Pe 23 aprilie se deschide la Craiova ediţia 2010 a Festivalului Internaţional Shakespeare, dedicată în acest an lui „Hamlet”. Născut în 1994, desfăşurat din trei în trei ani până la cea de-a V-a ediţie şi devenit apoi bienal, Festivalul Shakespeare a fost şi este un vis împlinit al lui Emil Boroghină. Despre spectacolele invitate în acest an, despre „Constelaţia Hamlet” şi despre bunele şi relele acestei ediţii am stat de vorbă cu directorul Festivalului Shakespeare, Emil Boroghină.

De ce „Constelaţia Hamlet” în această ediţie? Când şi cum s-a născut ideea unui festival „dedicat” în exclusivitate lui „Hamlet” ?

Pentru că „Hamlet” este el mai important text al literaturii dramatice universale. Pentru că, alături de Biblie, este ceea ce a produs mai frumos, mai profund şi mai răscolitor mintea omenească.

Şi pentru că, după credinţa mea, nici o altă piesă nu oferă această oportunitate.Ideea de a dedica o întreagă ediţie a Festivalului Shakespeare acestei capodopere mă obsedează şi mă tulbură de foarte multă vreme, încă de la ediţia din anul 1997. Ca să fiu foarte sincer nu speram că o vom putea realiza vreodată. Am crezut că e va rămâne un gând, un vis frumos, dar irealizabil.

Cui se adresează Festivalul Shakespeare? Este un festival pentru specialişti sau pentru publicul larg?

Este un festival pentru un public avizat, adresându-se în egală măsură specialiştilor şi publicului larg.

Cât de greu a fost să organizaţi ediţia din acest? Şi cât de greu a fost să organizaţi un Festival Shekespeare într-un an de aşa-numită criză?

Eu nu aş porni de la considerentele de ordin financiar, ci de la cele programatice. Alcătuirea întregului program de manifestări a fost o operaţiune dificilă. Festivalul Shakespeare se doreşte a fi un eveniment cultural complex, el nu şi-a propus să rămână doar locul unde se reunesc un mănunchi de spectacole, fie ele chiar excepţionale. Pentru noi este extrem de important întregul, tot ce se întâmplă pe lângă şi odată cu această prezentare a marilor spectacole. Să nu mai vorbim de criză. Mulţi dintre cei care puteau să ne ajute şi care aveau şi datoria să o facă s-au ascuns după această sperietoare, scoţându-ne-o permanent în faţă.

Care sunt liniile de forţă ale acestei ediţii ?

Această întrebare mă ajută să răspund la cea pusă mai înainte. Spectacolele, sesiunile de comunicări, editările şi lansările de carte, atelierele teatrale studenţeşti. Dacă îmi veţi cere să le detaliez pe fiecare, ne-ar lua prea mult timp şi v-ar ocupa şi mult spaţiu. Spectacolele prezentate în acest Festival, ca şi cele ale ultimelor două ediţii au o cotă valorică foarte ridicată.

Ce are special fiecare „Hamlet” pe care îl aduceţi în festival?

Sunt spectacole care, deşi total diferite, împreună justifică genericul sub care are loc Festivalul Internaţional Shakespeare din acest an 2010, „Constelaţia Hamlet – Shakespeare şi noua realitate teatrală”. Realizate de regizori cu o mare personalitate, cred că spectacolele „Hamlet” invitate în acest Festival au fiecare în parte ceva special. Această analiză vă rog să ne permiteţi să o lăsăm să o faceţi dumneavoastră, presa, şi cei care sperăm să umple sălile de spectacole.

Presupun că pe lista posibilelor spectacole invitate s-au aflat mai multe montări „Hamlet”. Care au fost criteriile pentru care le-aţi ales pe cele care vin acum în România?

Calitatea artistică a fost principalul criteriu. Genericul Festivalului fiind, alături de „Constelaţia Hamlet”, şi „Shakespeare şi noua realitate teatrală”, acestea trebuiau să fie spectacole de o mare modernitate. Apoi a trebuit să ţinem cont de faptul că spectacolele de mare desfăşurare aveau nevoie de cel puţin o zi sau două pentru montarea decorului şi fixarea luminilor, timp în care noi trebuia să programăm alte reprezentaţii la sala mică a Teatrului Naţional Craiova. De aceea, pe lângă aceste mari montări am căutat să invităm şi spectacole ce puteau fi prezentate la sala studio, dar de aceeaşi valoare artistică.

Există montări „Hamlet” importante pe care v-aţi dorit să le aduceţi la Craiova, dar nu aţi reuşit? Şi, dacă da, care au fost motivele pentru care n-aţi reuşit?

