De ce aţi hotărât să participaţi la Gala HOP?
În primul rând cred că din motive competiţionale. Sunt de părere că li se oferă proaspeţilor absolvenţi o şansa majoră prin a concura la un nivel profesionist.
Ce şanse reale consideraţi că vă oferă acest concurs?
Cel mai important lucru este ca voi fi privit, apreciat şi judecat pe meseria pentru care m-am pregătit, de către oameni avizaţi. Ca şansă, evident, fiecare dintre noi se simte îndreptăţit să îşi dorească şi să spere la poziţia cea mai bună.
Încercaţi să realizaţi un autoportret la acest moment al existenţei voastre în teatru.
Din moment ce lucrez în prezent în teatru, mă văd ca o persoană în plină ascensiune profesională care are multe de oferit şi de cultivat pe acest „câmp artistic”.
Care sunt cele mai mari dificultăţi pentru un tânăr care termină acum Facultatea de teatru?
Din păcate, cei mai mulţi dintre absolvenţii studiilor universitare de teatru nu sunt norocoşi să activeze într-o instituţie destinată acestui scop. Astfel, cred, tânărul proaspăt profesionist se izbeşte de un mare zid peste care puţini reuşesc să sară, ajungând la compromisuri majore în această „junglă”.
Care este cea mai mare problemă a sistemului din teatrul actual?
Nu ştiu dacă se poate trata ideea de „problemă” fiindcă pe mine mă duce cu gândul la boală. Dar, bineînţeles, există anumite hibe, cum ar fi spre exemplu: lipsa locurilor de muncă, care nu sunt sigur că pot fi atribuite în întregime sistemului artistic teatral. Părerea mea este că ar trebui dezbătute pe tema „problemei” lipsa comunicării, a înţelegerii şi a cooperării.
Propuneţi o soluţie, oricât de utopică, pentru ca sistemul teatral să funcţioneze mai bine.
Toleranţa şi cooperarea. Ar fi mult mai simplu dacă cei mai bătrâni din sistem ar milita pentru integrarea „tinerelor speranţe” cu scopul de a-i ajuta să evolueze şi să-i iniţieze într-o lume net diferită de sistemul universitar. Aici nu afirm că tinerii sunt lipsiţi de vină. Poate dacă ne-am gândi şi la „a oferi” decât la „a cere” probabil că, mânaţi de sacrificiu, am aprecia mai mult arta noastră şi am stârni interesul sistemului pe care îl acuzăm de ignoranţă. Fără să ne gândim că la rândul său este format din oameni supuşi greşelii care cu siguranţă la un anumit moment al vieţii lor s-au aflat în aceeaşi situaţie ca şi noi.
Print