Acum se trăieşte supraaglomerat şi se dă zi de zi lupta pentru supravieţuire. Salariile în teatru sunt foarte mici. Dacă nu mai faci altceva şi trăieşti din leafă, este umilitor.

Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, scenograful Puiu Antemir…

Poştaşul, pompierul, soţia şi fiica pompierului, maiorul, toate sunt personaje tip, prinse într-o poveste, care însă, în finalul spectacolului lui Victor Ioan Frunză, evadează din ea şi intră în realitate.

„Căsătoria”, în varianta scenică a regizorului Tufan Imamutdinov, de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, este o poveste transbordată în lumea noastră, în decoruri familiare, de început de secol 21, în costume familiare, pe ideea „toate-s vechi şi nouă toate”.

Am revăzut-o recent, după ce a jucat destul de puţin pe scenele de la Bucureşti, în „Vocea umană”, de Jean Cocteau, noul spectacol al Sandei Manu de la Teatrul Metropolis. Pe 29 ianuarie, Oana Pellea a împlinit 50 de ani.

Nu cred că există artist mare fără să aibă generozitate. Fără asta n-ai ce căuta. Poţi să ai talent, poţi să ai orice, dar teatru fără generozitate nu există. Ori te usuci, ori te înrăieşti…

Victor Ioan Frunză pune în scenă piesa subintitulată „pseudo-Moliere”, la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc, într-o cheie în care alege să meargă mai degrabă pe latura comică a textului…

„Capra cu trei iezi” a fost scos dintre copertele unei cărţi al cărei farmec rămâne azi din ce în ce mai ascuns şi montat în rama unui „experiment gastronomic”, un experiment scos la rampă săptămâna trecută…

În „Ultima zi a tinereţii”, Kordonsky operează în permanenţă cu două planuri – două maluri – pe care le face să se întâlnească în mijlocul pârâului care străbate scena…

Într-un spaţiu intim, dominat de un albastru nocturn, un albastru de vis, presărat naiv cu stele numai bune să le dea întâmplărilor un aer de binevenită irealitate, scoţându-le în afara timpului cronologic…