Focşani, Vin la Teatru!

Lavinia Șerban, Teatrologie, Anul III, UNATC București

Când porţile cetăţilor teatrului românesc se închid pentru a se aerisi de mirosul muşteriilor care le-au călcat pragul peste an, când actorii cu acte în regulă migrează la diferite teatre independente pentru a putea avea activitate de sezon, când tinerii Absolvenţi la Actorie tocmai şi-au primit primul certificat de funcţionare legitimă în domeniu, şi aerul miroase a lene, a Eforie Nord sau a Sinaia – pe scurt, a vacanţă, Focşaniul e pe dos, la propriu şi la figurat. Căci în perioada 8 – 14 iulie Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focşani îşi deschide uşile pentru a găzdui festivalul „Vin` la teatru”. Un festival de teatru cu zvâc zic organizatorii şi confirmă cei care au fost prezenţi la prima ediţie. Cănuţă om sucit al teatrului, Teatrul Municipal din Focşani – o clădire labirintică și cu faţadă cu fronton şi coloane, cu ferestre înalte, cu interior care cere o ţinută de teatru ca pe vremuri – scaunele dispuse în semicerc la sol plus cele din două balcoane cu loje sunt tapisate cu un soi de catifea de culoarea purpurei – funcţionează doar cu ocazia acestui festival şi în puţinele dăţi când sunt invitate spectacole din alte oraşe, motiv pentru care a fost luat cu asalt de public la fiecare spectacol prezent în festival. Până să se decidă directorul teatrului sau autorităţile locale cum să întrebuinţeze mai bine clădirea (în weekend au loc nunţi în foaierul teatrului!!!), şapte tineri magnifici în frunte cu preşedintele Captain Mihai Cojocaru, şcoliţi la cel mai prestigios colegiu din Focşani – Colegiul Unirea, şi absolvenţi ai UNATC-ului, au priceput că teatrul poate schimba mentalităţi şi concepţii, poate emoţiona şi ridica nivelul de civilizaţie şi s-au gândit să pună de un festival. Un festival la care au fost invitate spectacole-examene de licenţă actorie, regie, scenografie de la UNATC. Bonus, în cea de a două ediţie, au introdus şi o secţiune pentru copii – VLT Junior şi ateliere de teoria teatrului şi de expresivitate corporală. Iar într-o secţiune underground a festivalului au fost invitate şi trupe de teatru independente din Cluj, Târgu Mureş şi Republica Moldova. Ce să mai! Teatrul prinde rădăcini sănătoase în Focşani!

Festivalul s-a deschis cu spectacolul-premiant de la Gala Absovenţilor – „Rinocerii”, adaptare după piesa lui Eugen Ionescu în regia lui Ionuţ Anghel, spectacol dublu medaliat pentru regie şi pentru cel mai bun actor – Adrian Loghin, în rolul Logicianului. Ionuţ Anghel duce mai departe povestea omenirii îmbolnăvite de rinocerită de acolo de unde a lăsat-o dramaturgul. La Ionescu omul nou era pătruns de socialism şi de egalitatea dintre clase. Între timp, lumea a supravieţuit unor schimbări de ideologie şi economie. Mecanicizare, globalizare, workahol-ism acestea sunt coordonatele între care se mişcă omul nou al lui Ionuţ Anghel. Personajele sunt funcţionari care lucrează 8 ore pe zi fără pauză. Sunt păpuşi mânuite de idei preconcepute. Vorbirea – calitatea care ar trebui să-l distingă pe om între alte animale e doar o convenţie. Oamenii îşi vorbesc fără să-şi spună ceva. Regizorul nu salvează pe nimeni şi nimic. Iubirea rămâne, aşa cum spune Daisy, „un sentiment morbid, o slăbiciune a omului”, iar Berenger sfârşeşte prin a implora să fie transformat în rinocer. Spectacolul „Rinocerii” e spectacol – lucru mare pe scenele teatrelor azi. Teatrul este o artă sincretică şi „Rinocerii” funcţionează ca un tot. Dincolo de regie, avem o demonstraţie de actorie, scenografie, muzică şi lumini. Actorii dispun de toate instrumentele necesare pentru a duce la desăvârşire un personaj: voce, mimică, gesturi, statură, material uman şi capacitatea de a transmite emoţie. Scenografia este alcătuită din puţine obiecte, dar multifuncţionale şi de efect: cutii care devin, pe rând, tarabe, tron, uşi şi ferestre, pantaloni care se transformă în pielea rinocerilor. Muzica – piano live cover după diverse piese (Goodbye my lover – pe momentele întâlnirii dintre Daisy şi Berenger) sau alte melodii (orgă, atunci când este ucisă personalitatea doamnei cu pisica). Lumini – de la galben la roşu şi albastru şi verde – în funcţie de tensiunea emoţională a personajului în dialog sau în funcţie de stadiul de rinocerită în care se află.

