Cine vorbeşte şi despre ce?

Vă spunem eu, acum mai bine de un an, că n-am habar cine e sau cine ar putea fi Dieter Topp, autorul care semenează în stil inconfundabil în www.artactmagazin.ro. Şi nici nu m-am luminat între timp, nu în sensul că n-am descoperit persoana în carne şi oase, eul biografic, cum s-ar spune în teoria literaturii sau estetică, fiindcă respectivul eu nu mă priveşte câtuşi de puţin. Am citit credincios, fiindcă îmi place la nebunie să râd, producţiunile gazetăreşti ale auctorelui cu pricina, dar n-am izbutit să aflu un lucru care-ar trebui să fie simplu ca bună ziua: de pe ce poziţie scrie Dieter Topp? Gazetar amator? Jurnalist cultural? Manager cultural afiliat Naţionalului timişorean? PR? Artist despre care noi, cei din spaţiul mioritic, nu reuşim să descoperim nimic? Sau – Doamne fereşte! – cronicar de teatru, care e cu totul altceva decât critic de teatru?

Imagine realizată de Adriana Grand

Cert este că Dieter Topp îşi păstrează identitatea învăluită în mister şi nu doreşte sau nu consideră c-ar fi common sense să ne scoată din ceaţă şi să ne zică şi nouă de pe ce poziţii vorbeşte. Cel mai recent articol comis în publicaţia menţionată (http://www.artactmagazine.ro/axa-teatrala-europeana-romania-germania.html) confirmă ambiguitatea întreţinută de autor. N-am de gând să caut beţe în roate şi nici nu voi a vă jigni inteligenţa cu laconice comentarii despre afurisita de virgulă care se aşază des între subiect şi predicat, cu grafii stâlcite de genul „new-commer-i”, cu nonsensuri ca „plagiat intelectual”. Aiestea sunt detalii şi, dacă le invoc, ziceţi că sunt un răuvoitor măcinat de invidie că n-am şi eu asemenea detalii în care să se ascundă diavolul, cum bine ne-a avertizat unul mult mai isteţ decât noi.

Am de gând să atrag atenţia Domniilor Voastre asupra discursului care se vrea persuasiv, dar nu este, şi asupra unei duplicităţi, poate nevoite, care nu face niciun bine nimănui, nici măcar celui care o îmbrăţişează cu atâta convingere. Dieter Topp are tot dreptul să tămâieze festivalul dramaturgiei româneşti de la Timişoara, un eveniment necesar, cu multe componente interesante. E moral, e legal şi, teoretic, nu îngraşă. Festivalului însă i-ar face mai bine ca slujitorul lui, care ne bagă-n ceaţă iremediabil pe la mijlocul articolului, spunându-ne hodoronc-tronc „Aici să-mi fie permis să mă retrag din poziţia celui care relatează de la faţa locului, pentru a scrie câteva impresii subiective despre spectacolele care m-au atins cel mai mult” –  chiar să facă ce zice că face: să relateze de la faţa locului într-un comentariu coerent. Însă autorul preferă să facă legătura halucinantă expusă în titlul „Axa teatrală europeană România-Germania”, legătură care există numai în viziunea sa, pe care noi, cititorii cu un număr mediu de neuroni şi sinapse, nu prea o descâlcim. Dacă raţionăm logic, reiese că spectacolul de teatru contemporan din zona independentă (folosit în sensul tipologic, nu cronologic, al termenului) este univoc, reprezintă un gen exclusiv, nu inclusiv, cum este fenomenul în realitate. Or, spectacolul contemporan de la noi este foarte interesat, fără îndoială, de tematicile sociale, cum se exprimă Dieter Topp, dar implică, din fericire, şi puţină diversitate. Aceeaşi diversitate e vizibilă, tot din fericire, şi la nivel stilistic etc. Dar passons.

După precizarea cu pricina, care m-a pierdut, citesc eu câteva consideraţiuni despre felurite spectacole, panseuri şi impresiuni care sar de la una la alta, şi „comentariul” se încheie cu o declaraţie neexplicată a dramaturgului Peca Ştefan. După care Dieter Topp, ca un profesionist (în ce domeniu mi-e cu neputinţă să-mi dau seama, probabil c-am pierdut mult din ascuţimea minţii) ce se respectă şi spune adevărul, mărturiseşte, înainte de a pune punctul final: „Nereuşind să stau la festival mai mult de câteva zile, n-am reuşit să văd multe dintre spectacole.” Întrebările ar fi, neîndoios aceleaşi: Cine vorbeşte aici şi despre ce?

Print

2 Comentarii

  1. Teodor Iorgulescu 23/05/2011
  2. mahalia 23/05/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.