FNTi – panorama teatrului independent

PrintCoincidență sau nu, imediat după încheierea Festivalului Național de Teatru și-a deschis porțile Festivalul Național de Teatru Independent aflat la cea de-a doua ediție. Două festivaluri, unul de tradiție, celălalt la început de drum, unul care prezintă în mare parte spectacole din cadrul teatrelor de stat, celălalt îndreptat spre un fenomen care devine de anvergură, teatrul independent. Această alăturare nu se datorează, totuși, doar unei coincidențe temporale. Declarat sau nu există un conflict între tinerii artiști și „sistemul teatral” actual. Deja nu mai poți închide ochii. Teatrul de stat este blamat, teatrul independent este superficial. Cel puțin așa se vehiculează. Însă, s-ar putea spune că cel din urmă s-a născut ca o reacție/alternativă la cel dintâi. Ce se întâmplă cu toți tinerii absolvenți care au potențial, talent, dar nu au loc în teatre? Pentru mulți dintre ei răspunsul este teatrul independent. Un fenomen care a început să prindă curaj și să se răspândească și în provincie. Iar acest festival reprezintă dovada concretă că teatrul independent depășește și trebuie să depășească nivelul de nișă. Trebuie să iasă din zona de superficialitate și să concureze la nivel calitativ cu spectacolele realizate în teatrele de stat. Aceasta ar fi o situație ideală…

În Festivalul Național de Teatru Independent s-au reunit aproximativ 200 de artiști din toată țara și peste 50 de producții, ne spun cifrele. Dar oare câți și ce fel de spectatori? Teatrul independent pare să fie destinat tinerilor. Și nu e o remarcă întemeiată pe analiza temelor abordate sau a formei spectacolului. Publicul tânăr a plătit bilete și a umplut sălile. În unele cazuri, chiar și spațiul de joc este destinat în mod special tinerilor artiști. Aceasta ar fi frumoasa poveste din spatele „Reactorului de creație și experiment”, cel mai nou teatru independent din Cluj, inaugurat în primăvara acestui an. Nu numai în București se simte nevoia acută de a crea spații nu doar teatrale, ci culturale pentru cei care își doresc să creeze spectacole sau să inițieze diferite proiecte. Avantajul unui teatru independent este acela că există o echipă consolidată care are capacitatea de a dezvolta o idee și de a crea o platformă cu un „meniu” variat, cum este cazul „Reactorului” în cadrul căruia există și concerte de muzică, teatru pentru copii sau expoziții. În timp, poate se va clarifica și diferența între ideea de „teatru independent” cu tot ceea ce presupune el, spațiu de joc, spectacole, strategie artistică, de marketing și „spectacolul independent” scos pe piață și jucat peste tot.

În România teatrul independent nu este delimitat. Adesea este asociat cu noțiunea de tânăr și cu situația financiară: puțini bani. Și nu în ultimul rând te învață să fii multifuncțional, adică artist, manager, PR și tot ceea ce presupune desfășurarea unui spectacol în bune condiții. Unul dintre meritele acestui festival este că a reunit perspectivele artiștilor din toată țara asupra acestui fenomen. De exemplu, spectacolele „Poker” și „În 4D” realizate în cadrul „Reactor de creație și experiment” propun subiecte de actualitate care pot ajunge ușor la spectator. Fie că sunt problemele tinerei generații marcată de problemele sociale, fie că sunt două cupluri de îndrăgostiți care își spun povestea prin intermediul scenelor din „Breakfast at Tiffany’s”, „Jules et Jim”, „The Dreamers” sau „Sailor Moon” spectacolele reflectă societatea consumeristă, care trăiește doar ceea ce i se dă. Pe de altă parte, în spectacolul „Advertego” al trupei Waitingroom Project din Cluj se sparg convențiile teatrale, iar spectatorul este pus în situația de a urmări strict acțiunea actorilor fără a putea depista un fir narativ sau anumite personaje. Se cântă muzică rock, se interacționează cu publicul, iar spațiul de joc devine doar un pretext de a alcătui o regie aparent improvizată. De altfel, spectacolul a primit și premiul pentru versatilitatea convenției teatrale. Anul acesta juriul nu și-a propus să ierarhizeze spectacolele, ci s-a adaptat ideilor propuse de artiști. Nu s-a încurajat concurența, ci solidificarea acestui teren încă fragil în care miza cea mai mare nu este calitatea, ci ademenirea publicului în sala de spectacol.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.