De unde vin cuvintele? Cine i le trimite Poetului? Şi, mai ales, când? Ce se întâmplă până în acel moment în care versul, hărăzit să fie spus în veac, irumpe?
Până la – sau… de la – vorbele lui Hamlet, care au nemurit Bufonul mort demult şi până la – sau… de la – bătrâna-nţelepciune a preatânărului Romeo, Gigi Căciuleanu şi dansactorii săi ne-au purtat, în spectacolul produs de Fundaţia Art Production în parteneriat cu Teatrul Metropolis, spre un tărâm nici real, nici ireal. O călătorie iniţiatică în care am simţit – căci nimic nu-i de-nţeles – cum se naşte iubirea din săgetătura Mareleui Bufon Cupidon.
În spaţiul multidimensional creat prin sunet şi culoare – muzica lui Paul Ilea şi scenografia Corinei Grămoşteanu –, bufonii lui Gigi Căciuleanu vestesc Iubirea. Mişcarea devine limbaj. Un limbaj a cărui forţă motrice este emoţia. Şi, aşa cum se defineşte actorul corporal, emoţia poate fi de dezvoltată prin aproprierea elementelor de tehnică a mişcării; trupul devine instrument, iar ceea ce contează cu adevărat este mai degrabă călătoria decât destinaţia. Prin Steven Wasson şi Corinne Soum, cei care au înfiinţat la Paris Theatre de l’Ange Fou, prezenţi la ediţia din 2012 a Festivalului Măşti europene la… MASCA, am avut şansa întâlnirii cu mimul corporal al lui Etienne Decroux. „Suntem în căutarea esenţelor” – spuneau ei.
În căutarea esenţelor sunt şi dansactorii lui Gigi Căciuleanu. Ei au reuşit să facă sensibile, într-un spectacol acut vizual, mişcările lăuntrice ale personjelor shakespeariene. Şi, încă mai mult, au reuşit să le găsescă locul, fiecăruia în parte, într-o structură comprehensibilă, unindu-le cu fire al căror sens este emoţia.
To be or not to be… înseamnă asumare.
Hamlet – Vai, sărmane Yorick!… Ei, unde îţi sunt acum zeflemelile? Cântecele? Ghiduşiile care făceau să se cutremure mesele de hohote? Hamlet, Act V, Sc I
Romeo – Aici e multă ură, / Dar şi Amorul a-ntrecut măsura./ Ei bine, ură plină de amor!/ Amor setos de ură! Tot născut/ Dintr-o nimica toată la-nceput! / Deşertăciune grea, voioasă jale! Haos diform de forme ideale!/ Lumină fum! Foc gheaţă!/ Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz! Eşti ce nu eşti: acesta e amorul/ Pe care îl urăsc deşi-i duc dorul! Romeo şi Julieta, Act I, Sc I
În Folia, Shakespeare & Co. Gigi Căciuleanu a imaginat un moment pe care îl consider revelator: dansul pe meridianele de lemn, o mişcare aleatorie, greu de controlat de actori. Ei, personaje shakespeariene, se află pe o corabie în furtună. Şi, asemenea Nebunului, Îndrăgostitul dansează „pe muchie de cuţit”… Cât ar costa/ ce i-ar costa greşeala? Cine ce îşi asumă? Aceasta-i, de altminteri, şi tema aleasă de autorul spectacolului: „The lunatic, the lover and the poet/ Are of imagination all compact” („Nebun, îndrăgostit, poet – toţi sunt/ Făcuţi din fantezie”). Iar Folia, dansul iberic, devine în acest spectacol un vehicul miraculos care străbate într-o clipire nesfârşite spaţii interstelare.
Folia, Shakespeare & Co.
Un spectacol de Gigi Căciuleanu – ROMANIA DANCE COMPANY
Asistent corepetitor: Lelia Marcu-Vladu
Scenografia: Corina Grămoşteanu
Muzica: Paul Ilea
Light Designer: Alin Popa
Texte: William Shakespeare
DansActori: Ramona Bărbulescu, Richard Bovnoczki, Rasmina Călbăjos, Alexandru-Mircea
Călin, Paul Cimpoieru, Relu Dobrin, Lari Cosmin Giorgescu, Lucile Julaud, Ştefan Lupu, Ioana
Macarie, Ioana Marchidan, Adrian Nour, Cristian Osolos, Arcadie Rusu, Diana Spiridon
Foto Simion Buia
Print