Poezia de luni

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine… Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert – E vechi păcatul Și nu ești prima vinovată!…   În cinstea ta, Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, În pat ți-am presărat garoafe Și maci – Tot [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei, Orașul adoarme troienit. Mult mai târziu de miezul nopții sunt orele trecute… În haosul vieții nici noi nu ne-am găsit… O, vino, cel puțin, acum, prin forțele necunoscute; – Să viu ? – Oh! mi-i frică… – Vezi! – Hai! – Am venit. – Unde? -Lângă tine. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Învelișul tău Ca o pasăre în cuibul inimii În râuri de sânge te scalzi Și zbori prin vârful degetelor mele   Când pleci Corpul regăsește infinita lui greutate Și peisajul deschis beant Înseamnă lipsa ta   Cu mâini adânci ca niște panere Mă scoți din oceanul somnului Și capul îmi sună ca o scoică   [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Și încâlcește părțile de vorbire. Stai pe o terasă. Singurul ești Care vede o înaltă și pustie clădire Coborând din ceruri. Abia mai vorbești, Abia mai descrii minunata-i plutire.   Barbați și femei urcă în poduri De unde [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fereastra ochilor tăi îmi e necesară Ca uitatul pe fereastră.   Dacă nu mă uit o zi Pe fereastră, Casele, pomii din jur, Se trag înapoi.   Dacă nu mă uit Două zile, Toată lumea mea Trece dincolo de soare.   Atunci nu-mi mai rămâne Decât să m-arunc pe fereastră A treia zi, Încercând s-o [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Trenul urcă ușor, în timp ce noi contestăm metafizica. În compartiment intră un bătrân. Scoate pălăria de paie, lasă în jur un cerc de lumină, desface un pui întreg din hârtia ca pergamentul, ne-ndeamnă să-nfulecăm. Un timp e tăcere. http://www.cialisgeneriquefr24.com/cialis-abu-dhabi/ Doar când învelește oasele toate la loc, grijuliu, cu o minerală răbdare, se-aude un foșnet. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

1.Palmele Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit. Sunt bătături mai trainice pe ele. Metalul ce durea la început Le-a întărit, topindu-li-se-n piele. Ele îmi cer mai multă încordare Şi cer gândirii proaspăt înţeles. Cerinţa lor e mult mai hotărâtă Când fruntea grea mi-o sprijină ades.   Încep să bag de seamă, în sfârşit, Că multe [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Pornesc în mine în exil, Tu ești patria mea De care nu mai pot să mă apropii, Tu ești țara în care m-am născut Și am învățat să vorbesc, Numai pe tine te cunosc în lume. Prin ochii tăi am înotat de-atâtea ori Ieșind pe mal cu trupul tot albastru. De-atâtea ori am navigat prin [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Mă curenta privirea ta întâmplătoare. Frunza tristeții de pe chip deodată mi-o smulgeai, și stam în soare, cu chipul nemișcat și-ndrăgostit. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, somnul cu vise mi-l smulgea. O, și lăsa deasupra mea, în soare doar ramuri de copaci și păsări rotitoare. Mă curenta privirea ta întâmplătoare, și totul devenea în jurul [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Dar iezerele unul lângă altul sute, Când râd arhipelagurile lumii mute? Geyserii lungi lumina descompun Ca munţii de cristal şi alaun.   Iradiază sorii albi, de-odată patru, Terasele de ape vii în amfiteatru… Grădinile Semiramidei, lateral Din răsărit pân’ la apus, în sus de val.   Azvârl orgile planetei jerbe grele De imnuri spre spiralele [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Atât de obosiți picăm unul în brațele altuia Sprijinindu-ne în buze, În vârful cuvintelor de dragoste, Îmbrăcat în buzele tale spuneam, Cuvintele mele îmbrăcate în buzele tale Ca o defilare de regine, cu hlamide de purpură. Oboseala asta mă odihnește Sfârșeala înseamnă aproape un început, Am nervi tari, cremene, Scapără una două, sar scântei Ce-ar [...] Citește în continuare