Felix Alexa: „Cehov e un vizionar ce face vivisecţia angoaselor contemporane”

La Teatrul Naţional din Bucureşti, Felix Alexa repetă în acest moment „Livada de vişini”, a cărei premieră este aşteptată în această primăvară. Despre această primă întâlnire pe scenă cu un text al lui Cehov şi despre Cehov însuşi am stat de vorbă cu regizorul Felix Alexa.

felix-alexa1Lucraţi la “Livada de vişini”… De ce aţi ales să montaţi “Livada…” acum la TNB? De ce “Livada…” şi nu alt text al lui Cehov?

E pentru prima dată când lucrez un text de Cehov. La repetiţii îmi dau seama că e o mare diferenţă între a cunoaşte chiar foarte bine piesele lui Cehov şi a intra efectiv, la lucrul cu actorii, în universul lor fascinant. Abia descifrând cu actorii textele sale, realizezi de ce pentru un regizor, la un moment dat e important să monteze Cehov. Am ales “Livada de vişini” dintr-o intuiţie şi o nevoie subiectivă, personală. Ciudat, acum mă simt mai aproape de “Livada de vişini ” decât de o piesă ca “Pescăruşul”. Agonia livezii şi a lumii ei mă fascinează. Să nu uităm că Cehov a scris foarte greu “Livada de vişini “întrerupt de crize repetate de hemoptizie, acest text testamentar intitulat “comedie” şi scris sub spectrul morţii iminente. Acest fior se simte în fiecare act şi e o provocare în a-l descoperi în spatele cuvintelor. Montez spectacolul la TNB pentru că aici am o distribuţie potrivită şi actori nu numai importanţi, ci şi pasionaţi, chiar fanatici cu profesia lor. Sunt calităţi rare în ziua de azi şi mă bucur că am reuşit să-i adun laolaltă pentru această  “Livada” pe Maia Morgenstern în Ranevskaia, Şerban Ionescu în Gaev, Marius Manole în Lopahin, Mircea Albulescu în Firs, Irina Movilă în Varia, Ana Ciontea în Charlotta Ivanovna…

Cât şi cum rămâne Cehov contemporan cu noi?

Cehov e mai actual şi mai bine înţeles în zilele noastre decât atunci când a scris piesele. Cehov a fost primul mare autor rus cu adevărat european. El a schimbat fundamental teatrul nu numai ca dramaturgie, ci şi ca artă. Teatrul cehovian a deschis orizonturile regiei moderne.  Din perspectiva istoriei teatrului am fi şocaţi să constatăm câte inovaţii îi datorăm lui Cehov. Piesele lui nu trebuie “actualizate” ca să devină contemporane, ci trebuie doar “developate” din perspectiva sensibilităţii de azi. Pentru mine, Cehov nu este un autor rus care a scris despre realitatea cotidiană a sfârşitului de secol XIX, ci un vizionar care face şi azi vivisecţia angoaselor contemporane.

Cum se montează Cehov pe scenele din România? Si cum se montează în străinătate?

Şi prost, şi bine. Atât în România, cât şi în străinătate. Uneori s-au făcut spectacole ce au revoluţionat gândirea cehoviană, nu în Rusia unde s-ar presupune că Cehov este cel mai bine înţeles (asta poate fi uneori o mare capcană), ci atât în Est (şi mă gândesc la montările lui Otomar Krejca), cât şi în Vest (celebra “Livadă” a lui Giorgio Strehler, de exemplu).

Povestiţi-mi despre o montare (montări) pe care aţi simţit-o ca pe o mare Întâlnire sau care v-a influenţat felul de a gândi despre Cehov?

Ultimul spectacol Cehov văzut şi care m-a emoţionat a fost “Unchiul Vanea” al lui Andrei Şerban de la Cluj. Cred că e greu să existe un spectacol cehovian foarte bun şi în care actorii să nu fie strălucitori. Regia unui spectacol cehovian trece obligatoriu prin experienţa intensă, intimă şi stranie pe care o ai cu actorii, lucrând pe aceste texte geniale. Marile montări Cehov au însemnat şi revelaţii actoriceşti. Lopahinii lui Niels Arestrup la Peter Brook, Visostki la Efros, Astrov-ul lui Bogdan Zsolt la Andrei Şerban. Marile personaje cehoviene te pot distruge sau te pot ridica, ca actor, în zone nebănuite. Uneori, când regizorul are şi un talent special de povestitor, ca Pintilie, poţi avea o întâlnire cu “Livada” lui bântuită de fantome şi de spiritul grâului, fie chiar şi din paginile unei cărţi.

Dacă l-aţi întâlni pe Cehov ce l-aţi întreba?

Mai multe amănunte despre proiectul lui de piesă, niciodată scrisă, ce ar fi urmat după “Livada”. O piesă ce s-ar fi petrecut undeva la Pol, în frigul etern. Proiect fascinant ce ar fi dus teatrul cehovian, probabil, şi mai aproape de absurdul lui Beckett.

Căruia dintre personajele din “Livada…” i-aţi schimba destinul, dacă aţi putea?

Nu i-aş schimba destinul, dar aş fi foarte curios ce se întâmplă cu Lopahin după ce livada este tăiată şi stăpânii alungaţi. Oare fantomele vişinilor tăiaţi şi ale spiritelor pe care Liubov le vede în livadă, îl bântuie? E fericit până la capăt când vilele de vacanţă vor răsări triumfătoare, pe rădăcinile copacilor decapitaţi ?

Ce latură sau ce laturi ale textului lui Cehov vă propuneţi să puneţi în lumină în spectacol?

Sunt în pline repetiţii,  nu voi răspunde încă, clar şi concret, la această întrebare.Vă spun doar că nu vor fi nici copaci înfloriţi de butaforie, nici samovare, nici celebra lentoare cehoviană. Şi mă obsedează cinismul, dar şi justeţea cuvântului “comedie” scris de Cehov sub titlul piesei…

Print

2 Comentarii

  1. Victor 12/02/2010
  2. suzieq 17/02/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.