Sunt ostenită când te simt aproape
De grija ta m-aş lepăda un ceas
Un greier mare nopţilor da glas
Mărunte flori visează să-l îngroape.
Neliniştită viaţa mea încape
În umbra fără ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai rămas?
Nici un cuvânt nespus să nu ne scape.
În voia lor vei crede că te las
Şi vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.
Sufletul tău se sparge ca un vas
La care vin prea multe să se adape
Sălbăticiuni şi vite de pripas.
Print