Festivalul „Vin` la teatru” aduce de toate pentru toţi. Pentru cei care nu se bucură să-şi pună imaginaţia în practică şi preferă scaunul confortabil al spectatorului care primeşte cu linguriţa o felie de viaţă, spectacolul „Snap”, prezentat de compania de teatru independentă din Cluj „Create. Art. Enjoy.” a fost unul delicios, cu crime şi pastori care propagă idei revoluţionare în direct. Exact acesta este contextul în care autorul Eric Bogosian își plasează acţiunea piesei: o emisiune de ştiri din America. Timp de o oră şi jumătate, actorii au trecut prin diferite situaţii pe care le cunoaştem cu toţii de la Ştirile de la ora 5, nelipsind momentele de publicitate, până la pastilele de slăbit… Spectacolul desfăşurat în clubul Wassermann a beneficiat de o scenografie specifică unui spectacol de club: mai mult recuzită decât decor: o valiză din care actorii scoteau haine şi se costumau pentru a desena conturul poveştilor pe care le rosteau. La aplauze, actorii şi regizorul au cerut publicului opinii într-o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Spectatorii au concluzionat: „teatrul ne pune o oglindă în faţă”, „avem nevoie şi de soluţii, nu doar de confirmări”, „soluţia este în fiecare dintre noi”.

Tot în zona realismului se înscrie şi spectacolul „Visul unei nopţi de iarnă” prezentat de UNATC, lucrat de prof. univ. doc. Marius Gâlea împreună cu aceeaşi promoţie de actori. O comedie romantică spumoasă, scrisă de Tudor Muşatescu în dulcele stil clasic al dramaturgului „simţitor” din perioada interbelică nu putea să nu descreţească frunţile focşănenilor care s-au prezentat într-un număr prea mare pentru sala de 400 de locuri a Teatrului Municipal: s-a stat şi în picioare şi doi pe scaun pentru a fi martori cum Doruleţ, săraca fată bogată, reuseşte prin inocenţa şi sinceritatea ei să-l cucerească pe emancipatul domn scriitor Alexandru Manea. Spectatorii au simţit fiecare alunecare a piciorului lui Manole – garçonul scriitorului Manea, pe covorul plasat strategic în faţa mesei, fiecare sughiţ de amărgire cu iz de ţuică al lui Milică – peţitorul lui Doruleț, fiecare sărutare dintre Doruleţ şi Alexandru. Au suspinat laolaltă cu Doruleţ când Elvira, o damă bine, a venit să-şi revendice bărbatul şi au aplaudat la fiecare gogomănie spusă de Gheorghe, tatăl filosof al lui Doruleţ, şi readăugită de soţie, mama care știe să dea în cărți.

Coincidenţă sau nu, „Vin` la teatru” s-a încheiat cu o piesă din sfera absurdului: „Cabaretul cuvintelor” de Matei Vişniec, prezentată de TIP, Teatrul Independenţilor Profesionişti. Aceeaşi Mărie, dar cu o altă pălărie, spectacolul vorbeşte despre cum limbajul s-a degradat şi s-a lepădat de uman.

Pe scurt. În iulie, la Focşani se înregistrează cel mai înalt grad de efervescenţă culturală. Focşani – oraşul de pe Milcov, oraşul cu manifestări seismice la minut, oraşul Vinului de Vrancea, scapă de prejudecăţi şi embleme şi se transformă în oraşul festivalului „Vin’ la teatru”. Se recomandă citirea prospectului înainte de înrolare la cel mai viu eveniment cultural din Vrancea: voie bună, energie, rezistenţă la esenţe tari, disponibilitate de joc şi joacă.