Regizorul şi-a câştigat în secolul XX o poziţie predominantă în teatru, asumându-şi o funcţie ce aparţinea inițial autorului, actorului principal sau directorului de scenă [...] Primul regizor în sensul modern al cuvântului a fost Georg II, duce de Saxe-Meiningen.

Istoria şi teatrul se repetă mereu. Protagoniştii lor nu sunt niciodată aceiaşi, dar sunt adesea, la fel. Criza economică în care se zbate România diferă prin proporţii de Marea Criză din 1930. Dar manifestările şi efectele ei sunt aceleaşi…

În studiul său „Metateatru: O nouă perspectivă asupra formei dramatice”, Lionel Abel concluziona că Occidentul nu a mai produs tragedii pentru că personajele teatrului său au „conştiinţă de sine”, iar metateatrul a luat locul nevoii de tragic a Antichităţii. „După cum ştie oricine, nu a existat nici o tragedie creştină, vorbind în sens strict, pentru [...]

Dilema tragediei moderne, consideră George Steiner, este că „atât creştinismul, cât şi marxismul au filosofii antitragice”. Şi, până la un punct, teoria lui nici nu poate fi contrazisă. Evident că, acolo unde acţionează o concepţie materialistă despre viaţă, cum e cazul marxismului, care promite Raiul pe pământ, tragicul nu-şi găseşte locul. „Destinul lui Lear nu [...]

Am sosit la Paris pe 31 decembrie 1973, după ce epoca orientalizantă a hipioţilor apusese, într-un moment în care interesul pentru culturile celuilalt nu însemna idealizarea acestora, transformarea lor în culturi paradiziace şi fantasme utopice. Iată perioada în care am început să citesc scrieri de teatru şi de filosofie chineze şi japoneze. Printr-un fericit hazard, [...]

În 1897, când îi este reprezentată pentru prima dată melodrama „Ucenicul diavolului”, irlandezul George Bernard Shaw lupta deja de mai bine de 20 de ani împotriva mentalităţii şi a tabuurilor impuse de societatea victoriană. Textele sale urmăresc construirea unei societăţi a „omului nou”, creat „în laborator” din gândire şi din voinţă, acea voinţă schopenhaueriană, care, [...]

S-a vorbit mult despre intruziunea realităţii în artă, afirmându-se că ar fi distrus încet şi sigur tragicul. „Spovedanie la Tanacu” este una dintre creaţiile de pe scena românească ale regizorului Andrei Şerban, care porneşte de la cele două romane jurnalistice publicate de Tatiana Niculescu Bran, „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea judecătorilor”, în anii ce au [...]

“O cârciumă cu firma Trandafirul şi Coroana în nord-estul Londrei, cartier sărăcăcios. Este sfârşitul unei zile de toamnă. – Scena se petrece la bar.” Sunt primele indicaţii ale autorului. În acest cadru fix se va desfăşura întrg spectacolul. În scenă intră, pe rând, cele şapte personaje – al optulea se află deja la bar: este [...]

În România anilor 2000, după euforia ce a urmat Revoluţiei din 1989, s-a instalat un fenomen pe care l-am putea numi al despiritualizării, al de-profundizării, ce a acaparat toate structurile. Un fel de somn al raţiunii şi al simţirii pare să fi cuprins întreaga societate, incapabilă să mai deosebească ceea ce e viu de ceea [...]

Jerzy Stuhr, unul dintre cei mai populari oameni de teatru şi film din Polonia, a montat anul trecut în Italia “Emigranţii” (II) lui Mrożek. Premiera a avut loc pe 23 octombrie 2009, la 33 de ani de la spectacolul semnat de Andrzej Wajda la Teatrul Vechi din Cracovia. O spun doar spre aducere aminte. Aşa [...]