Cel de-al treilea volum din seria „Parisul personal” de George Banu, intitulat „Familia din Rivoli 18” și publicat la Editura Nemira, a fost lansat în cadrul ediției din acest an a Festivalului Național de Teatru, la Librăria Cărturești Verona. La lansare au fost prezente, alături de autor, Marina Constantinescu, directoarea FNT, Mihaela Marin, autoarea fotografiilor din volum, și Monica Andronescu, coordonatoarea colecției Yorick a Editurii Nemira.
„A-l urmări pe George Banu în traseul său personal prin Paris este, pentru editură, un pariu câștigat. A merge pe mâna unui autor, a-i reface parcursul intim, cel din spatele cortinei, traseul foarte personal, ecoul afecțiunii față de locuri și obiecte, mi se pare o idee pentru care Editura Nemira merită aprecierea noastră și recunoștință. Valentin Nicolau, ctitorul insulei fermecate care este Nemira, a știut să-și arate recunoștința față de prieteni. Frumoasa serie de autor George Banu se datorează unui act de prietenie. George Banu încheie acum un traseu, prefăcând imaginar, cu foarte multă tandrețe și melancolie, un fel de familie teatrală și nu numai, un fel de familie vizuală puternică și fragilă, alcătuită din obiecte care refac fără tristețe o lume subiectivă, a unei familii pe care și-a ales-o”, a deschis discuția Marina Constantinescu. „Această ridicare a cortinei pentru a face o călătorie în lumea obiectelor, a oamenilor, este un fel de dublu al lui George Banu. Acum poposim chiar în locurile din strada Rivoli, într-o casă plină de povești, unde există refugiul personal care-ți dă putere să-i însoțești pe ceilalți în poveștile teatrului, dar și în poveștile cele mai apropiate. Pentru mine, această carte este, cum frumos spune un capitol, refugiul nocturn. Refugiul nocturn poate fi o propunere pentru cititorii acestor cărți de a se regăsi și de a-și reface o familie personală, de tip cehovian sau ionescian. Citind această carte, am simțit protecția însoțirii”, a mai spus ea despre volumul lansat duminică după-amiaza, în pergola Librăriei Cărturești, într-un peisaj de toamnă autentic.
„Acest volum este special pentru noi pentru că încheie o poveste începută în urmă cu câțiva ani, când Valentin Nicolau trăia și când această trilogie s-a născut la o terasă din Paris. Extraordinar este că în această carte, mai mult decât în celelalte ale lui George Banu, se dezvăluie un minunat scriitor. Când am citit-o, primul gând a fost că mi-aș fi dorit să citesc un roman pe care George Banu l-ar fi putut scrie”, a declarat Monica Andronescu, coordonatoarea colecției Yorick. „Cum am mai spus, această călătorie prin „Parisul personal” în trei volume este un jurnal indirect: prin Parisul foarte concret în primul volum, prin Parisul din apartamentul personal în al doilea volum, unde vorbește proustian despre darurile primite, și acum printr-un Paris al poveștilor interioare. Toate aceste lumi și personaje pe care le veți descoperi aici sunt posibile puncte de plecare pentru scurte povestiri sau pentru romane. Sunt povești pe care el le imaginează pornind de la obiecte pe care le primește, le cumpără din bazare sau din anticariate. E foarte interesant felul în care povestește întâlnirea cu aceste obiecte, care nu e întâmplătoare. E un fel de dragoste la prima vedere și apoi ele intră în familie. Veți descoperi un George Banu altfel decât în cărțile de teatru, pentru că aici dă frâu liber unei imaginații care l-ar fi putut face un minunat scriitor de ficțiune. Veți descoperi multe ascunzișuri ale lui George Banu, aici dezvăluite, pe care altfel și-ar dori, poate, să le țină secrete”, a încheiat Monica Andronescu.
„E o emoție împărtășită să duci la capăt astăzi o asemenea inițiativă. În acest proiect, de memorii indirect, născut la întâlnirea cu Valentin Nicolau de la Paris, s-a cristalizat o anumită logică: prima carte era o incursiune prin plimbări secrete în Paris, descoperiri ale unor locuri pe care am vrut să le împărtășesc, al doilea volum e un fel de contrarăspuns, în care am încercat să vorbesc „proustian” despre funcția fiecărui cadou esențial primit, care trimite organic la scene de viață și prieteni și am încercat să elaborez și o gândire despre cadouri. A treia carte este, într-adevăr, despre refugiul personal. Fiind tot timpul în teatru, dar nu pe scenă, nevoia acestui refugiu personal e importantă și aici vorbesc despre acest refugiu personal, despre consolarea prin dialogurile cu personaje imaginare, dar prezente”, a spus George Banu, vorbind și despre ezitările în privința titlului acestui al treila volum. „Așa am înțeles de ce nu am fost niciodată atras de arta abstractă: pentru că în ea se dezvoltă în principal lupta cu pictura, cu materia ei. Or, eu sunt legat de teatru și de literatură și am fost foarte sensibil la pictura figurativă care-ți permite să inviți în casa ta personaje găsite în locuri diverse. Tabloul îmi servește la materializarea unor discuții de noapte. Când te întorci de la teatru ai nevoie de un alt fel de partener. Reîntoarcerea acasă e refugiul care îți permite să instalezi o relație de încredere cu personaje pe care le privești și care te privesc, fără a vorbi. E un dialog mut și de aceea memoriile sunt indirecte. Vorbesc aici despre o familie construită în timp, ale cărei personaje sunt introduse, grație Mihaelei Marin, într-un anumit loc. Mi-am construit această familie grație unor întâlniri afective eveniment. Niciunul dintre aceste tablori n-a fost rezultatul unor îndelungi ezitări. Fiecare personaj care mi-a intrat în casă e unul pe care l-am dorit”, a mărturisit George Banu.
Trilogia Parisului personal al lui George Banu poate fi citită acum integral și oferă o imagine aparte asupra lumii unuia dintre cei mai fascinanți eseiști și oameni de teatru ai ultimului secol, cu o biografie fascinantă și care, parafrazându-l pe Shakespeare, spune adesea: „eu sunt făcut din spectacolele pe care le-am văzut”.
Fotografii de Maria Ștefănescu
Print