De ce Yorick studenţesc?

Timp de trei zile, vineri, sâmbătă şi duminică, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, s-a desfăşurat festivalul „Uşi deschise”, o manifestare ajunsă la cea de-a XVI-a ediţie (încheiată deja…), un eveniment (cum altfel să-i spun?) care le permite studenţilor de la toate secţiile universităţii să fie pentru prima dată în prim-plan. Pentru cei mai mulţi dintre ei este primul contact cu publicul, prima dată când arată ce şi la ce lucrează.

Exerciţii de actorie de la anul I şi până la master, exerciţii de regie şi scenografie. Felul cum ele se materializează în spectacole spre finalul facultăţii, felul cum fiecare dintre studenţi îşi caută armele, vocea şi direcţia. Felul cum evoluează sau nu, cum încep să se înţeleagă (sau nu) pe sine, să se descopere să comunice şi să înţeleagă, toate fac parte din lumea, de obicei închisă, a „studenţilor la teatru”, care, iată!, timp de trei zile se deschide. Şi îi lasă pe toţi cei interesaţi – de obicei aspiranţii la un loc de student în cadrul aceleiaşi universităţi – să vadă cam ce se întâmplă în sălile de clasă, de la mici produse finite, unele mai îndrăzneţe, altele mai cuminţi, până la exerciţii expuse curajos.

Ce-i atrage pe tinerii liceeni spre lumea artistică este pe de o parte de înţeles – există un miraj al scenei, care nu va dispărea poate niciodată –, pe de altă parte de neînţeles, pentru că lumea teatrului şi a filmului sunt aproape suprasaturate şi greu permisive. Dar asta este o discuţie despre „vise amputate”, cum frumos spunea Nicolae Mărgineanu în interviul acordat în acest număr al revistei noastre şi, în acest moment, cu „Uşile deschise” vom rămâne doar la prima parte, la vise…

Organizat de secţia Teatrologie a Facultăţii de teatru (anii 1 şi 2), festivalul le oferă celor care au curiozitatea să treacă prin sediul de pe Matei Voievod o doză de efervescenţă şi adrenalină de care teatrul românesc instituţionalizat ar avea mare nevoie.

Şi tocmai secţia de teatrologie este acum subiectul principal… În acest context, şi nu numai, într-o lume în care publicaţiile de specialitate dispar, paginile de cultură din cotidiane dispar sau se micşorează până la dimensiunile unei ştiri, teatrologul se încăpăţânează să existe şi să fie „omul cu o mie de roluri”, cum suna titlul conferinţei organizate în cadrul aceloraşi „Uşi deschise”. O uşă deschisă îşi propune să fie şi noua secţiune a revistei noastre, „Yorick studenţesc”, în care veţi găsi texte ale studenţilor teatrologi din toţi cei trei ani. Dacă sunt imperfecte, e normal să fie aşa – e momentul când îşi caută vocea, drumul şi cuvintele. Dacă sunt uneori prea îndrăzneţe, dacă nu spun întotdeauna ce veţi dori să auziţi, dacă sunt încă prea cuminţi sau lipsite de curaj – e absolut normal… dar e nevoie de o generaţie nouă care să observe, în timp real, ce se întâmplă în teatrul românesc.

Un comentariu la unul dintre textele din această secţiune şi pe care-l voi cita – „dacă tot le daţi ocazia să publice, n-ar strica să-i corectaţi un pic” – mă sileşte să-i dau cititorului nostru sau oricărui altuia o explicaţie. Dacă aţi fi mers în aceste trei zile în sălile de la UNATC sau pe coridoarele facultăţilor aţi fi putut vedea lucrări/ spectacole/ exerciţii minunate pentru că sunt imperfecte şi pentru că acum, în studenţie, este momentul să fie imperfecte…

Vă invităm, aşadar, să descoperiţi Yorick Studenţesc, o secţiune specială, dedicată lucrărilor studenţilor teatrologi de la UNATC Bucureşti, în care veţi găsi reflectată părerea lor despre spectacolele din facultate sau de pe scenele mari din Bucureşti spuse cu curajul şi sub pavăza anilor studenţiei… În acest număr, din culisele festivalului „Uşi deschise”.

Print

Un Comentariu

  1. Ionut Niculae 09/04/2012

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.