De ce Academia Itinerantă Andrei Șerban?

A trecut un an de la ultima Academie Itinerantă Andrei Șerban, care s-a întâmplat la Mogoșoaia. Politica românească, urâtă și murdară, și-a băgat însă nasul și a distrus unul dintre cele mai importante proiecte nu doar din lumea teatrală, ci din cultura ultimilor mulți ani în România. Un tip de proiect/ școală/ atelier de cercetare, cu un impact extraordinar asupra participanților, acel gen de experiență care se trăiește o dată în viață.

Odată cu schimbările de la nivelul conducerii ICR de vara trecută a murit și Academia lui Andrei Șerban. Importantă în acest context nu e mocirla din viața politică, în care se scaldă laolaltă dosare de Securitate, plagiate, impostură, bani spălați și fonduri dirijate unde trebuie, important e faptul că toate astea, oricât am fugi de ele, dau buzna peste noi. Iar zilele astea mi-am dat seama că a trecut un an de când repetam moartea lui „Iulius Cezar” pe treptele Palatului de la Mogoșoaia și că venirea (și, între timp, plecarea) lui Andrei Marga de la conducerea ICR au făcut imposibilă această experiență, punând în loc fonduri pentru cine știe ce festival de folclor (neautentic, firește) din cine știe ce orășel bulgăresc și multe altele asemenea.

Academia lui Andrei Șerban nu era un workshop în sensul obișnuit al cuvântului, era o mică școală de viață și de teatru, concentrată într-o săptămână, și care, așa cum au spus-o mulți dintre participanți, însemna mai mult decât trei ani de facultate. Desigur, câștigurile unui astfel de atelier nu sunt răsunătoare, nu le poți trece în caietul de „realizări mărețe”, dar pe termen lung mută munții. Am spus-o anul trecut, la cald, imediat după Mogoșoaia, și am s-o spun și acum, la un an distanță: momentele de teatru descoperite şi trăite în două zile la Mogoşoaia au fost, cu siguranţă, mai puternice decât zeci de spectacole repetate luni întregi în marile teatre…

De ce e important ca Academia Itinerantă să nu moară? Pentru că teatrul înseamnă și altceva decât spectacol. Pentru că teatrul înseamnă și cercetare, înseamnă și altceva decât divertisment, iar participanții la atelier, cei mai mulți tineri, proaspăt absolvenți, aveau șansa de a duce cu ei un alt tip de mesaj, de a crea mici focare în lumea noastră teatrală adesea prăfuită și pe pilot automat, pentru că punea dinamită și dădea foc, pentru că oferea o șansă unică de a descoperi și a te descoperi și pentru că reașeza teatrul pe o altă bază.

În cultura română era un fapt unic, pe care jocurile de culise din politica românească l-au distrus. Așa cum au distrus mai tot ce ține de cultură în ultimii ani. E un fapt vizibil cu ochiul liber și deloc secret, e un fapt vizibil ce „valori” se promovează și pentru ce tip de proiecte se găsesc bani.

Ce s-ar putea face pentru ca ea să existe din nou? În niciun caz o petiție pe Internet. Nu va duce nicăieri, așa cum n-a dus nicăieri nici la înmormântarea TVR Cultural.

Momente de la Mogoșoaia… un posibil răspuns la întrebarea „De ce Academia Itinerantă Andrei Șerban”: Caliban răsărind în labrintul de trandafiri din faţa palatului şi plecând înot în apele lacului. Romeo şi Julieta îmbrăţişându-se peste mormintele de la cavoul familiei Bibescu. Richard al III-lea murind sub o lespede de lemn, în beciul palatului. Iulius Cezar intrând triumfător în bătaia tobelor, sub petale de trandafiri, pe poarta cea mare şi mergând să moară pe treptele de la intrarea principală. Hamlet rătăcind la lumina lumânărilor, în căutarea duhului care-i vorbeşte dintre zidurile reci ale pivniţei. Copacii din pădure plini de scrisori de dragoste, pe care Rosalinda le citeşte amuzată. Hamlet săpându-şi groapa printre aceiaşi copaci şi duelându-se cu Laertes în faţa unei regine care-şi înghite cupa cu otravă: un pumn de pământ… Titania şi Oberon coborâţi direct în casa de oaspeţi, la masa de prânz, iubindu-se şi urându-se la fel ca muritorii. Titania şi Oberon urcaţi pe acoperişul depozitului din faţa lacului şi manevrând cu infinită cruzime destinele muritorilor închişi în spatele plasei de fier de dedesubt. Romeo vorbindu-i Julietei, care stă sus, la „balcon“, în turnul de la intrare. Viola ieşind din apele lacului Mogoşoaia la apusul soarelui…