Făcându-mi eu plăcerea şi datoria de a răsfoi jurnalele, generale şi de specialitate, ochii cei îmbătrâniţi şi înceţoşaţi mi-au căzut pe un interviu din revista “Cultura”. Titlul nu m-a lăsat rece. Cum ar fi putut?! Îmi pot închipui cât de mulţumit şi liniştit e intervievatul acum, că a descoperit roata (deşi îşi exprimă confuz constatarea de o sclipitoare inteligenţă): “Teatrul înseamnă acţiune contemporană şi schimburi între ţări”. Că bine le zice, nu? Pe de altă parte, mai bine mai târziu decât niciodată! Şi, oricum, uite, domnule, ce înseamnă să gândeşti!
Citind primul paragraf, am avut preţ de o clipă impresia că am aflat despre ce este vorba. Dar, deh, m-am repezit şi m-am păcălit şi păcălit m-am simţit şi după ce am cetit cu atenţie dialogul chiar de două ori. Dieter Topp e intervievat în calitate de coordonator al unei agenţii de presă germane (nu ni se spune care, una, ce contează?!) şi de preşedinte al KulturForum Europa. Ce treabă are el cu România şi viaţa ei culturală n-avem cum să pricepem, căci nu ni se spune de unde şi până unde. Să nu ziceţi că sunt în căutare de noduri în papură! Din moment ce nu ştii cine e intervievatul, de ce ţi-ai pierde timpul să citeşti interviul?
Dar asta nu-i nimic, faţă de ce urmează! Când credeţi c-a fost realizat interviul? Degeaba vă străduiţi, că n-o să ghiciţi în vecii vecilor! Vă zic eu: în timpul Festivalului Naţional de Teatru!
Acu’ eu ce să mai cred? Că l-a ţinut la dospit? Că nu se face aşa ceva în presă? Că e dubios şi neprofesionist? Eu îmi storc puţina minte care mi-a mai rămas să-mi dau seama de ce n-o fi omis autorul informaţia asta?! Măcar mergea “pe burtă”. Dar aşa? Deci, doamnelor şi domnilor, “citiţi în acest număr un interviu cu nu ştim cine şi de ce, realizat cu prilejul celei mai recente ediţii a FNT”!
Foarte bine. Să cetim. Oferta este următoarea: cugetări bombastice, generale şi superficiale, despre toate şi despre nimic; impresii de o “naivitate” usturătoare (“E important să le spunem românilor că nu trebuie să-şi deplângă situaţia. În fond, situaţia economică din întreaga Europă s-a schimbat acum. Poate în România mai mult decât în alte ţări. Dar aici sunt atât de multe lucruri pozitive. Mai ales în ceea ce priveste cultura.”), emise dintr-o postură absolut neclară; comparaţia inteligentă dintre măr (FNT) şi pară (Festivalul Internaţional “George Enescu”) şi alte cât şi mai câte gogomănii dubioase (cum că România ar avea o ofertă consistentă în domeniul turismului cultural).
Că omul habar n-are ce vorbeşte e limpede pentru toată lumea. Însă nu e la fel de limpede ce a intenţionat realizatorul interviului. Mai exact, de ce l-a făcut. L-a publicat dintr-o gafă (adică nu şi-a dat seama că interviul, de altfel fără obiect, şi cu un protagonist pe care nu se oboseşte să-l prezinte, e slăbuţ şi fără rost)? Dacă nu dintr-o gafă, atunci din interes? Dacă nu din interes, atunci din ce?
Lecturaţi şi mă luminaţi:
http://revistacultura.ro/nou/2009/12/teatrul-nseamna-actiune-contemporana-si-schimburi-intre-tari/


Facebook
Twitter
StumbleUpon
Email
Print






March 11th, 2010 at 6:36 am
Păi, să vă “luminăm”! Dna care a scris articolu’ este colaboratoare la revista Artact mazine, patronata de dl Palade. Primește bani de acolo. Din grupul Palade face parte Dieter Topp. El trebuie să capete credibilitate, pt că nu are nicio pregătire în domeniu. Topp laudă FNT si pe selecționera Modreanu, altă colaboratoare la Palade – deci, Topp tre’ să fie lăudat. Uitați-vă cu atenție la colaboratorii Artact magazine si o să vedeți cât de devotați sunt patronului lor. Devoțiune pe banii publici, desigur. M.C.