Dedic acest articol doamnei profesoare Elisabeta Munteanu Fie că vremurile o cereau, fie că stelele sub care s-a născut i-au fost aparte, cariera Eufrosinei Popescu a stat sub semnul premierelor. Studiul de faţă nu îşi propune nicidecum a monografia viaţa unei reputate artiste a veacului al XIX-lea, ci doar a puncta acele momente care îi [...]

Când Gianina Cărbunariu a scris şi a pus în scenă, pe la sfârşitul lui 2003, „Stop the Tempo”, în România lucrurile începeau să se mişte într-o altă direcţie. Traumele comunismului, începuseră să se estompeze şi mirajul capitalismului să le ia locul. O întreagă generaţie, prea puţin familiară cu realităţile dinainte de Revoluţie, s-a trezit aruncată [...]

Chiar dacă afirmaţia lui W. Kaufmann, conform căreia „În nici o limbă nu există un cuvânt pentru „tragic”, exceptând măsura în care cuvântul grecesc, inventat către sfârşitul secolului al VI-lea la Atena, a fost preluat şi adaptat” nu reprezintă neapărat un argument pentru teza că experienţa tragică începe şi se sfârşeşte în Grecia antică, ea [...]

Regizorul şi-a câştigat în secolul XX o poziţie predominantă în teatru, asumându-şi o funcţie ce aparţinea inițial autorului, actorului principal sau directorului de scenă [...] Primul regizor în sensul modern al cuvântului a fost Georg II, duce de Saxe-Meiningen.

Istoria şi teatrul se repetă mereu. Protagoniştii lor nu sunt niciodată aceiaşi, dar sunt adesea, la fel. Criza economică în care se zbate România diferă prin proporţii de Marea Criză din 1930. Dar manifestările şi efectele ei sunt aceleaşi…

În studiul său „Metateatru: O nouă perspectivă asupra formei dramatice”, Lionel Abel concluziona că Occidentul nu a mai produs tragedii pentru că personajele teatrului său au „conştiinţă de sine”, iar metateatrul a luat locul nevoii de tragic a Antichităţii. „După cum ştie oricine, nu a existat nici o tragedie creştină, vorbind în sens strict, pentru [...]

Dilema tragediei moderne, consideră George Steiner, este că „atât creştinismul, cât şi marxismul au filosofii antitragice”. Şi, până la un punct, teoria lui nici nu poate fi contrazisă. Evident că, acolo unde acţionează o concepţie materialistă despre viaţă, cum e cazul marxismului, care promite Raiul pe pământ, tragicul nu-şi găseşte locul. „Destinul lui Lear nu [...]

Am sosit la Paris pe 31 decembrie 1973, după ce epoca orientalizantă a hipioţilor apusese, într-un moment în care interesul pentru culturile celuilalt nu însemna idealizarea acestora, transformarea lor în culturi paradiziace şi fantasme utopice. Iată perioada în care am început să citesc scrieri de teatru şi de filosofie chineze şi japoneze. Printr-un fericit hazard, [...]

În 1897, când îi este reprezentată pentru prima dată melodrama „Ucenicul diavolului”, irlandezul George Bernard Shaw lupta deja de mai bine de 20 de ani împotriva mentalităţii şi a tabuurilor impuse de societatea victoriană. Textele sale urmăresc construirea unei societăţi a „omului nou”, creat „în laborator” din gândire şi din voinţă, acea voinţă schopenhaueriană, care, [...]

S-a vorbit mult despre intruziunea realităţii în artă, afirmându-se că ar fi distrus încet şi sigur tragicul. „Spovedanie la Tanacu” este una dintre creaţiile de pe scena românească ale regizorului Andrei Şerban, care porneşte de la cele două romane jurnalistice publicate de Tatiana Niculescu Bran, „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea judecătorilor”, în anii ce au [...]