Începând cu Ştiinţele naturii în clasa a III-a descoperi lumea din jurul tău. Un univers care la început e atât cât camera ta, apoi cât casa ta, cât cartierul tău, cât oraşul tău… pe scurt: un univers în continuă expansiune. Descoperi cum creşte iarba, cât durează ca o albină să producă un litru de miere, cât îi ia unui munte să devină… munte. Fascinaţia lumii vii are o seducţie aparte. Doamne şi domni cu mult timp liber sunt consumatori împătimiţi de Animal Planet şi Descovery în toate cele multe variante ale sale. Internetul geme şi el de articole, documentare şi fapte diverse. Ştiaţi că…-ul ca fapt divers, pe cât de plicticos şi inutil, e un material care odată cu punctele de suspensie îţi acaparează curiozitatea şi trebuie să-l citeşti până la capăt.
Mama natură în toată splendoarea şi varietatatea ei este un material atât de bogat şi ofertant pentru cei predispuşi la întrebări de tot soiul. Oamenii de ştiinţă sunt copiii care scormoneau pădurea natală pentru insectarul şi ierbarul lor. Viaţa are multe de oferit şi descoperit. Când, însă, arta îşi bagă puţin nasul pe teritoriul ştiinţei, lucrurile devin cu adevărat interesante. Denumirile încâlcite şi fenomenele studiate sub microscop legte între ele de o imaginaţie sugubeaţă, puse într-un context ludic, pot avea la fel de mult dramatism precum o descoperire de Premiu Nobel.
Alessandro Boffa s-a folosit de experienţa sa ca biolog atunci când a scris „Eşti un animal, Viskovitz!” şi a creat o serie de poveşti inspirate din lumea animală, transformându-şi personajul central dintr-o specie în alta, jucându-se cu scara evoluţiei şi cu mutaţiile regnurilor. Spectacolul montat de Tudor Lucanu la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea după o adaptare a acestui text, invitat în cadrul Galei Hop de la Costineşti a ajuns la ultima reprezentaţie. Aşa cum tinde să se întâmple în viaţă, indiferent de cât eşti de bun, frumos şi inteligent, drumul e cu sens unic, pe o stradă semnalizată cu „drum fără ieşire”. De la premiera din 2014, în numai doi ani de viaţă, Visko a fost iubit şi răsfăţat aşa cum merită.
Viskovitz, bacteria care urcă pe scara evoluţiei şi a cunoaşterii devenind pe rând gândac, peşte, cintezoi, melc, porc, papagal, rechin sau burete de mare, trece prin viaţă/vieţi cu nevoia genetică de a fi mai bun şi de a iubi. Parabolele din cele nouă episoade din viaţa unei bacterii pornite pe drumul cunoaşterii au fiecare o morală subtilă şi ne vizează pe noi, bipezii posesori ai celui de-al doilea sistem de semnalizare: vorbirea. Singura deosebire, de fapt, dintre noi, specia presupus-evoluată şi restul animalelor pe care le transformăm în materie primă, jucării vii sau exponate de muzeu, după cum ni se pare mai de folos.
Tudor Lucanu construieşte fiecare scenă cu imaginaţie debordantă şi multă grijă pentru detalii. Împreună cu cei şase tineri actori formează o echipă. Iar asta se vede cu ochiul liber în spectacol; fără microscop. Plonjează curajos în universul coleopterelor, al oviparelor şi al problemelor de natură identitară sau sexuală a vertebratelor inferioare. Cu răbdare, alcătuieşte un ritm dozat ca la carte: faci cunoştinţă cu un căpuşor de Viskovitz cel bacterie care învaţă să devină heterotrof devorându-şi prietenii – Zucotici, Petrovici şi Poez vor reveni în fiecare viaţă pentru a-i servi drept material didactic într-unul dintre capitolele vieţii. Apoi se îndrăgosteşte inevitabil şi definitiv de Liuba cea cu cili şi apendice colorat, iar plasmodiul nostru intră într-un lanţ existenţial a cărui uşă de exit duce direct în non-existenţă. Ca într-o poveste de dragoste în universuri paralele, în vieţi anterioare şi ulterioare, Viskovitz încearcă să găsească fericirea alături de Liuba care fie nu are sexul potrivit, fie nu are caracterul potrivit… poate într-o nouă viaţă. Iar această poveste cu elitre şi exoschelete şi opercule şi alţi termeni pe care nostalgicii gimnaziului şi-i amintesc ca prin ceaţă de la ora de zoologie de-a şasea e spusă cu atâta duioşie, coerenţă şi umor, încât ajungi să îl iubeşti pe Visko cel cu multe chipuri, dar un singur suflet mare.
Vlad Bârzanu, Ciprian Nicula, Cătălin Asanache, Olimpiu Blaj, Mădălina Ciotea şi Reka Szasz sunt cei şase actori care te fac să îl îndrăgeşti pe Visko. Sentimentul de echipă, de familie, de grijă pentru partener, de împreună; asta se vede pe scenă. Fiecare cu personalitatea sa, având prilejul să creeze şi scene individuale, dar cu atenţie mai ales pe poveste şi personaj. Există monologuri în care Vlad Bîrzanu şi Ciprian Nicula dau adevărate recitaluri şi mostre de virtuozitate actoricească, presărate printre scenele în care relaţia absurdă dintre Visko şi ecosistemul său, oricare ar fi el, e susţinută de toţi şase. Iar la final, fiecărui dintre ei îi păstrezi o ipostază preferată: Vlad Bîrzanu cu ciorapi glabeni, pantofi verzi şi două perechi de ochelari inventând mişcări pentru a-şi cuceri iubita în viaţa cea ichtiologică în mediul acvatic. Ciprian Nicula – Viskovitz cel narcisist; melcul iubitor de sine până la nebunie şi punând în pericol tot neamul gastropodelor. Cătălin Asanache – un cintezoi paranoic şi nu prea, tată de familie şi posesor de cuib de lux. Olimpiu Blaj – un papagal latino-lover care îşi dansează existenţa pe ritmuri de samba şi rumba, ori un rechin sculptat şi feroce devorat de juniorul său timid, dar eficient. Mădălina Ciotea – coleoptera aplaudacă binevoitoare şi perfect neştiutoare ori pasărea pusă pe căpătuială. Reka Szasz – un splendid cărăbuş colorat, sensibilă şi iubitoare de curăţenie.
„Eşti un animal, Viskovitz!” este un spectacol armonios şi inteligent. O poveste complicată spusă cu umor şi ingeniozitate devine o bucurie. Şi râzi şi eşti pus pe gânduri şi pleci cu un zâmbet larg şi cu câteva semne de întrebare şi cu replici pe care ţi le aminteşti a doua zi şi diapozitive stop-cadru pe memorie… aşa cum se întâmplă la un spectacol bun.
Rămas bun Visko! Şi transformare cu noroc!
Teatrul „Anton Pann” Râmnicu-Vâlcea
EŞTI UN ANIMAL, VISKOVITZ!
dupa Alessandro Boffa, adaptare scenică Tudor Lucanu
Mădălina Ciotea Liuba, Mama, Mamica-tata, Lara
Reka Szasz Liuba, un pui, Iana
Vlad Bîrzanu Viskovitz, un pui, Lopez, Maestrul, Junior
Olimpiu Blaj Vocea, Petrovici, Taticul-mama, Viskovitz
Ciprian Nicula Viskovitz, un pui
Catalin Asanache Tatal, Viskovitz, Zucotici
Regia TUDOR LUCANU
Scenografia IRINA MOSCU
Coregrafia GALEA BOBEICU
Print