Din programul nostru iniţial au dispărut patru spectacole. Dintre acestea cel mai mult regret retragerea în ultima clipă a celor de la Teatrul de Artă „Cehov” din Moscova (MHAT). „Regret” e puţin spus. Am suferit. S-a rupt ceva în mine. Anularea spectacolului lor de la Bucureşti a constituit principalul motiv al renunţării la a mai veni în România.

Durerea mare este că, pentru această prezenţă a celebrului teatru moscovit la Festivalul Shakespeare, Ministerul Culturii din Rusia suporta toate costurile deplasării cu avionul a celor 52 de persoane, diurna pe timpul şederii lor în România, precum şi transportul internaţional al decorului. Noi şi Bucureştiul trebuia să achităm onorariul pentru prezentarea a câte unui spectacol şi să asigurăm cazarea.

Regret, de asemenea, foarte mult că nu am putut aduce, din aceleaşi motive, o companie braziliană „Cia dos Atores”, al cărui spectacol „Repetiţia Hamlet”, programat la sala Studio, fusese premiat în Franţa după prezentarea la marele „Festival d’automne” de la Paris.

Care ar fi, din experienţa dumneavoastră personală, principalele sau cele mai importante diferenţe ale montărilor pieselor lui Shakespeare în general – şi ale piesei „Hamlet” în special – pe diverse continente, în diverse lumi şi spaţii?

Îmi puneţi o întrebare, la care, pentru a se putea răspunde, ar trebui scris nu un articol, ci o carte. Chiar dacă eu sunt un împătimit al creaţiei shakespeariene, nu trebuie să uitaţi că nu sunt critic de teatru şi că nu pot da un răspuns cu adevărat pertinent la această întrebare a dumneavoastră.

Aţi ales să includeţi printre atâtea montări „Hamlet”, spectacolul „Pyramus&Thisbe 4 You”, al lui Alexandru Dabija, în selecţia de la Bucureşti. Care este motivaţia?

Prezentarea acestui foarte bun spectacol al Teatrului Odeon reprezintă un preambul al ediţiei din anul 2012, ce va avea loc sub deviza „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”. Am urmărit ca la finalul Festivalului Shakespeare 2010 să anunţăm şi tema ediţiei viitoare. Poate şi pentru a trăi cu credinţa că Festivalul va avea loc în continuare.

De ce la ediţia din acest an Bucureştiul este văduvit de producţii importante?

Permiteţi-mi să vă corectez. Bucureştiul nu este văduvit de producţii importante, ci de alte producţii la fel de importante care puteau fi prezentate.

„Hamlet” de la „The Wooster Group” din New York, în regia Elizabetei LeCompte şi cel al lui Thomas Ostermeier de la Schaubuhne din Berlin sunt chiar două dintre cele mai valoroase spectacole care se joacă în acest moment în lume.

Pentru absenţa celorlalte, nu îmi cereţi mie un răspuns, ci Comisiei pentru cultură a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Nu luaţi afirmaţia mea drept o învinuire a cuiva. Nu. Trebuind probabil să aleagă „între două bune” s-a optat pentru altceva.

Cele două doamne directoare de la Centrul de Proiecte Culturale ARCUB Bucureşti, Mihaela Păun şi Irina Cornişteanu, au intervenit pe lângă domnul primar general Sorin Oprescu ca măcar spectacolul lui Ostermeier să fie văzut de publicul bucureştean. Au intervenit e, poate, puţin spus. S-au zbătut, ar fi poate termenul mai potrivit.

Cât priveşte spectacolul celui mai faimos teatru de avangardă al lumii în momentul de faţă „The Wooster Group” din New York, acesta a putut fi invitat la Bucureşti numai şi numai datorită implicării totale şi efortului logistic şi financiar extraordinar al Institutului Cultural Român, pentru care trebuie să le fim cu toţii recunoscători.

Motto-ul acestei ediţii este „Au luat-o razna vremurile”… Vă întreb nu dacă au luat-o razna vremurile, ci dacă v-aţi propus, prin Festivalul Shakespeare, să le aşezaţi puţin la loc?

Festivalul Shakespeare nu va putea aşeza (singur) vremurile la loc. El poate însă să ne facă să ne simţim (şi) mai responsabili, ca să nu spun mai puţin indiferenţi. Avem, desigur, drepturi, dar nu trebuie să uităm niciodată că avem şi datorii. Datorii faţă de cel de lângă noi, dar poate şi faţă de destinul lumii.

Recomanda sau printeaza acest articol

Facebook Twitter StumbleUpon Email Print