“tot ce are mai bun teatrul [...] Citește în continuare

Opinii

“Cel dintre voi care se simte fără păcat să arunce primul piatra!” Nu judec gestul făcut de Claudiu Bleonţ săptămâna trecută la conferinţa de presă de la Arad. Nu ştiu dacă e bine că a procedat aşa sau dacă e rău. Singurul care îi poate spune adevărul este duhovnicul lui, pentru că actorul Claudiu Bleonţ [...] Citește în continuare

Opinii

 „Mâna asta, cu degetele ăstea cinci, sunt eu sau este ea?” Nichita Stănescu În occidentul creştin, crucea este reprezentată simplu, sobru, avându-l răstignit pe Hristos. Pentru ortodocşi, crucea este deseori împodobită, iar Iisus mai mereu absent.  O cruce a faptelor şi a suferinţelor, pe de o parte, şi, de cealaltă parte, o cruce a învierii [...] Citește în continuare

Opinii, S.O.S. Teatrul

Criza economică este în mod inocent paradisul perversiunii. Trăim într-o ţară în care actorii de teatru şi personalul de scenă, cu atribuţii semiartistice, care presupun o anumită specializare, scapă de condamnarea la neîmplinire, sărăcie, reprofilare – care ar urma inerent, pentru supravieţuire, dacă s-ar ajunge la disponibilizări – datorită „înţelegerii” de care dau dovadă guvernanţii. [...] Citește în continuare

Opinii

Procesul de transfigurare a unui text dramatic în spectacol de teatru presupune participarea în succesiune şi în comuniune a mai multor artişti şi tehnicieni. Fidel perspectivei dramaturgului, nu voi intra în controversa privind dictatura regizorului, „dreptul” acestuia de a-şi împropria şi de a stâlci opera altcuiva în numele unei presupuse performanţe artistice, al unei „noi [...] Citește în continuare

Opinii

În România, oricine poate să conteste pe oricine sau orice, motivat sau nemotivat, argumentat sau mai puţin argumentat, criteriile elementare ale oricărei contestaţii nu mai au de mult timp niciun fel de importanţă. Suntem atât de adaptaţi la aceste semne de întrebare şi acuze publice, încât nici celor îndreptăţite nu le mai acordăm răgazul şi [...] Citește în continuare

Opinii

Şi va veni şi ediţia 2010 a Festivalului Naţional de Teatru la toamnă, când se culeg roadele şi se reia stagiunea. În ciuda opiniei scepticilor, istoria evenimentului a arătat că festivalul este aşteptat de publicul larg cu mai multă nerăbdare decât de breaslă. E firesc şi să fie aşa, într-un fel, şi fără îndoială că [...] Citește în continuare

Opinii

“Mă mir!” Sub acest titlu de rubrică (a cărei cititoare fidelă şi, în egală măsură, ferventă admiratoare am fost) a comentat Mircea Diaconu în paginile revistei “Cinema”, timp de vreo doi ani, probleme serioase şi problemuţe căpietoare ale vieţii noastre din vremea lui Ceauşescu. Îi cer, cu prietenie, iertare lui Mircea Diaconu că folosesc acum [...] Citește în continuare