Portret

„Mână birjar” şi du-mă „În Arhanghel”, „Vara”, pe „Note de primăvară”, într-un „Car cu flori”, pentru că „Mi-e dor de ea”. Şi „Dorul călător”, face ca „Reîntoarcerea”, precum „Albatrosul ucis”,  să răscolească în „Calvarul unei inime pribegi”.          „Ce-ar fi” fost dacă „Sara pe deal”, „Când eram mai tânăr”, iar tu, „De-abia plecaseşi”, „Mărie, Mărie”,  „La [...] Citește în continuare

Portret

Nu poţi privi decât în sus… Acolo unde Tanti Roz îl învaţă pe Oscar să privească. Ba chiar mai mult, să scrie câte o scrisoare în fiecare zi… 14 scrisori. Pe care Oscar-Marius Manole, purtat de mână de Tanti Roz-Oana Pellea, urcă, treaptă cu treaptă, spre Dumnezeu. Băiatul bolnav de cancer în fază terminală învaţă [...] Citește în continuare

Portret

Sunt mulţi ani de când, urmărind ce face năstruşnica de Chris Simion, îmi imaginez un paradoxal/deloc paradoxal Icar înduhovnicit. Atinge smerită pământul cu fruntea ca să poată zbura fără aripi. Ca pescăruşul Jonathan Livingston, “adevăratul Pescăruş Jonathan care trăieşte în noi toţi” să ne înveţe kalokagathia. [...] Citește în continuare

Portret

Purtătorul acestui nume pe care îl ştiu dacă nu milioane, măcar sute de mii de britanici şi de cehi a ajuns la vârsta de 75 de ani. Dramaturgul atât de apreciat în Marea Britanie, iniţial ţară adoptivă şi, treptat, un fel de sferă matricială în care s-a format, în timp, o voce singulară, o voce [...] Citește în continuare

Portret

Ai senzaţia că îşi caută cuvintele atunci când vorbeşte. Valentin Uritescu nu se exprimă fluent şi graţios. Efortul de a găsi rostul cel adevărat al spusei sale e vizibil pentru interlocutor. Celor înduhovniciţi li se întâmplă asemenea. Pentru că gândul lor are stavilă închiderea buzelor care păstrează tăcerea cea de aur. Aş!, ar zice regăţeanul, [...] Citește în continuare

Portret

Ştefan Radof este, pentru mine, actorul care, în fiecare spectacol, primeşte rolul de structură de rezistenţă. L-am văzut jucând la Teatrul “C.I.Nottara”. Alături de celălalt Ştefan – Ştefan Iordache. Evenimentul care depune mărturie pentru calitatea de necontestat a artistului este, pentru mine, Viziuni flamande, un spectacol coupé Michel de Ghelderode, care a avut premiera în [...] Citește în continuare

Portret

Curat cu inima. Aşa l-am văzut eu pe Ion al Năpastei. Demn de milă creştinească şi de iubire frăţească. Aşa am devenit curioasă şi am vrut să-l cunosc pe regizorul Alexa Visarion, să-i văd spectacolele. Cine este regizorul, mi-am zis, care îl înţelege atât de bine pe acest oropsit al soartei, încât să-i insufle Ancăi [...] Citește în continuare

Portret

Şi-acum zâmbesc a drag la amintirea acelei după-amieze de vară când puneam, cu Tora, ţara la cale. Era la începutul anilor ’90, ne vedeam încă foarte tinere şi voiam să  construim un complex pentru artiştii în vârstă. Un fel de campus-nadir. Cred că amândouă eram, chiar după decenii, sub influenţa magnificului spectacol “Gin Rummy” de [...] Citește în continuare