Identități sub lupă la Gala STAR

Crize existențiale din belșug, cum îi stă bine personajului din dramaturgia contemporană, prins între întrebări fără răspuns și mai ales între situații fără ieșire, frustrări fără rezolvare, dorințe ascunse și frământări nesfârșite s-au configurat în recitalurile participanților la cea de-a opta ediției a Galei STAR de la Bacău, începută vineri, pe 26 aprilie, sub auspicii fericite, și aflată în desfășurare până pe 30 aprilie. De data aceasta, o ediție în care concursul a fost comprimat în patru zile, în vremuri deloc fericite pentru teatru, o ediție dornică să demonstreze că se poate pune semn de egalitate între spectacol și actor, cum scriu organizatorii în prezentarea evenimentului. O ediție așteptată, care a stat, fără doar și poate, sub semnul unui star autentic.

Altfel spus, nu vedete de carton sau de plastic s-au arătat zilele acestea în fața băcăuanilor, ci staruri despre care ai fi putut spune că nu vor călca la Bacău decât în vacanță, și nu pentru spectacol. Vorbesc, bineînțeles, despre diva Angela Gheorghiu, sosită în oraș cu surle și trâmbițe, pentru un concert la care au venit peste 1500 de spectatori, un concert în care ariile de operă au alternat cu lieduri celebre și cântece din repertoriul românesc. Fascinați de numele divei și gâdilați în orgoliu că soprana – cuceritoare, răsfățată, atât de experimentată încât toată gestica de pe scenă și toate cuvintele spuse par spontaneitatea întruchipată -, care s-a născut la Adjud a descins într-un alt oraș din România decât București pentru un concert, băcăuanii și nu numai și-au pus vestimentația de gală și s-au grăbit să admire diva, care s-a prezentat într-o formă prietenoasă și chiar afectuoasă. Da, a fost un început incredibil al unei ediții aflate în desfășurare la ora la care scriu aceste rânduri. Un început care, inevitabil, a captat toată atenția și a fost încă o ocazie pentru o tristă constatare, trebuie s-o spunem: dacă n-o cunosc, oamenii măcar simt valoarea, dar o preferă învăluită în sclipici și popularitate. Ei vor certitudinea valorii, valoarea confirmată, nu au obiceiul de a se obosi să descoperere valoarea. Pentru că în general nu (mai) au plăcerea descoperirii.

Și tocmai asta e ideea principală de la care a început povestea Galei și pe care o urmărește, cu efoturile inerente, de atâția ani. Gala est un mijloc de a atrage atenția asupra unor individualități artistice, alese printr-o selecție care a fost realizată de teatrologii Carmen Stanciu și Marius Zarafescu și de criticul de teatru Doru Mareș. Dacă în anii trecuți, în oferta concurenților aveau loc și texte clasice, anul acesta domină net scriitura contemporană, cu toate calitățile, dar și cu toate rețetele ei. Numele autorilor lor aleși de concurenți sunt: Alessandro Baricco (spectacolul Novecento cu Mihai Costache s-a suspendat pentru că actorului i s-a stricat mașina – asta am aflat, asta transmit mai departe), Ștefan Caraman, Aldo Nicolaj, Alexandru Arion, Mircea M. Ionescu, Saviana Stănescu, Alina Nelega. Iată, dramaturgii români nu sunt atât de necunoscuți la ei în țară pe cât se plâng, tinerii îi montează, îi pun în lumină, cu toate virtuțile și, repet, cu toate viciile lor.

Și, pe de altă parte, tinerii îi urmăresc, îi aplaudă cu destulă încântare, din câte am observat în sală. Sigur, la capitolul anecdotică, să spunem că la un text precum cel al lui Ștefan Caraman, Scrisori către Rita, cantitatea de cuvinte-tabu folosite pe scenă a fost un dezmăț pentru minorii strecurați la spectacol, care au un juriu al lor pentru că acordă un premiu al lor. Un dezmăț pentru creier și pentru suflet, violentate fără îndoială de o realitate scenică pe care momentan nu au instrumentele s-o înțeleagă și cu atât mai puțin s-o judece. Surprinzător e că încălcarea tabuurilor și agresiunea față de norme, atitutinde atât de des întâlnită în istoria teatrului, încât a devenit ea însăși o normă, generează și acum, în mileniul III, reacții de genul Cum se poate să audă copiii așa ceva? Să oprească juriul spectacolul! etc… Între identități pierdute și căutate, identități în formare și identități în disoluție, personajele interpretate de actorii din concurs conturează relevant un orizont mentalitar și spiritual din care se pot alege multe teme de reflecție.

Dincolo de focusul pe zona scriiturii contemporane, în linii generale ofertante pentru actori, dar și generatoare de clișee și restricții interpretative și scenice în general, un focus cât se poate de firesc și de necesar într-o viață festivalieră căreia i se reproșează adesea, de multe ori însă nejustificat că nu se preocupă suficient de convingător de arta contemporană, Gala băcăuană rămâne, pentru localnici, una dintre puținele ocazii de a vedea spectacole valoroase sau cel puțin interesante din alte orașe. De data aceasta, unul de la București, Fata din Curcubeu, cu Tania Popa, care a mers deja la multe festivaluri, și recitalul shakespearian al lui Emil Boroghină de la Craiova, plimbat și el prin destule orașe și țări.