Inspiră, Expiră/Poezie, Muzică/Nicu Alifantis

Un aer numit Alifantis. Aşa cum respiri seara, pe dig, preaplinul sării. Sau cum ţi se dăruiesc brazii, începând cu mirosul lor verde. Sau cum vocile Brăilei ţi se joacă în ureche româneşte şi greceşte şi în toate limbile pe care le-a cunoscut portul vreodată. Inspiră, Expiră/Poezie, Muzică/Nicu Alifantis. El face să vibreze timpanul inimii. Pentru mine, Piaţa Romană nr. 9 este un spaţiu fabulos, la fel ca palatul împăratului din basm: real, dar manifestându-se într-o altă ordine.

nicu-alifantisPiaţa Romană nr. 9 era în camera mea, cu biroul (chiar dacă plin de caiete, de foi şi de însemnărici cărora doar eu le ştiam rostul) pe care stătea neclintit un picup rusesc la care ascultam şi Decembre, şi Nichita, şi pe Dinu Manolache (un actor extraordinar pentru care promit un remember) cântând în Mitică Popescu. Şi muzică, şi poezie, şi teatru, şi film. Pentru artist, Piaţa Romană nr. 9 este locul în care o primea pe cea care îi este astăzi soţie, locul în care a venit Maria, fiica sa, şi locul în care a compus multe dintre cântecele câtorva generaţii. Pentru toţi, Piaţa Romană nr. 9 este un LP orchestrat de Doru Căplescu. Celebrul titlu a fost însă… un pic altfel… Mai era nevoie de câteva minute pentru a ajunge la dimensiunea standard a unui long-play – 45 de minute -, adică de o singură piesă. Ei bine, aceasta a fost compusă chiar în studioul Electrecord. Nicu Alifantis l-a rugat pe Alexandru Andrieş să scrie un text despre casa în care trăieşte şi lucrează. Poezie toarsă în muzică şi muzică luând trup de poezie. Era în vremea în care Teatrul Mic era cel mai mare teatru din Bucureşti. Directorul Dinu Săraru, cu flerul său poverbial, îl angajase pe tânărul Nicu Alifantis pe un post disponibil de… tâmplar. Rezultatul? Un mare succes (1984): Mitică Popescu – musical, dramatizare după Camil Petrescu. “În câteva săptămâni, toate posturile noastre de radio difuzau doar Mitică Popescu. Îţi era frică să deschizi frigiderul – spune într-un interviu scriitorul, parafrazând un banc celebru în epocă -, pentru că sigur ai fi dat de o bucată din Mitică“. Muzica şi conducerea muzicală pentru spectacol au fost semnate de Nicu Alifantis, iar versurile de Alexandru Andrieş. Aranjamente orchestrale: Dan Bădulescu, Nicu Alifantis şi Doru Căplescu. Regia, Cristian Hadji-Culea. În discografia compozitorului, evenimentul îi aduce împreună pe Anda Călugăreanu, Mitică Popescu (protagonistul spectacolului), Dinu Manolache, Sorin Medeleni, Gheorghe Visu, Jean Lorin Florescu, Monica Mihăescu şi Grupul Song. Interesant este că a debutat în teatru, cu muzică de scenă, în 1972, cu un an înainte de apariţia sa într-o emisiune de televiziune (1973, Tele-Top la TvR): Furtuna, de Alexander Ostrovski, la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, în regia lui Constantin Dinulescu.

Până în 1989 Alifantis a scris muzică pentru 55 (cincizeci şi cinci!) de spectacole cu piese clasice sau contemporane, colaborând, între alţii, cu Alexandru Tocilescu, Zoe Anghel Stanca, Cristian Pepino, Cornel Todea, Nicolae Scarlat, Alexandru Colpaci, Dragoş Galgoţiu, Gelu Colceag sau Silviu Purcărete. Doi compozitori i-au marcat începuturile, asta mărturiseşte Alifantis într-un interviu “la nunta de argint cu muzica” (Lumea românească): Mircea Florian şi Adrian Enescu. “De la Mircea Florian am învăţat ce e cu muzica de teatru, de la Adrian Enescu am învăţat ce e cu muzica de film, cu studioul de înregistrări, ce e cu muzica în general”, dar îi adaugă şi pe Johnny Răducanu, Paul Verheimer, Eugen Gondi Marius Popp şi Aurelian Andreescu. Se spune despre Nicu Alifantis că este unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de teatru din lume, ştiut fiind faptul că numărul spectacolelor pentru care a compus sare bine de sută (peste 100 de titluri!). Greu de imaginat, fiindcă aceasta este doar una dintre faţetele diamantului. Să mai adăugăm acum câteva nume pe lista regizorilor cu care a lucrat: Sanda Manu, Cătălina Buzoianu, Ion Lucian, Mircea Cornişteanu, Vlad Mugur, Alexander Hausvater, Mihai Măniuţiu, Alice Barb şi… şi… şi… Dar nici o muzică nu seamănă cu alta, nici un clişeu nu obturează originalitatea unui spectacol sau al altuia. Cum reuşeşte? A primit Darul. Marea calitate a artistului este că nu pregetă să urce pe cale, sporind talantul. În primăvara-vara lui ’90 am avut norocul să-l văd la lucru pe Nicu Alifantis. Scrisesem împreună cu regizorul Radu Dinulescu scenariul spectacolului Max & Moritz după Wilhelm Busch (montat la Teatrul “Ţăndărică”) şi pregăteam versiunea în limba germană, pentru Festivalul de teatru de la Saarbrucken. Muzica era compusă de Alifantis, iar cei doi băieţi obraznici erau jucaţi de Geo Dobre şi Constantin Cotimanis (fiecare cu dublul său marionetă). Urma să înregistrăm cântecele în studioul din Piaţa Romană nr. 9. Dacă aş fi avut un frate, cred că aşa m-ar fi primit în casa lui: cum m-a întâmpinat Nicu Alifantis. Apoi s-a întâmplat firesc muzică şi poezie. Şi umor şi fantezie. Şi seriozitate desăvârsită. Este seriozitatea care te face să poţi merge mai departe.

Un sistem de valori morale este esenţial pentru orice artist. Pactiza, în acest sens, cu autorul, acum vreo zece ani, când a scris muzica pentru piesa lui Valentin Nicolau Vi s-a furat un pat, pusă în scenă de regizorul Emil Mândru la Teatrul “Victor Ion Popa” din Bârlad, impresionat de subiect şi de felul în care dramaturgul “pledează pentru universul familiei, al cuplului, ca oază de linişte, de regăsire de sine, în vremurile atât de tulburi pe care le trăim astăzi”. Ar trebui, poate, să mai enumăr câţiva dintre autorii cărora le-a însoţit cuvântul. Încerc aici, deşi sunt zeci: Shakespeare, Brecht, Moliere, Panait Istrati, Theodor Mazilu, Adrian Dohotaru, Cargiale, Blaga, Dumitru Radu Popescu, Labiche, Gorki, Orwell… şi brăileanul care şi el respiră poezie – Fănuş Neagu. Nu ştiu de ce, fiecare spectacol la care Nicu Alifantis colaborează cu regizoarea Cătălina Buzoianu este pentru mine sărbătoare şi atât. Un sentiment pe care mi l-am descoperit la Chira Chiralina (1996, Teatrul “Maria Filotti”-Brăila). Nu analizez şi nu compar. Doar mă bucur.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.