Ivan Turbincă, fără subtitrare

Mă voi poziţiona din start în postura de apărător al acestui spectacol. Ştiu, suferă uneori de rupturi la nivel de construcţie şi actorii îşi mai pierd din „asumare”. Cu toate astea, spectacolul Ivan Turbincă montat de Ion Sapdaru la TNB are un filon autentic românesc.

ivan-turbinca-3_387x258Putem vorbi cu greu de teatru românesc la nivel dramaturgic de concept cristalizat. Sigur, avem mari autori, precum Caragiale, care surprind şi sintetizează aspecte româneşti, dar un tablou clar, identitar al teatrului e greu de construit. Avem modele importate şi suprapuse cu mai mult sau mai puţin succes peste acest spaţiu.

Tradiţiile populare păgâne, în amestec cu cele creştine, au supravieţuit prin sedimentarea unui inconştient colectiv, cum l-ar numi Jung. De aceea, Blaga sau Creangă, prin abordări diferite, sunt în opinia mea aproape de matricea acestui popor. Caragiale surprinde un dat, în timp ce Blaga sau Creangă surprind un proces. Sedimentarea tradiţiilor, ce presupune şi pierderea sau răstălmăcirea unora dintre ele, e un proces ireversibil, condus de un fir ce începe de undeva din trecut şi care se subţiază până la omul de astăzi. Ciclicitatea tradiţiilor se păstrează întru anumite credinţe sau din respect pentru ce e moştenit („aşa se face din moşi-strămoşi”, „aşa e pe la noi de când lumea”).

Tradiţiile populare au şi ele forme de import prin contactul cu atâtea popoare şi culturi, doar că unele au supravieţuit drept altoi, altele s-au separat ca grâul de neghină. Sedimentarea culturală e astfel un proces de durată.

Vom identifica astăzi la ţară, mai mulţi cocalari rurali decât ţărani asemănători lui Moromete pentru că modelul a fost înlocuit de mode promovate şi ingurgitate agresiv. Pe fond de ignoraţă sau prostie, la fel de vechi ca şi inconştientul colectiv, se creează premisele apariţiei acestor hibrizi care nu au mare lucru în comun cu imaginea idilică a ţăranului. De aceea, cred că filonul autentic trebuie redescoperit, păstrat, încurajat, pentru că poate fi o voce singulară identitară cu o cunoaştere şi o raportare aparte la sine, existenţă ori ceilalţi.

Am văzut după reprezentaţie spectatori plini de bucurie, amintindu-şi că pe actele lor de identitate nu scrie apatrid. Alţii erau nemulţumiţi că spectacolul nu e racordat la contemporan. Multe din problemele societăţii de astăzi (o societate ultra-medicală, ştiinţifică, informaţională) rămân şi frica de bătrâneţe sau încercarea de a opri ori întârzia moartea. Doar că Ivan (interpretat dibaci de Daniel Badale) încearcă să le rezolve şugubăţ, într-un spaţiu ofertant de copaci-sperietori de ciori-moarte conceput de Gelu Rîşca, în care răsunau ritmurile folclorice ale formaţiei Trigon.

ivan-turbinca-4_387x258Ivan, soldatul rus, e mai român decât pare. Ţinând cont că se împotriveşte firii, tindem să spunem, pentru a ne dezvinovăţi, că nu e un reprezentat al nostru. E vecinul, veneticul, rusul.

Se poate reproşa spectacolului că jocul e gros (se aştepta cineva într-un asemenea context la un joc realist?) şi mai apare şi Dumnezeu cu Sf. Petru în scenă, ceea ce ar putea da o notă de kitsch. Oare cum era autorul Amintirilor din copilărie sau Poveştii poveştilor? Era Creangă un tip riguros, scolastic când povestea? Mă îndoiesc. Bunii povestitori populari au pofta de a povesti, de a exagera în efectul comic pentru savoarea întâmplării. Adevărurile despre lume, viată erau spuse în glumă, într-un râs sănătos. Cât priveşte imaginea divinităţii, ea nu aparţine unui demers postmodern de amestec sau de orice în scenă, ci se încadrează în nota naivă, asemănătoare imaginii săteşti despre Dumnezeu (bun şi milostiv, barbă albă, stă pe un tron de aur şi veghează asupra lumii). Pe vremea când se plimba Dumnezeu cu Sf. Petru e un element de legătură pentru omul din popor, e forţa superioară care nu a murit, ca la Nietzsche, ci veghează de sus, dar care cândva, uite că trecea pe aici.

Spectacolul lui Sapdaru trimite spre un astfel de filonul românesc, pierdut, negat sau pervertit de mulţi creatori, iar Ivan Turbincă nu are nevoie de sub- sau supratitrare pentru a i se deconspira naţionalitatea

Foto Adrian Mihalcea

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.