Poezia de luni

Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an…   Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Umbrit eram, iată, de glezna cuiva care mult mai puternic prin toate pășea; astfel oricât de tânăr, cu oricâtă pripeală, orice drum băteam a doua oară; dus undeva să spun că iubesc văd că iubita mi-a fost trezită-nainte; caut un lup să-l fac frate frățesc și-l găsesc însemnat de alt dinte; vreau să-ncalec un cal [...] Citește în continuare

Poezia de luni

este foarte mare mai mare decât jumătatea neluminată a lumii cap de tâmpit şi încâlcit e vina mea şi a lipsei de lumină ar trebui să-l tai pentru câtva timp (mai zice soacra că suntem nebuni) măcar până la primăvară ca să mă pot odihni crede-mă cap de povară nu-l mai pot duce, mă plâng [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Aflu, uimit, despre mine, că sunt apărut pe pământ din motiv de pământ; atât de ciudat şi de crud mi se pare că-ndată visez că sunt fund de căldare că sunt roată de moară, sau cui, sau ostreţ, că sunt scaun sau masă, sau sculă de preţ, că sunt ceas, ochelar, buzunar sau cuţit, că-s [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Bun, dar cu noi cum rămâne? Ei au fost mari, tragici, sfinți… Ei au mâncat pâine, părinților noștri le-au fost părinți.   Dar noi, dar cu noi?… Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, au murit și s-au nemurit.   Noi trăim, cu noi cum rămâne? S-a hotărât ceva? S-a [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Printre exodurile mele exista și una Zenobia supranumită refuzul falsei conștiine pe o șosea cânta purta baticuri ne adoram știa două-trei cuvinte mai scurte într-o limbă necunoscută eu treceam singur ca orice fihință umană o adoram mă făceam că nici n-o observ îi dădeam târcoale într-un camion de transport ghemuit printre prelate și busturi de [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Camera mea fără ferestre camera mea fără ușă camera mea fără lampă și fără sobă, camera mea fără masă și fără solniță camera mea fără pomieră și fără tapete camera mea fără scrumieră și fără dantele camera mea fără lavandă și fără mănuși   camera mea fără fântâni subterane   camera mea fără surâsul tău [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Mamă, la oraş e foarte bine! Geme cartierul de poeţi! Toţi sunt trişti şi palizi ca şi mine Şi se-ncoronează când sunt beţi. La oraş, cea mai grozavă-i noaptea! Mergi întruna, străzile-s pustii, Uite-aşa ajungi să nu mai ştii Dacă scrii? Sau ea te scrie, cartea. Dacă ai noroc, faci rost precis De o altă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Prințesa mea e o femeie oarecare, Are sânii căzuți și fundul cam mare, Îmi spune „ești leneș, nimic nu te interesează”, Îmi zice „se vede că nu îți pasă, Nu-ți pasă”.   Eu îi cânt într-o limbă pe loc inventată, O mângâi pe gât și-i spun că e minunată, Ea îmi zice „lasă-mă, lasă-mă, mai [...] Citește în continuare