Kushner avea 38 de ani atunci când a început cariera lui de scriitor, al cărui diptic „Îngeri în America” este considerat unul dintre cele mai importante texte dramatice ale secolului trecut.

Nu poţi privi decât în sus… Acolo unde Tanti Roz îl învaţă pe Oscar să privească. Ba chiar mai mult, să scrie câte o scrisoare în fiecare zi… 14 scrisori. Pe care Oscar-Marius Manole, purtat de mână de Tanti Roz-Oana Pellea, urcă, treaptă cu treaptă, spre Dumnezeu. Băiatul bolnav de cancer în fază terminală învaţă [...]

Sunt mulţi ani de când, urmărind ce face năstruşnica de Chris Simion, îmi imaginez un paradoxal/deloc paradoxal Icar înduhovnicit. Atinge smerită pământul cu fruntea ca să poată zbura fără aripi. Ca pescăruşul Jonathan Livingston, “adevăratul Pescăruş Jonathan care trăieşte în noi toţi” să ne înveţe kalokagathia.

Purtătorul acestui nume pe care îl ştiu dacă nu milioane, măcar sute de mii de britanici şi de cehi a ajuns la vârsta de 75 de ani. Dramaturgul atât de apreciat în Marea Britanie, iniţial ţară adoptivă şi, treptat, un fel de sferă matricială în care s-a format, în timp, o voce singulară, o voce [...]

Acum 25 de ani, l-a jucat pe cinicul, senzualul Conte de Valmont din „Legături primejdioase”, celebrul şi mult premiatul film al lui Stephen Frears. În 2012, John Malkovich, arogant şi blazat cum îl ştiu cei care-l urmăresc, se află la încă un experiment regizoral pe scenă, în cadrul unui proiect care a demerat în noiembrie [...]

Am revăzut-o recent, după ce a jucat destul de puţin pe scenele de la Bucureşti, în „Vocea umană”, de Jean Cocteau, noul spectacol al Sandei Manu de la Teatrul Metropolis. Pe 29 ianuarie, Oana Pellea a împlinit 50 de ani.

Era în anii 80 când l-am cunoscut pe Valeriu Râpeanu. Cu ocazia unei lansări de carte, fireşte, a Editurii Eminescu, al cărei director domnia sa era. Ţin minte că înainte de toate m-a impresionat ţinuta lui. De brad prietenos. Astăzi, când stăm de vorbă, nu-mi vine să cred că, în aproape 30 de ani, abia [...]

Smerenia îl face pe Valentin Uritescu să vorbească despre marii lui colegi – egali cu el – cu respect şi cu recunoştinţă, parcă, fiindcă a intrat (aşa cum a zis odată) în aceeaşi oală cu ei. Spune că în Mincinosul, jucându-l pe Pantalone, îi “ridică mingea la plasă lui Claudiu Bleonţ”. Pentru Radu Beligan sau [...]

Ai senzaţia că îşi caută cuvintele atunci când vorbeşte. Valentin Uritescu nu se exprimă fluent şi graţios. Efortul de a găsi rostul cel adevărat al spusei sale e vizibil pentru interlocutor. Celor înduhovniciţi li se întâmplă asemenea. Pentru că gândul lor are stavilă închiderea buzelor care păstrează tăcerea cea de aur. Aş!, ar zice regăţeanul, [...]

Îmi place să cred că personajul care îl defineşte pe Ştefan Radof, de aproape 20 de ani încoace, este Spirache, cel din Titanic vals montat de Dinu Cernescu în 2002, la Teatrul “C.I.Nottara”. Actor şi personaj, imaginea omului care rămâne frumos. Frumos, oricare i-ar fi povestea. Şi pentru că povestea i-a fost scrisă de ceilalţi, [...]