„Hamlet“ în tabăra refugiaților

Hamlet refugiatiMai întâi se strâng în noroiul din jurul scenei improvizate din scânduri, precum platformele de lemn din piețele medievale, câțiva tineri curioși să vadă ce se întâmplă. Unii știu vag, din auzite, ce înseamnă cuvântul „teatru“. E o vorbă care nu face parte nicidecum din vorbirea de zi cu zi.

Se întâmplă pe 3 februarie 2016 la Calais, Franța, în tabăra refugiaților care speră să ajungă în Marea Britanie. Peste 300 de oameni așteaptă, cum s-ar spune, o viață mai bună. Unii sunt fascinați de floricele care li se aduc în pungi din hârtie maro înainte de spectacol, fiindcă nici floricele, nici spectacol n-au mai văzut până acum. Alții privesc nedumeriți în așteptarea „jucăriei“, a iluziei miraculoase cu ajutorul căreia poți evada din propria viață, ca într-un joc video, cum îi spune reporterului de la ziarul „The Independent“ un IT-ist de nici 30 de ani, originar din Sudan, precizând că el, dintre clasicii englezi, i-a citit pe Shakespeare și pe Dickens în arabă.

Lângă el, sute de refugiați din țări devastate de război stau câteva ore în ploaie ca să vadă „Hamlet“, spectacolul celebrei trupe Shakespeare’s Globe, care în anul 2014 a început un turneu ambițios, propunându-și să joace în toate țările din lume, inclusiv în fața cetățenilor provenind din zonele de conflict. În ultimii doi ani, au văzut acest „Hamlet“ (poposit, în treacăt fie spus, și la București în două reprezentații, ținute pe o scenă improvizată în fața Hanului lui Manuc de la București) refugiații din tabăra Zaatari din Iordania și cei din tabăra Mirkazi din Djibouti.

Dominic Dromgoole, director artistic la Shakespeare’s Globe, a povestit experiența din tabăra de la Zaatari: „A fost de neuitat: am jucat în fața unui public vibrant, de la cel mai tânăr la cel mai vârstnic spectator, pe scenă năvăleau mereu copilași care voiau să vină lângă actori, spectacolul a fost întrerupt de o furtună de nisip ca în Biblie, moartea lui Claudius a fost primită cu strigăte entuziaste.“

În tabăra de la Calais trăiesc de luni bune refugiați din 22 de naționalități, printre care Siria, Libia, Yemen, Sudan. Unii nu fac nimic, după cum le mărturisesc disperați reporterului, doar așteaptă. Preocupați de supraviețuire, de condițiile materiale ale unei vieți ce rămâne departe, de gestionarea propriilor emoții, refugiații au nevoi cât se poate de presante, teatrul nepărând una dintre ele. Și totuși, îl descoperă astfel în agitatul secol XXI, grație unei trupe celebre care joacă aproape de ei, după ce le-a tipărit pe foi un sinopsis în arabă, engleză, franceză, farsi etc.

Shakespeare’s Globe a mai jucat în zone de conflict și face din asta o misiune umanitară. Refugiații au nevoie de iluzia teatrului și de contactul cu forța ficțiunii, care poate muta munții din loc, sunt convinși artiștii. Rolul civilizator al teatrului, spun reprezentanții trupei din Marea Britaniei, trebuie folosit și de data aceasta, ca și funcția lui terapeutică, ambele testate de atâtea ori în istoria spectacolului. Joe Friday, activist britanic care s-a îngrijit de adăposturi pentru refugiații din tabără încă din octombrie, explică astfel: „Toți avem dreptul să ne bucurăm, nu doar să supraviețuim. Astfel, locul primește puțin divertisment, pare mai normal și atrage atenția asupra situației – dar nu prin reportaje care arată cât de rău stăm. Oamenii din tabără se depersonalizează foarte ușor. Sunt o mângă de imigranți, ca să-l citez pe primul-ministru. E important să subliniem ceva: nu e o situație politică, ci umanitară.“

„Proporțiile și tragedia crizei refugiaților cer o reacție, oricât de mică. Este un privilegiu să jucăm pentru oamenii dislocați în Calais. Este singurul gest pe care-l putem face, ca trupă de teatru: să jucăm un spectacol care, sperăm, se adresează spiritului uman în momentele lui cele mai înălțătoare și cele mai întunecate“, a spus Dominic Dromgoole, citat de cotidianul „The Guardian“.

Povestea melancolicului prinț al Danemarcei, însetat de dreptate, ajunge la urechile a câteva sute dintre miile de refugiați care și-au cam pierdut speranța. Activiștii din tabără nu prea mai reușesc să-i convingă că lucrurile vor intra pe un făgaș normal, că dincolo de zilele goale și serile cu yoga sau lecții de muzică, dans și teatru, organizate de Good Chance în cortul în fața căruia s-a amenajat scena pentru „Hamlet“, va urma o viață normală într-o lume liberă. Povestea prințului de la Elsinore, chiar dacă n-o înțeleg cu adevărat, chiar dacă are replici pentru ei indescifrabile, e o șansă de a mere mai departe într-o lume de neînțeles.

Inițiativa companiei Shakespeare’s Globe de a face o oprire este, evident, și o întoarcere la vechile misiuni ale teatrului. În agora din Europa, jocul actorilor urmărea să distreze și să trezească conștiințe. Dincolo de determinările culturale și de condiționările spațio-temporale, spectacolul își folosește, în funcție de împrejurări, puterea de a schimba oameni, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.