Pierduse tot şi toate îl dureau,
Carnea pe trup şi orice amintire,
Dar ceva în el crescuse uriaş
Şi-nţelegea că asta e iubire.
Părăsit de prieteni şi averi,
Sugrumat de răni şi de puroaie,
Lins de flăcări şi de remuşcări
Sta pe rug cântând în vâlvătaie.
Se-ncinsese-n suflarea lui
În adâncul neputinţei sale
Ca un fel de dans mistuitor
Trâmbiţând la ceruri osanale.
Înecat de milă şi de dor,
Copleşit de fericiri senine,
Iov ştia de moarte c-a scăpat
Şi trăia de-acum fără de sine.
Print