Jocul vieţii şi al morţii în societatea de azi…

2stars

jocul vietii1Teatrul de pe Lipscani prezintă pe Horaţiu Mălăele în „Jocul vieţii şi al morţii” adaptare liberă după Horia Lovinescu. Astfel sună afişul care îndemna spectatorul să-şi petreacă începutul de weekend la teatru. Viteza vântului şi cele câteva grade sub 0 nu i-au împiedicat pe spectatorii doritori să-l vadă pe „comediantul” Horaţiu Mălăele în acţiune vineri seara. Şi cum întâlnirea avea loc în Centrul Vechi şi într-un teatru înfrăţit cu-o crâşmă, s-au înfăţişat cu mic, cu mare, în ţinută de gală, doamnele pe tocuri, pudrate şi rujate, domnii, în costum negru, să-l admire pe inegalabilul Horaţiu Mălăele.

Pare-se că rolul domnului Horaţiu Mălăele a bifat toate dorinţele şi a îndeplinit aşteptările, căci publicul a fost în extaz la fiecare cuvânt, la fiecare poantă, interpretată în dulcele grai deja clasic al actorului. Firescul interpretării a fost uitat în sala de repetiţii, căci în sala de teatru publicul vine să vadă actorul în toată splendoarea sa, prin urmare este frumos şi de bun-simţ să-i dai publicului plătitor de bilet ceea ce i se cuvine: gesturi şi acţiuni în tuşe groase, limbaj licenţios şi glume deochiate.

Povestea piesei scrisă de Horia Lovinescu – prolific dramaturg în a doua jumătate a secolului trecut (sala mare a Teatrului Nottara îi poartă numele) – reinterpretează mitul biblic al uciderii lui Abel de către Cain. De fapt, mitului i se adaugă elemente moderne: hazard, necomunicare, ceva din complexul lui Oedip, iar ceea ce le uneşte în spectacolul de la Teatrul de pe Lipscani este abordarea într-o notă derizorie. Regizorul îmbracă acţiunea scenică într-o ramă: Mircea Constantinescu este povestitorul, atotştiutorul, maestru de ceremonii care, prin vorbe de duh, proverbe, versete din Biblie sau versuri celebre citate din Mihai Eminescu introduce personajele, decupează actele din întreg, sau, la finalul spectacolului, exclamă apoteotic: Teatrul este scena de unde se strigă adevărul! Să înţelegem că spectacolul este un manifest din dorinţa de a restabili rostul teatrului în societatea de astăzi?

jocul vietii2Ana (Crina Semciuc), fetiţa inocentă şi naivă, a crescut. E femeie de acum. Vede şi simte acest lucru unchiul ei (Horaţiu Mălăele), de fapt bărbatul care a găsit-o şi a crescut-o împreună cu cei doi fii ai săi: Cain (Bogdan Mălăele) şi Abel (Lari Giorgescu). Cain este fiul risipitor, plecat în lume şi aşteptat cu jind de către tată. Abel este fiul bun şi răbdător, devotat familiei. Inventarul personajelor urmărind firul dramatic imaginat de dramaturg începe cu cele înşirate mai sus. Viziunea regizorală îşi pune însă pecetea asupra textului. Fiecare actor prezintă o schiţă de personaj: Ana, mai mult decât naivă, e sălbatică şi exagerat de prostuţă, Abel pare să fi descoperit calea răbdării fie prin consumul de ierburi nu tocmai legale, fie prin practici la modă de curăţire a spiritului, Cain vorbeşte de parcă tocmai s-a întors din penitenciarul de la Jilava. Tatăl, tatăl e într-adevăr un măscărici şi este singurul care are carne de personaj, chiar dacă, de fapt, este personajul despre care vorbeam la început, pentru care spectatorul îşi plăteşte locul din sală. Îl ia în derâdere pe Abel, o asediază cu dragostea lui desfrânată pe Ana, râde de Dumnezeu, uzurpă locul lui Hristos de pe cruce… Aşa să arate lumea după Apocalipsă?

Ana şi Abel se iubesc. Mai întâi ca fraţi, apoi ca îndrăgostiţi, apoi ca soţ şi soţie. Vine Cain şi o necinsteşte pe Ana. Bătrânul se spânzură. Cain îl împuşcă pe Abel. Ana supravieţuieşte, însărcinată cu Cain, să ducă omenirea mai departe. Totul se desfăşoară sub pământ, într-o gaură de şoareci. Scenografia Mariei Miu creează într-adevăr senzaţia de haos într-un spaţiu închis, cu iz de mucegai. Jocul de lumini reci accentuează convenţia scenică: când Abel sau Cain coboară în Infern, afară pare să se dezlănţuie potopul lui Noe. Muzica salvează momentele tensionate şi prin acordurile de pian sau vioară aduce o nuanţă poetică.

În spectacolul „Jocul vieţii şi al morţii”, nu doar Dumnezeu, ci şi orice normă, orice valoare umană se evaporă, până şi dragostea dintre Abel şi Ana este terfelită prin noroi. „Jocul vieţii şi al morţii” devine un joc de-a mama şi de-a tata al unor copii supravegheaţi de cerşetorul bătrân din spatele blocului care intervine în jocul lor cu câte-o şoaldă.

Teatrul de pe Lipscani

„Jocul vieții și al morții”, după Horia Lovinescu

Regia: Horaţiu Mălăele

Scenografia: Maria Miu

Distribuţia:

Adam: Horaţiu Mălăele

Abel: Lari Georgescu

Cain: Bogdan Mălăele

Ana: Crina Semciuc

Povestitorul: Mircea Constantinescu

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.