Întâlnire cu Anda Călugăreanu

Anca Mihaela Giurgiu

RevistaYorick te invită în această toamnă, din nou, la concurs. Trimite până pe 30 noiembrie la redacţie, pe adresa andromonica@yahoo.com, o poveste despre cea mai frumoasă întâlnire pe care ai avut-o cu un actor, un regizor sau un spectacol şi noi o vom publica. Cele mai frumoase trei povestiri vor fi răsplătite cu trei cărţi publicate la Editura Nemira.

Nu de putine ori, am avut ocazia de a intalni oameni de seama ai culturii romanesti si m-am bucurat nespus de norocul pe care l-am avut, intalnindu-i. De intalnit, oricum ne intalnim cu actori, caci sunt putine cazurile cand cineva, in tara asta a trecut prin viata fara sa vada o piesa de teatru. Dar poate cea mai draga intalnire si despre care nu-mi aduc aminte decat partial ( eu eram destul de micuta atunci) este cea cu Dna Anda Calugareanu.

Pe vremuri demult apuse, cand programul TV era de maxim doua ore, sorbeam de-a dreptul, micile aparitii in spectacolele de varietati, ale actorilor nostri. La Anda Calugareanu mi-a placut foarte mult felul in care imbina, cu iscusinta desavarsita, cantecul si jocul scenic. Dar ziua in care am vazut-o in fata mea, nu am s-o uit niciodata.

A venit impreuna cu toata trupa de teatru, la Reghin, pentru un spectacol, iar tatal meu, care avea un rol important in zona unde se tinea spectacolul, m-a luat de mana si mi-a zis: haide cu mine la stadion, am o surpriza pentru tine.

Am vazut lume multa, costume, agitatie, pregatiri. Apoi am intrat in biroul tatalui meu si am vazut-o pe mama povestind cu… Anda Calugareanu. Am facut ochii mari si, doua secunde mai tarziu am sarit in sus de bucurie si m-am intins la pupaturi de parca as fi cunoscut-o de o viata.

Sunt multi actori care, desi ai zice ca sunt painea lui Dumnezeu cand ii vezi pe scena, in viata reala par sa joace rol de zgripturoi. Anda Calugareanu insa, stralucea. Toata era numai zambet si s-a apucat sa ne povesteasca vrute si nevrute, despre spectacole, despre ea si fetita ei, despre cat de mult ii placea sa intalneasca lume noua-oameni mari si mici (ca de, eram de-o schioapa) si m-am bucurat ca mi-a acceptat invitatia de a ma asculta cum cant la pian, dupa spectacol.

Cu sufletul la gura i-am spus ca visul meu este sa devin actrita, a zambit si mi-a zis ca atunci cand voi fi pregatita, ma asteapta la Bucuresti. Cel mai mare dar a fost incununat cu o surpriza si mai mare-ii povestisem ca, din repertoriul ei imi placea mult poezia cu iepurasul-poate ca acum e greu sa v-o amintiti, dar suna ceva cam asa:

2 personaje: elev si profesor:

Profesor: Am vazut un iepu….

Elev: …ras

Profesor: Ce mergea la Faga….

Elev: …dau

Profesor:…ras

(…etc- nu-mi aduc aminte complet)

Si am rugat-o, daca poate, sa introduca poezia in spectacol. Mama, la fel ca si ceilalti organizatori au spus ca nu se poate sa schimbe nimic, iar eu m-am intristat putin. Nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit-o pe Anda Calugareanu spunand ca, in acea seara dorea sa spuna o poezie in cinstea unei prietene bune, viitoare mare actrita a scenei romanesti. Si a zis poezia care-mi era draga!

Poate ca e putin ce va povestesc, dar sunt secvente care vor ramane intiparite in mintea si inima mea pe veci, iar privirea ei plina de energie si capacitatea ei de a zambi si cand, sunt convinsa, era franta de oboseala, m-au facut sa nu renunt la visul meu si m-am pregatit temeinic. In momentul de fata, am duble pregatire in domeniul teatral si , printre altele, sunt secretar literar la Teatrul National Targu Mures si poate, intr-o zi ma voi indrepta si spre scena care-mi este atat de draga.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.