Sonet olimpian simbolist Indignatio facitaxiiii… De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece s-acuze! Surâsul să se stingă pe veştedele buze: N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii! Eu singur!… ş-apoi chorul întreg de nouă muze! Cu glasul invidiei să croncănească corbii, Eu am să strig, felibru trufaş, urbi et orbiaxivi A [...]

Shakespeare a creat lumea în şapte zile. În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpastile sufleteşti. În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele Şi celelalte sentimente – Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei, Lui Othello şi altora, Să le stăpânească, ei şi urmaşii lor, În [...]

Văd mâna timpului cum, crudă, sfarmă bogatul preţ al vârstelor tocite, văd turnuri cum din temelii se darmă şi bronzul-sclav rugina cum l-înghite; Văd ocèanul cum îşi mână turma regatul ţărmurilor să-l devore, ţărâna scade, apa îi va urma, paguba-i spor, ori spor păgubitor e. Când am văzut schimbările aceste, splendori ce sunt lăsate să [...]

Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Şi încâlceşte părţile de vorbire. Stai pe o terasă. Singurul esti Care vede o înaltă şi pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbeşti, Abia mai descrii minunata-i plutire. Barbaţi şi femei urcş în poduri De unde te [...]

Ce noapte groasă, ce noapte grea! A bătut în fundul lumii cineva. E cineva sau, poate, mi se pare. Cine umblă fără lumină, Fără lună, fără lumânare Şi s-a lovit de plopii din grădină? Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas, Ca un suflet de pripas? Cine-i acolo? Răspunde! De unde vii şi ai [...]

După zile de somn şi nopţi cu soare el a ieşit din închisoare îmbrăcat în haine de nuntă şi joben. Avea un surâs frumos de parcă ar fi vrut să schimbe câteva cuvinte cu cineva, căci numai cuvântul poate umple vidul timpului ca apa din interiorul unui vas. Cerul în aprilie era cenuşiu ca piatra [...]

„Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?” O întrebă în şoapte într-o zi. „Din insule pierdute-n depărtare Cea mai frumoasă floare care-o fi.”   Abia se mai zăreşte-acum catargul. Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân O fată albă, alb măsoară largul, Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.   Un an întreg prin insule cu [...]

Unicul privilegiu: am rămas cu tine şi am fost fericit precum pietrele de pe maluri. N-am ştiut cine eşti. Apă, om sau cuvânt. Am stat numai cu tine mulţumit că pot privi de pe mal că pot auzi. Veghea mea peste smârcuri. Am vrut să fii o femeie şi erai pasăre am vrut să fii [...]

Primejdii dulci alcătuind sub gene, mi te iveşti istovitor de dulce cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce pe ei sărutul lutului, alene.   Te stingi încet din mine, iară sub piept loveşte-n căldărim o minge şi ziua pe trotuare se prelinge, lăsând în urmă-i iz de primăvară.   Alături de mocirlele uscate ies pomii toţi [...]

Primăvara… O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oraş, suspină un vals de fanfară. O lungă primavară de visuri şi păreri … O lungă deşertare zvoneşte împrejur, E clar şi numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O [...]