Valentin Georgescu

Revista Yorick vă invită să scrieţi teatru. Cele mai bune trei texte primite până la sfârşitul verii vor fi premiate cu câte un pachet de cărţi din colecţia Yorick: „Shakespeare, lumea-i un teatru”, antologie realizată de George Banu, „Teatrul de artă, o tradiţie modernă”, volum coordonat de George Banu şi „Teatru. Singurătate, meşteşug, revoltă”, de Eugenio Barba.

Partea I

ICARUS EGO

O, cruntă soartă mi-a fost dat să am

În a fi exilat cu tatăl meu în Creta.

Pedeapsă blestemată. Tâmplaru-atenian

Să fie-închis de Minos. Ce tristă e sceneta.

ICARUS SINE

Nu e de plâns şi nici spre cer să strigi,

Nu blestema de pe acum cumplita-ţi soartă.

Căci uiţi de Daedalus. Cu el ai să câştigi.

El are să te scoată de aici, dar nu pe poartă,

Ci pe deasupra-n zbor, veţi izbuti să părăsiţi

Blestemul strâmtei închisori ce este Creta pentru-atenieni.

Precum doi pescăruşi în cerul argintiu zbura-veţi voi

grăbiţi

Şi tot ca două păsări, acas’ vă veţi întoarce, ca

liberi cetăţeni.

ICARUS EGO

Să mă încred în tata şi în al său talent,

C-a izbutit a desluşi scăparea dintr-un mai mare

labirint

Decât a construit chiar pentru-a-ncătuş a pe bruta

Care pe rege l-a ameninţat? Să cred cu toată viaţa?

Poţoare, eu să am aşa curaj încâţfără a şovăi,

Să sar de pe un zid sperând că a zbura voi izbuti?

Nu-i, oare, contra legii zeilor ca noi, doar oameni,

să zburăm?

ICARUS SINE

Fost-a vreodată voia zeilor ca focul să-nşfăcăm?

Dar iată-ne! Îl folosim. Un început vor fi în toate,

Iar noi, Icar, şi Daedalus vom fi ai lumii dintâi

înaripaţi eroi.

ICARUS EGO

Tata a spus că mare grijă va trebui s-avem. Nu ne

putem abate

De la un drum cu mari primejdii, ori, altfel, amândoi

Putem pieri de mâinile lui Poseidon.

ICARUS SINE

Sau chiar de-ale lui Helios ori de copita-n flăcări

A mândrilor săi armăsari. Dar ca eroi va trebui

să-nvingem

Orice temeri. Iată-l pe tata! Sunt pregătit? Nu mai

suport acum abateri!

ICARUS EGO

Sunt pregătit! Îl văd pe Daedalus. Da, în curând

ajungem

Pe zidurile Cretei, iar de-acolo în gol mă voi fi

năpustit!

Partea a doua

 

ICARUS EGO

Sunt pregătit!

ICARUS SINE

Sunt pregătit!

Partea II

ICARUS EGO

Zbor!

ICARUS SINE

Zbor!

ICARUS EGO

În urma mea – cetatea Cretei, iar înaintea-mi apă,

Doar, şi cer.

Iar eu plutind la mijlocul distanţei dintre ele.

Dar ce senzaţie de împlinire m-a cuprins! Aş vrea să

mă ofer

Cu totul zborului să văd de-i cu putinţă să ajung la

stele…

ICARUS SINE

De ce să tângui ca un rob smintit după-un vis cu

stele,

Când în mine stă acum puterea să zbor în goană către

ele?

Am frâiele în mână. Apollo cald ce-n goană izvorăşti,

Dă-mi voie de îndat’ în tine să mă scald.

ICARUS EGO

Nu-i cu putinţă în soare să mă-mbăt! Oricât ar fi de

primitor şi cald.

Daedalus tata, m-a avertizat!

Dacă doresc ca viu s-ajung din nou pe Terra, de la

ăst curs nu am să mă abat!

Dacă i-am dat crezare c-am să zbor, am să mă-ncred şi

vorba asta.

ICARUS SINE

Nu am să las în acest glorios moment năpasta

Să-mi taie-avântul înspre cer cu legi!

Sunt liber! Zbor şi n-am păsare de reguli reci

Menite pentru oameni.

Sunt zeu acum. Temere n-am de nici un tată omenesc,

nici chiar de demoni.

ICARUS EGO

Un zeu? E oare cu putinţă?

Să devii din ceară şi din pene asemenea fiinţă?

ICARUS SINE

Nu! Nu mintea lui Daedalus e creator de zei.

E voia cerului. Priveşte! Mă cheamă către ei!

Partea a treia

ICARUS EGO

Sunt orb! Nu văd decât lumină! Nu-i nici un zeu,

Icare!

Este cerul! Nu trebuie să ne apropiem de soare!

ICARUS SINE

E Helios! Mă cheamă către el! Vin, frate zeu, în zbor

spre-a ta trăsură.

DAEDALUS

Întoarce-te, Icare!

Fereşte-te de-a soarelui arsură!

Revino, fiule, căci vei pieri!

(Cei doi Icari, tatălui lor, însă,

n-au vrut să-i dea crezare!

Iar ceara de pe aripi se topi.

Icarus a căzut spre ape

Şi nimicit a fost de Poseidon.

Daedalus ajungând la mal

Plângea un fiu ce n-avea să-l îngroape

Şi blestema al Cretei abandon.