Liceeni îndrăgostiți de teatru, Florian Pittiș și spiritul lăzărist

Cine e cât de cât familiar cu peisajul teatral din România n-ar zice că Botoșani se află pe lista punctelor fierbinți. E un oraș frumos, cu clădiri de patrimoniu lăsate în paragină, cu un teatru care încearcă diverse spectacole și combinații, dar care nu strălucește și nici nu depășește nivelul de creație de provincie. Și totuși, în acest loc există de ceva vreme – vorbim deja de o tradiție – trupe de liceeni care fac teatru de foarte bună calitate. Spectacole moderne, interpretări moderne, artiști aproape formați. Un frumos mister pe care l-am redescoperit în cadrul Festivalului Național de Arte pentru Liceeni „Florian Pittiș”, desfășurat între 13 și 15 mai la Sala de la Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra.

Festivalul se întâmplă deja de șase ani, în primul rând datorită lui Andrei Gheorghe, fost lăzărist, care între timp a trecut și de etapa studenției la UNATC… Nu știu dacă banca/ băncile unde a stat Florian Pittiș pe vremea când era elev la liceul vecin cu Cișmigiul mai există astăzi, când totul se modernizează și se renovează, dar câtă vreme există Festivalul, există și speranța că spiritul lăzărist nu s-a pierdut. Iar îmbulzeala din fața sălii, rumoarea, fericirea, aplauzele, emoțiile exprimate tare și fără reticență, aproape copilărește, sunt semn că teatrul are încă fani înrăiți…

Cinci trupe au participat la secțiunea Teatru, trei din București și două din Botoșani. Textele alese și interpretarea lor au avut un nivel mai mult decât încurajator. Am văzut pe scenă și prestații necoagulate, indecise, ale unor tineri care nu vor face teatru, dar care acum se joacă frumos de-a teatrul. Dar am văzut și prestații actoricești mature, bine gândite, bine conduse, ale unor tineri care ar fi păcat să nu facă teatru. Iar una dintre ele este chiar actrița care a jucat rolul Wendla în „Deșteptarea primăverii”, din Trupa „Atelierul de Teatru” de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Botoşani, și care a și câștigat premiul de interpretare: Cezara Munteanu.

De altfel, ambele spectacole cu care a venit Botoșaniul, de la două licee diferite – Colegiul Național „Mihai Eminescu” și Colegiul Național „A. T. Laurian” – au fost două montări serioase și bine gândite: „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind și „Sssst!” după „Îmblânzirea scorpiei” de W. Shakespeare. Nu întâmplător, cel de-al doilea este invitat la Sibiu… în cadrul Festivalului Internațional de Teatru și se va juca la Teatrul Gong.

Dacă „Deșteptarea primăverii” este construit în datele textului, fără inovări, ci propunându-și să pună în evidență prestațiile actoricești, de altfel meritorii, „Sssst!” al trupei „Drama Club” este o interesantă adaptare a piesei lui Shakespeare, vie și plină de culoare, folosind un fel de cor, inteligent adus în scenă, care fredonează un ritm original ce dă originalitate întregului construct. Și, mai ales, folosește bine o scenografie simplă și ingenioasă, câteva cuburi având pe fiecare parte un alt desen, care, întoarse, conturează deja un alt timp și un alt spațiu. Convingătoare a fost și interpretarea celor doi protagoniști, o Catarina și un Petruchio de secol aproape XXI… Totuși, juriul a preferat „Deșteptarea primăverii”, care a primit Marele Premiu al ediției din 2013. Un text bine decupat, ca să se încadreze în timpul-limită de jumătate de oră, și o poveste spusă curat, mizând în primul rând pe individualitatea actorilor. O Wendla extrem de sigură pe sine, într-o rochiță roșie ca păcatul, cuceritoare de la prima și până la ultima scenă. Spectacolul va putea fi văzut la Teatrul Excelsior, pe 24 mai, la ora 19.00.

În ceea ce privește trupele din București, ele au ales alt tip de texte. „Nodul Gordian” de Ion Valjan, interpretat de trupa „Lu Caragiale” de la Colegiul Național „I.L. Caragiale”, a fost cel mai puțin coagulat spectacol prezentat în concurs. Fără o idee limpede și fără o interpretare care să se ridice la nivelul propus de celelalte trupe, a avut poate și dezavantajul că a fost primul în concurs. O montare prea tributară show-urilor comice de televiziune…

Trupa „Catharsis” de la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” a ales Cehov, „Nunta”. Și o interpretare a textului condus spre zona absurdului, cu imagini interesante, dar cumva prea complicată pentru acel context și pentru nivelul de înțelegere al actorilor, care, fără să greșească și fără să se îndepărteze de la evidentele indicații regizorale, au jucat într-o poveste pe care nu și-au însușit-o cu adevărat.

Un spectacol interesant, premiat de juriu cu un „premiu special pentru autenticitatea mesajului”, „Petrecerea” al Trupei Yorick de la Colegiul Național „Iulia Hasdeu” & Școala Centrală, pe textul lui Gabriel Pintilei, a încheiat concursul. Iar cea din urmă frază dinainte să se tragă cortina merita, într-adevăr, un premiu special: „Nu lăsați niciodată adevărul să vă strice o poveste…” O montare încadrabilă în zona teatrului minimalist, o poveste contemporană, despre dispariția misterioasă a unei fete de la o petrecere, un text fără final, cu iz detectivist în care actorii ies pe rând la rampă și conturează personalități. O alegere curajoasă pentru niște elevi de liceu, genul acela de text care pare la îndemână, cea dintâi și cea mai importantă capcană. În care câțiva dintre ei au și picat.

În așteptarea ediției cu numărul șapte, cuvintele Oanei Pellea, care a avut miercuri, pe 15 mai, o întâlnire cu participanții la acest festival: „Când nu vei putea dormi noaptea, pentru că nu ai spus o replică bine, e semn că ai ce căuta în această profesie de actor! le-am spus liceenilor îndrăgostiți de Teatru. Și le-am mulțumit frumos că există!”