A murit de congestie pulmonară, Păpuşa madonă de ceară. Păpuşile la căpătâi s-au strâns Cu ochii ficşi, sclipind a plâns. Biserica de mucava pentru pitici Plânge cu dangăte slabe şi mici. Sicriul de carton e pregătit Pe drumul de hârtie convoiul a pornit, Cai de lemn şi dric de ciocolată, Popa cu barbă de vată. [...]

Scaunele sunt ocupate în poem nu mai e loc pentru nici un cuvânt în această noapte ne vom spune lucruri importante misterul stă să cadă, se apropie de colţul mesei cu un pocnet se desface cochilia de melc miezul negru şi lipicios ne împroaşcă pete negre pe cămaşă, pe manşete, vai, doamnă cum aţi putut [...]

Mi-e tare greu să îmi adun bucăţile de prin lume să le lipesc între ele cu salivă de zeu să învăţ din nou să merg să învăţ din nou să vorbesc despre mine să învăţ din nou să tac despre lume Mi-e tare greu să îmi adun firele de păr din China ochii de prin [...]

Sunt puternic, puternic şi tânăr, am crescut într-un sat cu zăpadă, cu păduri întoarse de-a valma, ce ajungeau până în prag, am crescut singur şi gol, cu o livadă, o puşcă de lemn şi un bunic alb cum sunt zorii lăptoşi care intrau dimineaţă de dimineaţă pe uşa deschisă până la mine în pat. Sunt [...]

O femeie bine crescută mănâncă întotdeauna doar jumătate de porţie. Şi pe aceea prefăcându-se că îndeplineşte o obligaţie. Cu un fel de greaţă politicoasă pe chip. Toate femeile de la această masă sunt bine crescute. Mânuiesc furculiţele şi cuţitele cu multă ipocrizie. Fac pauze lungi între o îmbucătură şi alta. Mişcările lor calculate par a [...]

Mă uit la tine şi mi-e târşă eşti tot atât de lipsit de voinţă ca şi mine eşti tot atât de curcă plouată eşti tot atât de umflat de energie statică mă uit la tine ca eşti deja o legumă şi n-ai nici 24 de ani citeşti poezii idioate leşinături îţi umpli tărtăcuţa mă uit [...]

Toamnă cu lună când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna când ştii ca ai mai iubit şi ai să mai iubeşti printre taxiuri nefireşti. Toamnă cu lună când cabinele de telefon scânteiază când ştii că nimic nu durează când până şi vitrinele graseiază şi vocea le tremură şi serviciile de porţelan se fac [...]

Aud ecoul vremii de parcă merg spre mări şi tot aşa de parcă vin mările spre mine, – aud tăcerea vremii de parcă intru-n zări şi tot aşa de parcă vin zări să mă încline. Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăceri e ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii, când numai faţa pietrei se-ntoarce către [...]

Prea multă culoare, muzică de fond, parfum În ce numim trecut, Prea mult pitoresc şi tânguire, O dulce milă de sine, Un iz tandru Care vrea să umple lumea. Prea mult conţinut al sinelui şi prea puţină formă a sa. Mai aspră, mai curată fie căutarea, dobândirea şi pierderea lui, Nimic nu rămână din puterea [...]

În spatele casei melancolice putem observa un buldozer care trage cu frânghii de sentimente casa în trecut. Pereţii ei de nostalgii, plafonul din regrete şi podeaua din remuşcări sunt smulse într-un trecut imemorial cu o forţă demnă de o cauză mai bună. Dar ea rămâne casa melancolică, făcută din stinghii ca un apus de soare [...]