Ion Lucian a murit în seara de 31 martie, la Spitalul Floreasca din Bucureşti. Pe 22 aprilie ar fi împlinit 88 de ani. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Franţa şi Societar de Onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 2004, francezii i-au oferit titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al legiunii de Onoare, [...]

Pe 30 martie 1989, Nicolae Steinhardt a murit într-un spital de lângă Baia Mare, la vârsta de 77 de ani. În acest an, pe 29 iulie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui. Cum 2012 este şi Anul Caragiale, care murea la Berlin chiar în anul în care Steinhardt se năştea într-o comună [...]

La 71 de ani, regizorul Tudor Mărăscu a încetat din viaţă pe 22 ianuarie. A fost înmormântat săptămâna trecută, în aceeaşi zi în care a fost condus pe ultimul drum şi colegul său de breaslă, actorul Emil Hossu. Deşi urmele trecerii prin lume ale artistului Tudor Mărăscu sunt multe, ziarele şi canalele de televiziune s-au [...]

O siluetă care, întotdeauna, ştie să-i facă loc şi celuilalt. Privire limpede şi caldă, directă, a celor cu sufletul curat. Voce de catifea, blândă, care te convinge să faci binele. Gesturi sigure, ale celui care îşi cunoaşte locul. O personalitate puternică. Un om care are rostul lui. Şi nu abdică. Emil Hossu. 

În zilele astea de tihnă, privind pe fereastră fără vreo ţintă, m-am întors la anii copilăriei, ai adolescenţei şi tinereţii mele – am şansa de a mă fi întors în casa în care familia mea s-a mutat pe când aveam şase ani. Cu fruntea lipită de geam, l-am văzut în amintire pe Cornel Vulpe. Locuia [...]

Toca, “Too Old To Rock’n’Roll: Too Young To Die” Cosmin Ardeleanu Am fost foarte apropiat de Toca, într-o vreme. Cînd Dana Ionescu m-a rugat să-mi amintesc cîte ceva despre el, înaintea gîndurilor de genul “de ce m-aş apuca să scriu tocmai eu despre Toca” sau “ce-o zice cine o citi-o, despre scrisoarea asta”, a fost [...]

Mihai Bisericanu, care a jucat în ultimul spectacol montat de Liviu Ciulei în România, şi arhitectul Romeo Belea, care coordonează proiectul de resconstrucţie a clădirii Naţionalului bucureştean, îşi amintesc un profesionist desăvârşit, discret, îndârjit.

Mai mult decât un regizor, mai mult decât un scenograf, mai mult decât un actor, cu Liviu Ciulei am pierdut o personalitate de sorginte renascentistă.

Pe 16 octombrie 2002 se stingea din viaţa unul dintre puţinii istorici de teatru din România, totodată un pedagog care a petrecut decenii întregi printre studenţii de la ATF, împărţindu-şi timpul între sala de curs şi bibliotecă, între un prezent care nu se lasă niciodată descifrat şi un trecut liniştitor, viu şi niciodată plictisitor.

La Naţionalul bucureştean se repetă “Capul de răţoi”. Asta chiar e o ştire. Am şi uitat de când n-am mai văzut un spectacol cu o piesă scrisă de George Ciprian. Păcat, pentru că este incredibil de actual. Licenţiat în litere, în 1907 va absolvi şi Conservatorul de Artă Dramatică la clasa lui Nottara. Cariera sa [...]