În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Acum, actorul George Constantin și regizorul Liviu Ciulei la o repetiție pentru „Furtuna“.
În 1978 la Teatrul L.S. Bulandra din București se juca unul dintre cele mai importante spectacole din istoria instituției și din creația regizorală a lui Liviu Ciulei: „Furtuna“ de William Shakespeare.
George Constantin, la momentul respectiv în plină forță creatoare, ajuns la o remarcabilă maturitate artistică, era Prospero și juca alături de Mariana Mihuț (Miranda), Victor Rebengiuc (Caliban) și Ion Caramitru (Ferdinand).
Despre acest spectacol istoric, montat cu puțin timp înainte ca Liviu Ciulei să plece din țară, George Constantin povestea astfel într-un interviu publicat în numărul 4 al revistei „Teatru“ din 1985 „Întâlnirea directă cu publicul are un anumit farmec, îți dă o stare de emoție care te trece dincolo de starea normală a vieții. Sigur că publicul diferă de la o seară la alta. N-aș putea să vă spun de ce. Dar am simțit, de exemplu, într-o seară, la „Furtuna“, unde veneau foarte mulți tineri, am simțit că sala palpita în așa fel la ceea ce se întâmpla pe scenă, încât aveam impresia că suntem în tot, că între spectatori și mine s-a întâmplat o minune. Senzația asta am avut-o atunci, acolo, în seara aceea. Cu asemenea intensitate n-am mai trăit-o niciodată.“
Cât despre relația cu regizorul Liviu Ciulei, actorul dezvăluia: „Ciulei este un adevărat profesor pentru orice om de teatru. (…) Ciulei are acel farmec, și acel meșteșug, și acea știință de a lăsa actorul să creadă – cel puțin, pe mine mă lăsa să cred – că tot ceea ce făceam era foarte bine. (…) Eu jucam prima oară pe o scenă-arenă, în așa-numitul teatru en rond. E o senzație ciudată să fii înconjurat de ochii care te urmăresc din toate direcțiile. Cu timpul, am înțeles că aceasta necesită o concentrare deosebită, că nu există momente de odihnă. Ești tot timpul în priză. Experiența de la Teatrul „Bulandra“ a constituit pentru mine un unicat. Am putut să rezist 80 de spectacole, după care mi s-a făcut foarte frică și, într-o seară, m-am dus la Ciulei, i-am explicat, m-a înțeles și m-a ajutat să termin cu spaima.“
Print