Ce nu-mi place mie la spectatorul român este că e mult prea „drăguţ”. Aplaudă şi când nu-i place, el aplaudă „efortul”. Nu e normal să reacţioneze cu o atitudine de genul „lasă, au muncit şi ei”…

Postat de Dana Ionescu, in 16 January 2012
Ce nu-mi place mie la spectatorul român este că e mult prea „drăguţ”. Aplaudă şi când nu-i place, el aplaudă „efortul”. Nu e normal să reacţioneze cu o atitudine de genul „lasă, au muncit şi ei”…

Postat de Yorick, in 16 January 2012
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, actorul Dragoş Huluba…

Postat de Monica Andronescu, in 16 January 2012
Piesa lui Neil Simon, „Biloxi Blues”, este unul dintre textele îndrăgite pe scenele româneşti, în primul rând pentru că oferă partituri generoase pentru actori.

Postat de Dana Ionescu, in 16 January 2012
Despre lipsa de legături, despre lipsa de comunicare reală şi despre alte lipsuri vorbeşte convingător spectacolul „Grădinile groazei”, montat recent la Teatrul Odeon de Alexandra Penciuc şi Mariana Cămărăşan…

Postat de Dana Ionescu, in 09 January 2012
Am văzut de curând „Serpico”, cu Al Pacino. E acolo o replică ce spune că „faima e cel mai ruşinos şi mai mare păcat.” De ce? Pentru că Dumnezeu ştie cine eşti. Aşa că, deşi joc la Odeon şi am „succes”, sunt un nimeni, un peştişor într-un ocean imens…

Postat de Yorick, in 09 January 2012
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust”. Astăzi, actriţa Nicoleta Lefter.

Postat de Monica Andronescu, in 09 January 2012
Robert Woodruff mizează pe o mare disponibilitate de a experimenta şi de „a fi împreună pe scenă“ pe care o au actorii de la Teatrul Maghiar şi, de asemenea, pe o combinaţie interesantă între teatru şi film, pe care o exploatează din plin.

Postat de Maria Zarnescu, in 09 January 2012
Precursor al Suprarealismului şi al Teatrului Absurdului, “Ubu Rege” este primul dintr-o serie de trei texte în care Jarry satirizează nemilos puterea, lăcomia şi pe exponenţii lor – mai mari sau mai mici, mai importanţi sau deloc.

Postat de Monica Andronescu, in 09 January 2012
Un caz interesant este cel al montării mult aşteptate, „Însemnările unui necunoscut“, după F.M. Dostoievski, în regia lui Alexandru Darie, de la Sala Toma Caragiu.

Postat de Monica Andronescu, in 19 December 2011
Regia românească cuprinde maximum zece regizori în ochii cărora să te poţi uita şi să zici, „dom’le, eu după ochii ăştia mă duc până în pânzele albe”. Pentru că regizorii sunt şovăielnici, aparţin unor momente, nu au o continuitate a demersului lor…